424 matches
-
cele mai multe ori, obiectele sunt acelea de care amintirea mea se izbește, care mă lovesc la genunchi, rănindu-mă, sau care mă fac să simt din nou gustul scârbei: soba de teracotă... barele de bătut covoare din fundul curților... closetul de la mezanin... cufărul din pod... un chihlimbar, de mărimea unui ou de porumbel... Aceluia care și-a păstrat în amintire, palpabile, acul de păr al mamei ori batista tatei înnodată la cele patru colțuri în arșița verii sau valoarea de schimb a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
locuința noastră. La baterie, în Kaiserhafen, existau oricum sala de duș și, foarte departe, latrina trupei. Unul lângă altul, ședeam pe vine pe bârna cu tunete. Fiecare se căca lângă fiecare. Asta nu mă deranja. Acasă, însă, closetul aflat la mezanin, pe care-l foloseau patru familii de chiriași, îmi devenea din ce în ce mai penibil până la scârbos, pentru că era tot timpul murdărit de copiii vecinilor sau ocupat tocmai atunci când aveai nevoie de el. O celulă plină de duhoare, ai cărei pereți fuseseră mânjiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la fel ca tatăl și sora, din cauza scurtei șederi a fiului și fratelui, care se prefăcea că-i din cale-afară de capabil să sufere. Și totuși, locuința de două camere care-mi devenise insuportabilă și closetul pentru patru familii de la mezanin nu stau în picioare ca unic impuls cauzal pentru faptul că, într-o zi de care nu-mi mai aduc aminte, m-am prezentat voluntar. Prietenii mei din școală creșteau în locuințe cu cinci camere, cu baie și toaletă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să fiți domnișorul Daniel, zise. Eu sînt Bernarda, la dispoziția dumneavoastră. Bernarda afecta un ton ceremonios care naviga cu accent din Cáceres Închis bine de tot. Cu pompă și solemnitate, Bernarda mă călăuzi prin reședința familiei Barceló. Apartamentul, aflat la mezanin, Înconjura proprietatea și descria un cerc de galerii, saloane și coridoare care mie, obișnuit cu modesta locuință de familie din strada Santa Ana, mi se părea Escorialul În miniatură. Se vedea cît de colo cum don Gustavo, pe lîngă cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-ntoarcă, dar nu l-am mai zărit pe-aici. N-aveți cumva, din Întîmplare, numele și adresa avocatului ăstuia? — Asta ar trebui să-l Întrebați dumneavoastră pe administratorul proprietății, domnul Molins. Are biroul la doi pași, pe Floridablanca 28, la mezanin. Să-i spuneți că veniți din partea doamnei Aurora, sluga dumneavoastră. — Vă mulțumesc mult. Și spuneți-mi, doamnă Aurora, așadar, apartamentul familiei Fortuny e gol? — Gol nu e, fiindcă nimeni n-a luat nimic de-acolo În toți anii ăștia, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și i-am promis că o s-o țin la curent În privința investigațiilor mele despre Julián Carax, m-am Îndreptat spre biroul administratorului proprietății. Domnul Molins trăise și vremuri mai bune, iar acum lîncezea Într-un birou soios, Îngropat la un mezanin de pe strada Floridablanca. Molins era un individ surîzător și pîntecos, agățat de un chiștoc fumat pe jumătate, ce părea să-i crească din mustață. Era greu de stabilit dacă dormea sau era treaz, fiindcă respira ca și cînd ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de soț și, până să se-apuce de a doua facultate, a rămas un fel de dezrădăcinată, în Bucureștiul ăsta care acum zece ani o deprima. Se mutase din apartamentul pe care i-l știam, cel din centrul vechi, la mezaninul unei case verzi semiprăbușită, cu o pisică bătrână umplând tot cadrul geamului. Se mutase la bloc, fără telefon, dar mi-a rămas mobilul - îl mai ai? Ce să însemne asta - îmi zic, privind-o ca de departe, cu ochii micșorați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea arhitecților, în general -, închiriat de preabuna lui soră, căci el, deși lucra ca simplu funcționar la minister - o slujbă, de altfel, chiar utilă oamenilor și întrucâtva vrednică de cinste -, cu o leafă bunicică pentru
