328 matches
-
vom umbla, / Numai noi și dragostea. / Și-om trăi cu nopțile, / Ne-or îndrăgi stelele; / Și-om trăi cu zilele, / Ne-o îndrăgi și soarele."107 Paralelismul explicativ, care pune în relație de corespondență simbolică omul și cosmicul, este ilustrat metonimic, prin intermediul propozițiilor relative și negative: Cine n-are dor pe vale / Nu ști luna când răsare / Și noaptea cât e de mare. / Cine n-are dor pe luncă / Nu ști luna când se culcă/ Și noaptea câtu-i de lungă, / Cine
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tras mai tare; / Și l-am cântărit cu lut, / Dorul meu a tras mai mult; / Și l-am cântărit cu său, / Dorul meu a tras mai greu."150 De cele mai multe ori, planul cosmic se confundă cu planul uman care, reprezentat metonimic, conturează spațiul metamorfozelor: "Bate vântul lin și dulce, / Doru-mi nu vrea să se culce; Bate vântu-ncetinel, / Sufletu-mi plânge cu el. Bate-ai, vântule, cu foc, / Să-mi arzi dușmanii pe loc. / O vorbă dacă ți-o spun: / Dorule-dor, / Tu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cântul de ciocârlie / Ce se-nalță pe câmpie. Foaie verde de sulfină, / Pe-a Moldovei apă lină / Strălucește lună plină."158 Alternanțele verbale am răsădit / am plivit / am lăcrimat / am adunat / am dat pun în valoare predicația discursivă a structurii metonimice care întrupează universul: Câte flori pe deal în sus / Toate cu badea le-am pus, / Cu mâna le-am răsădit / Și cu dorul le-am plivit; / La udat, am lăcrimat, / La-nflorit, le-am adunat / Și bădiței i le-am
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trece numai ea / Și eu de-aș mai rămânea; M-aș ruga lui Dumnezeu / Să nu rămân numai eu, / Să rămâie și mândra, / Care m-am iubit cu ea!..."213 Paralelismul explicativ realizează portretul unei sorți lipsite de norocire, ipostaziată metonimic urât, boală, străin, pământ, toiag și definită tautologic, tocmai pentru a pune în evidență datum ul vieții: "Foaie verde și-o lalea, / Maică, măiculița mea, / De ți-a fost dragă lumea, / La urât nu mă-ndemna! / Decât cu urâtu-n casă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
nu doar necesare, ci și obligatorii. Și asta nu doar pentru că jurnalul intim (ca subspecie a autobiograficului) rezumă o viață, ci pentru că este un caz particular al acesteia. E un fel de a spune, pentru că viața devine, aici, un termen metonimic: fragmente din ceea ce autorul numește viață, viață proprie. Indeterminat la un capăt (nu există jurnale care să acopere viața scriitorului din prima clipă a nașterii sale), el e predeterminat la celălalt: de faptul brut al morții. În același timp, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
poate revelația întârziată a adevăratei modernități"147). Privind această relație din perspectivă retorică, Ronald Schleifer remarcă faptul că postmodernul, care a fost descris "în mod variat drept continuare a modernismului și drept ruptură de acesta, poate fi înțeles ca fiind metonimic legat de antecedentul său. El este traversat de același sens al materialității negative pe care îl deține discursul modern, dar relația sa cu acea materialitate nu este chiar nu pe de-a-ntregul "aceeași". [...] În această complexitate, relația dintre modern și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
mai mulți termeni în relație de contiguitate în interiorul unui domeniu noțional"149. Dacă luăm în calcul această definiție a metonimiei și continuăm interpretarea relației dintre modernism și postmodernism în termenii propuși de Ronald Schleifer, atunci ar însemna că legătura lor metonimică s-ar traduce prin continuitatea dintre cele două fenomene, între postmodernism și modernism existând mai multe asemănări și transferuri prin asociere decât diferențe majore. Din altă perspectivă, în schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-ar traduce prin continuitatea dintre cele două fenomene, între postmodernism și modernism existând mai multe asemănări și transferuri prin asociere decât diferențe majore. Din altă perspectivă, în schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat metonimic de modern în sensul complex al acestui termen"150! chiar Marc Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asemănări și transferuri prin asociere decât diferențe majore. Din altă perspectivă, în schimb iar Ronald Schleifer a atenționat asupra faptului că "postmodernul este legat metonimic de modern în sensul complex al acestui termen"150! chiar Marc Bonhomme evidențiază cinci efecte metonimice importante care se pot manifesta în utilizările discursive: individualizarea unei noțiuni, devalorizarea unui concept, destructurarea unei descrieri, concretizarea unui proces, densificarea unui proces. Se observă astfel că, în practica discursivă, accentele se pot modifica, unele metonimii se pretează exploatărilor polemice
