478 matches
-
molidova, „locul cu molizi“ (la fel cu Lipova, „locul cu tei“), care, prin elidarea (dispariția) lui i neaccentuat, a devenit moldova. Onomasiologic, soluția este plauzibilă, pentru că entopicul a putut să denumească întîi valea (care era acoperită de molizi), apoi, prin metonimie, rîul care curgea prin ea. Fonetic, elidarea putea avea loc întrucît termenul slav, avînd mai mult de trei silabe, era accentuat pe sufix, deci i era neaccentuat. O dificultate rezidă în caracterul neslav al rădăcinii (molid pare a fi element
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prin alternanța palatalizat/nepalatalizat a unor consoane în graiul moldovenesc. S-a emis ipoteza că numele Molde și Mulde ar fi putut desemna inițial mina la care lucrau sașii (care era o „albie, adîncitură“, indicată de apelativul german), apoi, prin metonimie, orașul din apropiere, fondat de aceștia (sau care poate că preexista, dar a fost dezvoltat de muncitorii nou-veniți). Obiecția privind imposibilitatea transferului de nume de la localitate la apă trebuie înlăturată, întrucît, așa cum am demonstrat în prima parte a cărții, chiar dacă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
post)modernist/semiotic, În care problema tehnicilor, a proceselor interne și a funcționării textuale prevalează asupra „conținutului“ tradițional (cf. John Barth, „La littérature du renouvellement. La fiction postmoderniste“, Poetique, nr. 48, 1981). La Marin Mincu, refuzul retoricii, al metaforei, În favoarea metonimiei (patchwork) - „eu copiez doar ceea ce-mi oferă documentele (jurnale, tăieturi, scrisori, bilețele intime, tăieturi de ziar, vederi, fotografii, citate din cărți, citate din memorie, panseuri, bancuri, copii după natură, copii după cultură, anunțuri, știri mărunte, cronici, registre, procese verbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bolta lui aprinsă În smalț de fulgere albastre, Încheagă-și glasul de aramă Cântarea pătimirii noastre.” ( O. Goga- Rugăciune) " Noaptea întreagă.Dănțuiesc stele în iarbă.” ( L. Blaga- Somn) " Stă iarba cu săbiile trase Iar tu, libertate, apari!” ( A. Blandiana- Doină) Metonimia este figura de stil care exprimă cauza prin efect, efectul prin cauză, conținutul prin obiectul care îl conține, abstractul prin concret, autorul în locul operei, obiectul posedat în locul posesorului, pluralul prin singular. Exemplu: "Și-a fost de veste lumea plină Că
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
de calitate, să nu coborâm sub nici o formă ștacheta. Sigur că nu zicea chiar așa (erau prea multe cuvinte, unele noi și majoritatea obositoare), dar nimeni nu-i punea la îndoială expertiza. „Uite-o bucată!“ aprecia el calm, dar categoric. Metonimia se dovedea perfectă (sau sinecdoca), așa cum urma să învățăm în facultate. După care ofta și tăcea, lăsându-ne pe noi să ghicim criteriile și procedura complicată care duseseră, în cele din urmă, la selecție. Tatăl lui Doru lucra mecanic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
unor cuvinte și afirmații forte, dramatizarea mai presupune și o anume construcție discursivă în care finalul să fie spectaculos: sau se ordonează crescând argumentele, cu un final fulminant, sau se construiește discursul în așa fel încât să se încheie neașteptat. Metonimia și metafora au un rol determinant în cadrul acestui discurs. Metonimia este acea figură de stil care "folosește o parte sau un element din ceva pentru a simboliza întregul"73. Imaginea unei case țărănești este prototipul ruralului, deși realitatea satului este
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
anume construcție discursivă în care finalul să fie spectaculos: sau se ordonează crescând argumentele, cu un final fulminant, sau se construiește discursul în așa fel încât să se încheie neașteptat. Metonimia și metafora au un rol determinant în cadrul acestui discurs. Metonimia este acea figură de stil care "folosește o parte sau un element din ceva pentru a simboliza întregul"73. Imaginea unei case țărănești este prototipul ruralului, deși realitatea satului este mult mai largă, multe dintre acestea aducând mai mult cu
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
simboliza întregul"73. Imaginea unei case țărănești este prototipul ruralului, deși realitatea satului este mult mai largă, multe dintre acestea aducând mai mult cu unele cartiere rezidențiale. Pe alt plan, se poate spune că discursul jurnalistic este în ansamblu o metonimie, întrucât se prezintă ca o oglindă a întregii realității, deși nu este, evident, decât reflectarea unei părți a acesteia. Prin metaforă se înțelege figura de stil care "constă în a exprima sensul unui lucru printr-o expresie simbolică, printr-o
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
