20,801 matches
-
referință mai puțin pentru poezia contemporană, mai mult pentru istoria literară, pentru critica universitară și pentru canonul didactic. E, în fond, destinul oricărui scriitor important acela de a se fixa pe un loc stabil în istoria literaturii române, imposibil de mișcat într-un sens sau altul (al supralicitării sau al diminuării locului său). E o formă de inerție, de împietrire pe soclu � pe care periodic o clintesc numai remedierile de detaliu, restaurările, revizuirile, reconsiderările unor segmente ale operei. Opera monumentală a
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
știință. Nu e semnificativ faptul că procesul lui Galileo Galilei a fost anulat de Vatican abia de curând, după 360 de ani de la șoapta celebră a marelui învățat îndărătnic e pur si muove, - ca să nu fie ars - și totuși se mișcă, - pământul în jurul soarelui, și nu invers... Arderea pe rug în două-trei secole demențiale a fost, printe altele, crima cea mai abominabilă, mai bicisnică, a dogmatismlui orb, care o mie și ceva de ani s- a rugat la un fals, la
Deteronomul (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12699_a_14024]
-
precedase, părăsind sala unde tocmai își ținuse lecția de latină, îndreptându-se cu catalogul sub braț spre cancelarie. Așa că l-am văzut numai de la spate și ceea ce m-a izbit a fost părul alb, statura masivă, trupul lat din umeri, mișcându-se lent și apăsat, purtat de niște picioare la fel de voinice, într-un pas cadențat, ușor târșâit sub greutatea corpului, fără să pot spune că era un mers legănat, ci doar condiționat ritmic de deplasarea continuă a făpturii sale ce nu
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
o astfel de priveliște! Derizoriul se estompează, se topește pur și simplu, ca gheața cînd dă de căldură. Și atunci, lucrurile în jur se așează altfel, mai just, normalitatea se transformă într-o condiție în care ar trebui să mă mișc mereu. Contează foarte mult să vezi ce trebuie! Cred că am văzut ce trebuia la ediția asta. SPECTACOLE DE AUTOR. Cu asta rămîn. Cu spectacolul lui Silviu Purcărete, Cum doriți sau Noaptea de la spartul tîrgului, adică A douăsprezecea noapte pus
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
umplut. M-am uitat cum muzica maramureșenilor-artiști din Iza, inepuizabili, intră în noi, în fiecare. O curte plină de oameni de peste tot, ruși, nemți, români, camerunezi, irlandezi, americani, abkahasieni, armeni, evrei, canadieni aduși acolo de teatru și pentru teatru se mișcau și jucau pe ritmurile noastre cele mai autentice. Poate doar zongora lui Ion Pop din Maramu să mă fi făcut să mai uit amarul lăsat de comportamentul regizorului Andriy Zholdak față de spectatori și de Festival. Un regizor pe care, repet
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
cu mult superiori lui Grecu, Magheru sau Melinescu. E adevărat, puțini dintre ei ar fi atât de manevrabili, de obișnuiți cu executarea fără crâcnire a ordinelor. România lui Iliescu trebuia (și a reușit!) să fie o țară în care nu mișcă nici pasărea fără știința Tătucului. O țară care nu putea fi condusă decât tot de și prin scursorile securiste. Faptul că Năstase ne avertizează tot mai des că vom prinde U.E. cam prin 2010 nu e fără legătură cu situația
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
Faptul că Năstase ne avertizează tot mai des că vom prinde U.E. cam prin 2010 nu e fără legătură cu situația securismului național. E, probabil, intervalul de care au nevoie indivizii din "sistem" pentru a pune mâna pe tot ce mișcă în țară și pentru a-și albi conturile. Apoi, oameni onorabili și plesnind de bogăție, vor fi mai mult decât fericiți să se simtă apărați de Constituția europeană. Atunci, indiferenți la ceea ce va scrie sau spune presa, din vilele de pe
Acum, aisbergul. Urmează „Titanicul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12786_a_14111]
-
analiză psihologică, Mihai Zamfir realizează prin romanele sale Poveste de iarnă și Acasă două superbe fresce ale Bucureștiului de la sfîrșitul anilor '80. Capitala apare ca un loc decrepit în care amintirile pier odată cu vechile case și grădini, iar oamenii se mișcă de parcă s-ar afla într-o permanentă stare de transă. Mihai Zamfir este pictorul ideal al agoniei orașului și al angoasei oamenilor care au trăit drama ultimilor ani ai regimului Ceaușescu.