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nici un răspuns. În cele din urmă, Hideyoshi spuse: — Poftește-l. Dar prezintă-i scuzele mele pentru că nu mă scol și spune-i că la castel am fost indispus și am luat niște medicamente. Pașii lui Mosuke coborâră, încet, treptele de la mezanin. Apoi, se auzi cineva urcând și, nu peste mult, un bărbat îngenunche în fața lui Hideyoshi, pe podeaua de lemn. — Servitorii dumneavoastră mi-au spus că dormiți, dar... — Reverența Voastră? — Am să vă spun ceva de mare urgență, așa că am cutezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Asta după Refugiu, bineînțeles. În ciuda tuturor acelor amănunte de familie, era o adevărată încântare să-i vizitez, pe el și pe mătușă-mea Anamaria, în acel apartament de la etajul doi sau trei depinde dacă puneai sau nu la socoteală și mezaninul de pe strada Cazărmii. Din stradă, deschizând o ușă decupată într-o poartă grea de fier forjat dar dublată de tablă vopsită în verde, pătrundeai, pășind peste un prag înalt aproape cât un pârleaz, într-un gang întunecos din care, în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din cele de toate zilele. La întretăierea cu strada Radu Calomfirescu, Dragoș se opri, simțindu-se cuprins de un tremur lăuntric de nestăpânit. S-a întâmplat ceva? Elena îl aștepta privindu-l întrebătoare. Apucase să treacă de fereastra luminată de la mezaninul uneia din casele acelea vechi de un secol și lumina galbenă îi cădea din spate și pe creștetul capului, lăsându-i în umbră obrazul pe jumătate ascuns de șuvița de păr. N-ai vrea să ne abatem pentru un minut
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de tortură, de supersuferința îndurată de marele cazan de lângă ea. Cortina reveni la locul ei. Stalurile se înveseliră. Am urmat-o pe Martina cu picioarele tremurânde până la capătul rândului, după care am luat-o pe culoar. În timp ce ne îndreptam spre mezanin, am văzut semnul de toaletă și am țâșnit pe ușa neagră a durerii mele. Dah! Doar pentru ologi! Un cărucior electric era pus chiar la intrare și un însoțitor în halat alb sau un medic m-a privit drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de tir în care țintele erau actrițe de cinema, politicieni, magnați și directori executivi de televiziune. Vaughan îi urmărea peste tot cu aparatul de fotografiat, cu teleobiectivul pregătit pe platforma de observare a Terminalului Oceanic de la aeroport, în balcoanele de la mezanin ale hotelurilor și pe garajele studioului. Pentru fiecare dintre ei, Vaughan gândea cea mai eficientă moarte prin accident auto. Onassis și soția lui aveau să-și dea duhul într-o reconstituire a asasinatului de la Dealey Plaza. Îl vedea pe Reagan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
într-o stare de excitare intensă, gândindu-mă la ciudatul peisaj tactil și geometric al clădirilor aeroportului, la fâșiile de aluminiu mat și la zonele de laminate cu imitație de lemn. Chiar și relația mea cu un tânăr barman de la mezanin prinsese viață datorită sistemelor de iluminare a contururilor de deasupra capului său cu început de chelie, a barului înclinat și-a uniformei lui stilizate. M-am gândit la ultimul orgasm forțat cu Catherine, la sperma leneșă împinsă în vaginul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și zonele lui periferice - în hoteluri, în discotecile unde muzica nu se auzea niciodată, convenabil așezate lângă dormitoarele a o mie de pasageri în tranzit care nu părăseau niciodată aeroportul; un al doilea eșalon deservea mulțimea din clădirea terminalului și mezaninele restaurantelor; și, în afară de acestea, o armată de liber-profesioniste care închiriau camere cu ziua în complexele de apartamente de pe marginea autostrăzii. Am ajuns la parcarea supraetajată din spatele clădirii de trafic comercial. Am străbătut etajele înclinate de ciment ale acestei clădiri povârnite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
creierului mi-ar fi fost dezgolite de-un înfricoșător accident rutier. Capitolul 21 Ultima mea întâlnire cu Vaughan - punctul culminant al unei lungi expediții punitive în propriul meu sistem nervos - avu loc cu o săptămână mai târziu în salonul de la mezanin al Terminalului Oceanic. Privind retrospectiv, pare ironic ca acea casă de sticlă, de zbor și potențialitate, să fi fost punctul de plecare al vieților și morților noastre. Venind spre mine printre scaunele și mesele cromate, cu reflexia multiplicată în pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