se decisese să aleagă „imagi-NAȚIUNEA” n-a rămas o simplă butadă și, de altfel, tot ce spune (și face) esențial Voronca are o legătură mai mult sau mai puțin directă cu „alchimia imaginii”. Fie că este comparație, metaforă propriu-zisă sau metonimie, - „corelativ obiectiv” al unor stări de spirit -, așa cum sugera definiția de derivație reverdyană din anii Integral-ului, imaginea poetică vizează, în perspectiva lui Voronca, o eliberare de convențional și afirmarea unei disponibilități a spiritului caracteristică unui om și unui univers
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
maniera sa un ansamblu de operații care nu provin nici din instinct, ca acelea ale animalelor, nici din inteligență, ca acelea ale spiritului în sens strict? Căci mâinile lăutarului nu sunt aici organe distincte de corp ci mai curînd o metonimie a corpului. Corpul în întregime este cel care cîntă la lăută și conservă într-o memorie a lui această obișnuință, această artă sau abilitate. Această știință a corpului este folosită ca știință (și nu ca acțiune mecanică ) fără să fie
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
există și-n poezie și-n arta plastică, chiar când aceasta dă simple copii după natură 41. În ceea ce privește literatura, simetria stă la baza limbajului poetic, mai exact a gândirii poetice. Limbajul poeziei mizează pe figuri de stil precum metafora și metonimia, figuri de stil ce se construiesc prin sesizarea unui minim raport de asemănare dintre două elemente: "Metafora presupune o anumită adecvație minimală a termenilor unul față de altul, pentru a putea fi puși în raport"42. Creația artistică devine astfel o
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
hotar sau element despărțitor, real ori imaginar 45. Comun literaturii și artei plastice, în viziunea lui Eugen Sperantia, este reflectarea unui raport de asemănare între obiecte din realitate. Pentru acest lucru, literatura mizează pe figuri de stil precum metafora și metonimia, iar imaginea vizuală pe reprezentarea a cel puțin două figuri asemenea ce se află într-o oarecare armonie. Cele două poziții asumate de Dan Hăulică și Eugen Sperantia nu se conturează într-un spațiu lipsit în întregime de preocupări pentru
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a sugera condiția umană, aceea de subiect al unei injustiții sociale eterne. Asemeni plătitorului de taxe, Chiril și Reta sunt umiliți și oprimați de un sistem politic absurd, sunt excluși din partid fără a li se da o explicație. Dincolo de metonimie, o altă strategie la care recurge autorul în această inserție descriptivă este decupajul pe care îl operează în inventarul pânzei. Cum am observat deja, privirea personajului contemplator înregistrează în primul rând figurația din partea dreaptă a tabloului, urmând o axă verticală
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
accentuându-i semnificația centrală; trimiterile la Plata dijmei din Galeria cu viță sălbatică contrapunctează sensul tabloului comentat în descrierea ekphrastică. Chiar dacă nu reiau subiectul ekphrazei - așa cum se întâmplă cu referințele ekphrastice din Căderea în lume -, acestea sunt în relație de metonimie cu tabloul menționat, din scenariul căruia evocă doar un element figurativ. Relevant pentru poetica ekphrasis-ului în literatura română este și natura obiectului de artă descris în ekphrază. În majoritatea cazurilor (4 din 5 situații) discutate în aceste romane obiectul ekphrastic
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
are de dat socoteală mai mult ca niciodată; i se contestă dreptul divin de a exercita o putere fără impact asupra povestirii sale. Noi nu mai credem că un individ "își reprezintă" integral cultura, că el este un fel de metonimie, un eșantion reprezentativ în toate acțiunile și opiniile sale. De altfel, se caută diversificarea surselor, evitarea purtătorilor de cuvânt oficiali, aflarea punctului de vedere feminin; cei slabi sau dominați nu mai sunt ignorați. Ideea că societățile "simple" sau "restrânse" sunt
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
conciliază două metode afirmate în ultimele decenii în studiul imaginii, respectiv semiotica narativă și mito-critica propusă de Durand. Imaginea, fie literară, fie iconografică, are o "gramatică", o "declinare", un "stil" propriu. Figurile care polarizează imaginarul sunt: pe de o parte, metonimia și metafora − prima, prin deplasarea sensului în interiorul aceleiași rețele semantice (fiecare imagine este parte a unei structuri, dar rezumă și întregul sistem); a doua, prin condensarea semnificaților aparținând unor rețele tematice diferite −; pe de altă parte, oximoronul (când semnificații sunt
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
o comunitate sau un stat.11 (Din nou semnalez o problemă metodologică: dacă simbolul este citit prin grila semiotică, atunci e dificil de admis concluzia că ar transcende convenția, cum consideră Thomas; chiar analogia, pe care simbolul se bazează, sau metonimia, sau metafora au până la un punct o încadrare convențională, pentru că implică direct codurile culturale, contextul etc.). În perspectiva pe care o va deschide asupra imaginarului medieval capitolul Speculum speculorum, precizările despre simbol și relația lui cu retorica sunt foarte utile