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
-Mai aveți pasiunea pentru dans? - A! Dacă aș putea ! Dar nu mă mai vrea nimeni la vîrsta mea. Sau să danseze cu mine. Dar toată viața...Dansez singur, din cînd în cînd, cînd aud niște discuri mă apucă...Mi se mișcă picioarele singure. A fost o mare pasiune în viața mea. - Și acum? Care este pasiunea cea mai importantă? Istoria? - Da. Să mai am vreme, să mai scriu 3-4 cărți pe care le am în cap și n-am apucat încă
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
nu am invitat decât pe cei care m-au ajutat În timpul dictaturii lui Antonescu. De aceea Îi găsiți pe domnii Borcea și Solomon. Domnul secretar general adjunct Hudița poate să vă confirme. Nu au ce căuta aceia care nu au mișcat un deget. Să trecem la punctul unu. Am discutat eri În general. Acum trebuie să definitivam listele candidaților. Știu că vom avea probleme. Sunt prea mulți candidați și prea puține locuri. Dar vom tranșă nodul Gordian! Domnul Hudița o să vă
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
monedei naționale, cât pe-aici să scrie 50 de milioane de euro, în cifre și litere. Aude însă în liniștea băncii - unde se vorbește pe un ton scăzut, ca la toate băncile - o voce care anunță cu cât s-a mișcat euro față de dolar. Dacă n-ar fi fost vocea providenței bancare, a socotit ea, s-ar fi dus la ghișeu cu formularul prost completat și i s-ar fi spus să revină luni, fiindcă orarul de lucru cu publicul s-
Cum ajung 50 de euro la Budapesta by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12843_a_14168]
-
Cînd nu-l găsea la telefon, se perpelea prin casă, incapabilă să se apuce de ceva, să-și abată gîndul de la el, de la ideea de a-l suna, de a-l auzi. (...) Începînd de la ora șase seara, nu se mai mișca din casă, așteptînd să sune ea sau să fie sunată" (pp. 161-162). Mariana Codruț este expertă în descrierea simptomelor "bolii" singurătății. Transcrierea detaliilor are acuratețea unei fișe clinice, chiar dacă, printre rînduri, răzbate o evidentă căldură umană. Practic, autoarea se pune
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
debarcaderului, care strigau și făceau semne implorînd să fie chemați să muncească. Docherii primeau pentru descărcare un salariu bun, un franc și jumătate, iar din el îi dădeau cincizeci de centime celui care muncea în realitate, după care, fără a mișca un deget, își băgau în buzunar un franc din plata primită. Ceea ce o scoase pe Flora din minți a fost atunci cînd unul dintre docheri îi cedă o valiză enormă - aproape un cufăr - unei genoveze înalte și puternice, dar cu
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
peste pod Iubire feliată Femeia stând în semiîntuneric Pâlpâind ca o umbră, schimbă Priviri zgomotoase, genunchii în barbă Oglinzile ceții de altădată se întorc În prezent, într-o cabană. Mă scol, merg la ușă O deschid pe jumătate. Adio, spun. Mișcă-ți curul, îmi răspunde. Foarte bine. Ies din semiîntuneric, aud ușa Trântindu-se în spatele meu, mă întreb Unde-i femeia snopită în bătaie. Ești mulțumită Cîtă sare ai înghițit? Ne repezim unul la altul, barbă În barbă înfloresc săruturi. Căutarea
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
ai săi, după prea generoasa poruncă a Domnului - "Nașteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți! El avu grijă și de subzistența seminției abia scăpată de urgia Potopului, să se hrănească bine, căci le-a zis - "tot ce mișcă și ce trăiește să vă fie de mâncare" Putem să spunem: un paradis. Deși altfel croit, pe bază de muncă, de muncă... Dar... omenire ingrată! Specie trufașă, recalcitrantă!... De la un timp, oamenii prăsindu-se, evoluând, se poate iar spune, și-
Facerea (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12308_a_13633]
-
Cristian Teodorescu Fiecare generație are coșmarurile ei. Cei care au prins cutremurul din '77 știu ce se poate întîmpla cînd se mișcă pămîntul sub noi. Chiar și cei mai înrăiți fataliști au o mică fandaxie de pe urma cumplitei experiențe de acum 27 de ani. Ce ți-e scris în frunte ți-e pus. Dar pînă să afli, îți amintești ce le-a fost
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
cutremurul cel nou cu relativă seninătate. îmi amintesc că pînă în 4 martie 77 nu m-au deranajt cutremurele și că îmi venea să rîd de reacțiile părinților mei, care au prins cutremurul din '40. Ori de cîte ori se mișca puțin lustra în tavan se schimbau la față și se întrebau panicați: "L-ai simțit ?" Ultimul cutremur de pe vremea lui Ceaușescu, cel din '86, i-a scos pe bucureșteni în stradă. În noaptea aceea a fost o uriașă viermuială pe
Teste de sensibilitate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12343_a_13668]