intra în primele faze ale unei euforii narcotice. Închidea și desfăcea palmele, ștergându-se la gură cu vârfurile degetelor. Am așteptat cât timp urcă acești primi gradienți ai excitării și panicii, plimbându-și ochii rătăciți de jur împrejurul cuștii de sticlă a mezaninului și culegând din aer primele particule topite de lumină și mișcare. Ne-am dus împreună la mașina lui, parcată pe al doilea rând lângă un autocar al liniilor aeriene. Mergând înaintea mea cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Primul pe care-l mai aud spunînd că s-au Întors jefuitorii de corăbii se va duce să-și facă pontajul la ANPE! le declară ea cu glas puternic și glacial. Apoi urcă repede cele cîteva trepte care duceau la mezanin, unde Își avea biroul cu geamuri. Și intră În cel pe care-l ocupa mama ei. De la Yvonne, Gwen moștenise părul blond, ochii de un albastru puternic cu o privire mereu cercetătoare, formele generoase și senzuale. Dar și firea - oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scurtă și fiecare Își va aminti că noi am făcut totul pentru a-l readuce printre noi pe unul dintre ai noștri. Yvonne cedă pînă la urmă În fața argumentelor ei și Își adună imediat angajații, cărora li se adresă de la mezaninul care domina atelierul. Discursul pe care Îl oferi se dovedi un model al acestui gen, iar Gwen, admirativă, o ascultă o clipă cum tăia abil craca de sub picioarele familiei Kersaint, explicînd că logica ar fi cerut ca elanul de solidaritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ridică delicat capul. Plaga situată Îndărătul craniului era plină de cioburi de faianță și de așchii de lemn, prinse În sînge Închegat. - Va fi greu să stabilim dacă raftul a căzut singur, spuse Lucas ceva mai tîrziu cînd coborî de la mezanin. Sau dacă cineva i-a dat un brînci. Îi explică Mariei, care se Încruntase, că ușa de la biroul de contabilitate era larg deschisă și că o cutie metalică avînd desigur bani Înăuntru fusese forțată. Se uită atent la Pierric: acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o explicație cu el, Nicolas și Chantal văzuseră probabil chipul aceluia care-l scosese din celulă ca să-l ucidă. Și Își semnaseră condamnarea la moarte. Apartamentul din apropierea Arsenalului era după chipul și Înfățișarea Mariei: luminos și călduros. O cameră la mezanin dominînd un salon mititel, o bucătărie ca de casă de păpuși, și un imens geam care dădea spre radă. Era felul ei de a nu tăia cu totul cordonul care o lega de Lands’en, de unde, pe vreme senină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
halatul de pe jos, o Înfășură pe Marie În el și o sărută tandru pe frunte. Era ora trei noaptea cînd țipătul Îl smulse de pe canapeaua unde În cele din urmă adormise. Lucas sări două cîte două treptele care duceau la mezanin și o văzu chircită, cu genunchii la gură, cu brațele adunate În jurul corpului, cu un aer rătăcit și lac de sudoare, bîiguind cuvinte fără șir: val... mare... roșie... sînge... luminile... nuuu... O luă În brațe și o legănă șoptindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
s-o Însoțească o bucată de drum. De data asta plecă singură, și pe jos. Avu parte cam de aceeași primire la fabrica de faianță, unde comentarii susurate cu glas scăzut se făcură auzite la trecerea ei prin ateliere. De la mezanin, Gwen o privi cum venea spre ea, dreaptă ca un I, cu bărbia Împinsă Înainte, cu privirea hotărîtă. Pentru prima oară, o văzu așa cum era. Un monstru. Mama ei. Yvonne urcă cîteva trepte, apoi se Întoarse și li se adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai mare era la fel de goală ca și cămăruța alăturată. În mod evident, Morineau nu era acasă. La ora 6 dimineața, era ciudat. Profitară ca să facă o cercetare rapidă. În timp ce Marie aprindea lumina și se ocupa de cămăruță, Lucas urcă la mezaninul sălii mari. Îl auzi scotocind printre mobile. - Ai dat de ceva? - Nu. Poate că Gwen i-a destăinuit unde erau lingourile, iar acum e deja departe. Camera, lipsită de mobile, nu avea nici un secret. Marie stinse plafoniera. În mișcarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ce aducea a dîră de lumină pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus, de la mezanin, Lucas n-o auzi. Marie, intrigată, se Îndreptă spre oglindă, văzu că aceasta cobora pînă la podea și desluși imediat niște urme pe parchet. Pricepuse. Oglinda cea mare ascundea o Încăpere, iar Stéphane era refugiat acolo. Dacă oglinda era falsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]