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
la reconfigurări dinamice ale unui domeniu conceptual. Aceste accente, atât de diverse, pot spune multe lucruri despre relația modern postmodern, în funcție de posibilele poziționări discursive ale lor. O relaționare interesantă a celor doi termeni se poate observa dacă îi considerăm uniți metonimic în accepțiunea dată acestui din urmă concept de către Fontanier, pentru care metonimia asigură "indicarea unui obiect prin numele altui obiect, complet diferit, dar de care el însuși depinde în ceea ce privește existența sau modalitatea de a fi"151. În acest context, între
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
zice Barthes: „este o lume săracă din punct de vedere senzual, abstractă, stoarsă, dezinvestită; privirea mea străbate lucrurile fără a le recunoaște puterea de seducție; sînt indiferent față de orice senzualitate, În afară de aceea a «corpului seducătoră...”. Un asemenea fetiș (un obiect metonimic) este la Conachi „umbreluța”. Un obiect dăruit, nu un obiect primit. Umbreluța este, negreșit, un mesager. Mesagerul unei mari pasiuni, investit și cu alt rol. El trebuie să vegheze castitatea ibovnicei, s-o apere de orice i-ar primejdui trupul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un obiect primit. Umbreluța este, negreșit, un mesager. Mesagerul unei mari pasiuni, investit și cu alt rol. El trebuie să vegheze castitatea ibovnicei, s-o apere de orice i-ar primejdui trupul și morala. Mai este, În aceste condiții, obiectul metonimic un fetiș? Schimbîndu-și adresa, el a pierdut Învestitura de care vorbește Barthes. Umbreluța nu e imaginea femeii inaccesibile, este un instrument de seducție și vigilență (ocrotire). Mesagerul și paznicul unei pasiuni suspicioase: „Umbreluță norocită, Ia sama, că ești menită Să
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele și alte stele... Demersul conachian: ceremonia apropierii. 17. Obiectele erotice. 18. Instrumentele muzicale: scripca, chitara și harpa. 19. Timpuri și anotimpuri În iubire. CÎnd iubesc primii noștri poeți? Lunga „noapte a privegherii”. 20. Carnavalul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-se obsesiv asupra primelor experiențe erotice (mersul la curve, devenit rutină, capătă retrospectiv semnificația unui rit de trecere, marcând căderea în timp). Contactul direct cu mulțimea, cu vulgul îi revelează ministrului adevăratele rădăcini, de om al pământului, căruia civilizația (desemnată metonimic prin "drumul de fier", distrugător de tradiții și obiceiuri vechi, peste care tot el ajunsese stăpân) n-a izbutit să-i pervertească sufletul de copil sărac, capabil să retrăiască încă emoția sărbătorii, cu gândul la iarmarocul de altădată. Astfel, la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
căci e lipsită de înrădăcinare afectivă a amprentei! Amprenta locală e o metonimie, acea figură poetică mobilizează un singur element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion, îmi răsună încă și azi în urechi zgomotul agitat al acelei înălțări febrile, executate sub ochii noștri, a unui zid făcut din planșe de lemn, echivalentul mănăstirii...atunci cadrul scenei se închidea progresiv
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
personajului, motivată de mediu, dar și de un anumit fatalism identitar, este în fond un pretext pentru autor de a înșira pe același fir diverse contexte purulente ale microsocialului comunist. Un infern în miniatură dintr-o casă de copii funcționează metonimic și anticipativ față de lumea din Haimanaua, paginile cele mai bune ale romanului fiind acelea în care umanul apare în poziții corupte, vicioase, interlope. Microromanul Pedeapsa (1997; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române) exersează o fișă de patologie conjugală. Nevroza farmacistului pensionar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
substantiv, și are la bază metodă analizei componențiale. Astfel, la substantiv, el distinge următoarele tipuri: 1. „restrângere de sens” - adăugarea unor seme specifice. Ex. femme - épouse; 2. „extindere de sens” - înlăturarea unor seme specifice. Ex. minut - interval scurt; 3. „relație metonimica” - reapariție sub formă de sem specific - numitor comun. Ex. bouquet. Caz particular: numele verbale; 4. „relație metaforica” - identitate în cel puțin unul dintre semele specifice, identitate ce antrenează similitudinea. Ex. cuirasse, impasse. 5. „polisemia îngustă” - combinarea înlăturării și adăugării de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea sau adăugarea unuia sau mai multor seme; în acest caz, relația polisemica este fie de natură implicativă (același arhisemem), fie explicativa (arhisememe diferite), aceasta din urmă putând fi metonimica (ex. „a tremura”) sau analogica (metaforica). Pe de altă parte, există polisemia de sensuri, ce presupune înlăturarea și adăugarea unor seme. Trebuie să existe cel puțin un sem comun. La verb, aceasta din urmă se poate naște din complexitatea sememului