-
răcoare și produce tălpilor goale o senzație plăcută, o gîdilare plăcută, cum o dă iarba pe locul de pășune". Pofta de elementaritate i se mai vădește în "cămeșoiul de pînză cu dungi albastre, lung pînă-n călcîie", în care se poate mișca în voie, ca și-n putina "pusă în cerdacul de dindos", în care se cufundă ceasuri întregi, savurînd plăcerile pe care le generează apa. Avem însă motive a crede că teluricul Creangă își îngroșa intenționat, într-o manieră ușor exhibiționistă
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
cele mai fascinante personaje feminine din literatura română a ultimilor ani. Ana este o femeie superbă, elegantă, misterioasă, vulnerabilă și puternică în același timp, teribil de sexy, complet dezinhibată în materie de erotism, visul secret al oricărui bărbat. Ea se mișcă dezinvolt în Spațiul Schengen, are o poveste (a propriei vieți) pentru germani și o cu totul alta pentru francezi, lasă mereu în urmă o dîră nedefinită de parfum și o mare de regrete. Poveștile Anei despre propria ei existență se
Un șaizecist postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12370_a_13695]
-
convenabil să ieși, nu?" (Ioan Es. Pop) și "Ușa părea că nu mai fusese deschisă de mult. A scârțăit îngrozitor și păianjenii stâncoși au tresărit din somn. Am intrat. Prin lumină umblau o mulțime de oameni. Felul în care ei mișcau aerul părea ca o muzică. M-am luat după ei. Pe lângă noi treceau în grabă, zilele, nopțile, anotimpurile, anii. (...) Toți grăbeau înainte, cei mai mulți dintre ei nici nu mă cunoșteau (...) Am pornit degrabă înapoi și felul în care mișcam aerul părea
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
care ei mișcau aerul părea ca o muzică. M-am luat după ei. Pe lângă noi treceau în grabă, zilele, nopțile, anotimpurile, anii. (...) Toți grăbeau înainte, cei mai mulți dintre ei nici nu mă cunoșteau (...) Am pornit degrabă înapoi și felul în care mișcam aerul părea acum ca o muzică răsucită. Pe lângă mine treceau în grabă anii, anotimpurile, nopțile, zilele. Într-un foarte târziu, am ajuns. Ușa părea că nu fusese folosită demult. Păianjenii cei pântecoși moțăiau netulburați, atârnați de o clanță. Ai intrat
Vieți și poee în oglindă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12347_a_13672]
-
seninătății imperturbabile." Un Lovinescu "necanonic", nehotărîtul hotărîtor al unor mari destine literare, este recuperat dintre filele de memorii și de corespondență. Pare, ca și Bacovia, un singuratic, un om care a crezut, la modul practic, în "autonomia esteticului". Nu-l mișcă relațiile de putere, este indiferent la cercurile sus-puse în care se mai învîrt scriitorii, acceptînd ca unică reverență pe aceea în fața valorii. Omul este inexistent în absența operei: "un E. Lovinescu cu mîna înțepenită, o imagine de coșmar, cine-ar
O ușă mereu întredeschisă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12401_a_13726]
-
spațiul comentariului critic nu are ce căuta un proces de intenții. A, dacă m-ai fi apărat tu - sau altcineva, așa cum s-a întîmplat în 1995, cînd Manolescu m-a salvat de fanii lui Nae Ionescu -, atunci n-aș fi mișcat un deget. Aș fi citit, senină și cu un confortabil sentiment de normalitate, încrucișarea de replici. Dar, în povestea cu Marie-France Ionesco - palpitantă pentru bucureșteni, am înțeles - singurul meu apărător la vedere a fost și a rămas C. Stănescu. Și
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
din București - Odeon, Bulandra, Mic - teatrul din Brașov, Brăila... Imagini pe rotund, oval, pătrate, dreptunghiulare, toate decorate cu același albastru acvatic în pass-partout, cu perspective jucate, proeminente, îndrăznețe sau cufundate departe, în rame și nostalgii. O expoziție mișcată. Care mă mișcă. Un artist care și-a dublat talentul printr-o enormă și continuă și susținută muncă. Un artist în care freamătă fericirile și tristețile generației mele, speranțele, visele și deziluziile. Dragoș Buhagiar, un nume de prim plan a ceea ce este vizual
Și în chioșc fanfara cînta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12432_a_13757]
-
șansa de a sfărma lanțurile corupției și minciunii. În aparență, pesedeii au noroc: previzibila derută din rândul Alianței D. A. le cade de minune. Nici că-și puteau dori un cadou mai frumos: un adversar de temut eliminat fără ca ei să miște un deget. Numai că dezechilibrul astfel produs poate naște reacții neașteptate. Popor sentimental și emoțional, românii au mai înclinat balanța simpatiilor în favoarea candidatului aparent fără șanse. Ultima oară s-a petrecut acest lucru în 1995, când a murit Corneliu Coposu
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]