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de curte"), politice (codul vasalității), culturale și spirituale (canonul ortodox). Un alt exemplu îl constituie "complexele": pentru că sunt stări trăite în situații-limită, fundamentale pentru definirea unor comportamente existențiale, dar oglindite și de anumite narațiuni cu caracter mitologic, sunt definite de metonimie (o formă derivată a metaforei). Bestiarele animaliere, pe care ni le putem reprezenta precum glosarele, au ca formulă-cheie simbolul. Ele sunt reprezentate în fiziologuri, în fabule și parabole, în cărțile populare sau în alegorii politice, precum și în iconografie. O noțiune
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
conțin semul [+Sonor], dar și evenimente, situație în care verbul a auzi înregistrează trecerea spre alt domeniu conceptual, desemnând un proces cognitiv de tipul a afla; în cazul percepțiilor de contact, stimulii care pot fi percepuți accesează, direct sau prin metonimie, trăsăturile [+Emisie de miros], [+Proprietate gustativă], [+Proprietate senzorială]85. 4. Tipare de construcție a verbelor de percepție nonintențională. Valențe semantico-sintactice Ideea interdependenței dintre semantică și sintaxă se regăsește în numeroase lucrări asupra verbelor de percepție (Labelle 1996, Rizzi 2003, Enghels
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
de percepție auditivă a auzi se pot realiza doar prin nume din clasa semantică "sunet" ca în exemplele (69)-(71), sau prin nume cu referință concretă, ca în exemplul (72), în care proprietățile [+Sonor]/[+Emisie de sunete] se exprimă prin metonimie. În ultimul context se exprimă percepția auditivă indirectă a unor sunete a căror sursă corespunde nominalului realizat ca obiect direct: (69) Deja se aud murmure. (Naum, Zenobia, în CLRA) (70) Mi se părea că le aud șoaptele, dar n-a
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
uitat în cameră, dar, nevăzând pe nimeni, a ieșit. * Verbul a asculta selectează în poziția obiectului direct referenți cu trăsătura [+Emisie de sunete], ca în exemplul (183). În anumite cazuri, nominalele obiecte directe accesează trăsăturile [+Sonor]/[+Emisie de sunete] prin metonimie (184). (183) Ascult muzica/zgomotele. (184) Ascult pianul ("muzica de pian"). Contextual, verbul a asculta poate exprima alte procese, care nu mai au legătură strictă cu sfera percepției - "a da atenție", "a urma", " înfăptui", deci actualizează un sens de "conformare
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
verbul a arăta, a suna impune mai multe constrângeri selecționale asupra subiectului său. Verbul a arăta poate exprima informații vizuale despre orice entitate concretă, spre deosebire de verbul a suna, al cărui subiect are, întotdeauna, trăsătura semantică [+Sonor], atribuită direct sau prin metonimie. În alți termeni, oricărei entități îi poate fi atribuită o imagine vizuală, dar numai anumitor entități le pot fi atribuite trăsături sonore. Subiectul verbului a suna se poate realiza printr-un referent cu trăsătura [+Animat] sau printr-un referent cu
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
nu mai definește metafora ca pe un mecanism stilistic. În lingvistica cognitivă accepția metaforei este, în sens larg, aceea de caracteristică a procesului de gândire, care (re)structurează categoriile conceptuale. Comparând cele două mecanisme ale extinderii categoriilor conceptuale, metafora și metonimia, cercetătorii cognitiviști Lakoff și Johnson (1980: 36-37) consideră că metafora reflectă funcționarea sistemului conceptual uman: "metaphor is principally a way of conceiving of one thing in terms of another, and its primary function is understanding". 73 Vezi aceeași observație și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
imaginii vizuale în funcție de contextul dat. Ceasul de metal de pe masă poate fi interpretat ca timpul circular normal, în timp ce ceasul ce se topește ca un timp al unei alte dimensiuni. Astfel, metafora vizuală duce la interpretarea timpului ce dobândește dimensiuni diferite. Metonimia are, în cadrul operei de artă, aceeași funcție ca metafora. Metonimia este un trop ce se bazează pe contiguitate, adică pe inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte sau ale abstractului prin concret. Re-numirea obiectului are loc prin contiguitatea
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
poate fi interpretat ca timpul circular normal, în timp ce ceasul ce se topește ca un timp al unei alte dimensiuni. Astfel, metafora vizuală duce la interpretarea timpului ce dobândește dimensiuni diferite. Metonimia are, în cadrul operei de artă, aceeași funcție ca metafora. Metonimia este un trop ce se bazează pe contiguitate, adică pe inversiunea voluntară a categoriilor logice ale întregului prin parte sau ale abstractului prin concret. Re-numirea obiectului are loc prin contiguitatea înțelesului spațial, temporal și cauzal. Metonimia reprezintă un trop simbolic
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]