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Sensurile sunt diferite, imposibil de glosat unele cu ajutorul altora. Cât despre polisemia externă, aceasta afectează actanții: ex. critique se poate spune despre un demers, o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea a polisemiei interne. Va fi vorba deci de: a. Polisemie externă de accepții: 1. Restrângeri sau extensii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. brasser - despre bere și apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2.2.13.1.). Sunt nume care îl arată pe Dumnezeu că izbăvitor al omului din primejdii și necazuri, iar în Noul Testament, ca salvator eshatologic. Acest rol al divinității cu privire la om este evidențiat numai în Biblie. 4.4.12. Numele metonimice preluate în Noul Testament de la iudaismul târziu, unde apăruseră ca rezultat al interdicției folosirii numelui YHWH: megaloprepgs dóxa („Slavă minunată” - 3.2.1.1.4.), hQ dýnamis („Puterea” - 3.2.1.1.5.), hQ megalosýnQ („Mărirea” - 3.2.1.1.6
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mulțumi pentru mila Sa și de a cere ajutorul divin. (New Catholic Encyclopaedia, apud C. Flanigan, 2001, p. 37) Parada instituționalizată este adesea caracterizată prin utilizarea unor elemente cu caracter conservator acceptate social și a unor simboluri convenționale, de tip metonimic. Acest tip de parade reafirmă mândria civică, ordinea și respectabilitatea. Paradele alternative sunt influențate de modelul lumii Întoarse pe dos al carnavalului. Acestea sunt adesea caracterizate de parodie, fantezie și, uneori, licențiozitate. Caracterul carnavalesc al paradelor alternative permite participanților să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
roluri pe care persoana mascată le Îndeplinește În mod real În viața de zi cu zi. Astfel, costumația de carnaval are un sens metaforic profund, deoarece ea efectuează conjucția dintre domenii, În timp ce uniforma și celelalte costumații formale dau un sens metonimic al contiguității - o persoană care nu este general nu are voie să poarte uniforma de general. ș...ț În cazul costumelor extravagante de carnaval, „caracterele” sau „personajele” care sunt reînviate reprezintă figuri periferice ale universului social brazilian: regi, duci, prinți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În ceea ce privește modul de identificare a figurilor și istorisirilor mitologice (prin decuparea lor din ansamblul manifestărilor folclorice), cercetătorii mitologiei românești se Împart În două mari familii spirituale și două școli de gândire, pe care le-am putea numi, convențional, metaforică și metonimică. Pentru reprezentanții primului curent, analogiile, oricât de superficiale ar fi, validează automat etichetarea unui element folcloric drept constituent mitologic și echivalent al unui alt fapt dintr-o altă mitologie. Analogiile sunt adeseori construite prin salturi peste milenii și meridiane, salturi
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vremii” și „noua îndrumare realistă” (Tudor Vianu) țin de statutul de începător al autorului, dar și de incipiența unui gen, Ciocoii vechi și noi își îndreptățește cariera, prestigiul prin expresivitatea frescei sociale, prin surprinderea substanțială a unui mecanism caracterologic, transpus, metonimic, într-un personaj exemplar. De unde vine totuși rezistența romanului, atât de șubred la analiză? Din marea siguranță a desenului și a tonurilor fundamentale. Tabloul e lucrat repede, în fierbințeala intuiției, prin contururi și gesturi schematice, renunțându-se la detalii. [...] Simplificarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
portret, care-l proiectează într-un univers al modestiei de rezonanță cristică, dar și a asumării unei vocații. De acestă dată Luchian pictează, nu mai citește, nu mai oferă o poză de detașare, este cu totul absorbit de arta sa. Metonimic, mâna care pictează, scoasă în prim plan pe fondul întunecat al costumului, reprezintă arta, profesiunea sa de credință. "Pictez, ergo sunt pictor", "Iată pictorul!" pare să spună Luchian cu modestie. Înainte de toate, Luchian se recomandă prin arta sa, mâna decupată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]