21,310 matches
-
înc-o dată să-ți arăt cât sunt de zmeu! Și-o înpinse pe Lenuța drept pe sârmele-alea crețe Și-ncepură cu iubitul mai ceva ca-n tinerețe! Când gătară socoteala, Ion îi spuse-așa, cuminte: -Măi nebuno, dar te miști chiar mai bine ca-nainte! -Cred și eu, răspunse dânsa și sfârși cu un oftat, Că pe vremuri, gardul ăsta n-a fost... electrificat! Referință Bibliografică: Mare Show de Anul Nou!!! / Sorin Olariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366
MARE SHOW DE ANUL NOU!!! de SORIN OLARIU în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Mare_show_de_anul_nou_.html [Corola-blog/BlogPost/359430_a_360759]
-
el în Siliștea, la marginea pădurii, jucau singure, fără fluier și a doua zi s-a dus acolo să vadă ce era și a găsit iarba uscată, așa ca un cerc!...” Romanul „Moromeții” cuprinde un întreg univers, în care se mișcă bătrâni și copii, tineret și oameni maturi cu grijile lor zilnice. Scena mesei moromeților e o admirabilă prezentare a ierarhiilor familiale, a atmosferei din casă, a raporturilor dintre frați, o introducere uimitoare în psihologia moromeților. Tulburătoare scene de dragoste rămân
GÂNDURI DESPRE MOROMEŢII LA 60 DE ANI DE LA APARIŢIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1437556830.html [Corola-blog/BlogPost/372615_a_373944]
-
să-i intimideze și să le înfrângă orice urmă de rezistență. „Prea mult pentru bietul Maor. Ziua era cumplită. Poate cea mai groaznică din toate pe care le trăise până la vârsta de optsprezece ani neîmpliniți pe care-i avea. Se mișca teleghidat, iar sufletul îi era gol. Refuza să gândească, refuza să simtă, refuza să spere sau să dispere. Era un mort viu, fără trecut, fără viitor, fără șansă și fără trăire. Era inuman ceea ce trăia, era iadul pe pământ, era
ULTIMA MEA CARTE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/cristea_aurora_1420145378.html [Corola-blog/BlogPost/368119_a_369448]
-
fetei, la spatele acesteia. Cum fata, Miorița deci, dormea somnul adânc al celor fără de păcat, încercă discret să se introducă în problematică. Destul de greu și poate nici nu ar fi reușit dacă fata, prin somn desigur, nu s-ar fi mișcat în așa fel încât izbânda a devenit posibilă. Bucuria succesului l-a făcut să explodeze, la propriu, în doar câteva secunde, apoi a încercat, la fel de abil, să se extragă din situație. Numai că, mâna ca o gheară a Mioriței i
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1412441895.html [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
o statuie de gheață, sub care se auzea bătând, doar inima fierbinte. A sosit mama în goana mare, m-a cărat până în casă, m-a așezat lângă soba cu rumeguș din odaie, ca să mă dezghețe. După ce am început să mă mișc, m-a dezbrăcat de la piele și m-a schimbat cu haine uscate. N-am avut nimic, nu am răcit și nici măcar un strănutat nu mi-a tulburat sănătatea. Eram sănătos tun! Așa eram toți, căci Dumnezeu e tată la săraci
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1453122779.html [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
tuturor copiilor Tăi de oriunde și de oricând. Întrețesută în povestea noastră e povestea Ta - de pe vremea când zăceai fără suflare încuiat în spatele pietrei lui Iosif, iar noi, ca niște soldați tropăind, Te păzeam. Amintește-ne Doamne că piatra se mișcă zilnic din noi - ca să nu rămânem ca niște soldați tropăind, care păzesc nimicul. DAR NU MI-AU SPUS În ziua când am decis să te întâlnesc mi s-a spus ca ești bun și milostiv că ai milă de cei
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Cărți poștale, pixuri, gume, brelocuri, poze îngălbenite de vreme, diverse broșuri și alte mărunțișuri erau înghesuite într-un sertar supraaglomerat, în interiorul său fiind o dezordine de neînchipuit. Nici chiar o furnică nu și-ar mai fi găsit loc să se miște pe acolo. În cele din urmă îl descoperi și, ca de fiecare dată când umbla în sertarul cu pricina, era fericită. Îl numea în glumă "Tărâmul Încremenit". " Unde este lupa mea?", întreba tatăl pasionat de filatelie. "Caută în Tărâmul Încremenit
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Alma_cap_i_stan_virgil_1326192861.html [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
îi îndeamnă pe nepoții săi (cei cărora se adresează prin Omilia către tineri) să aibă în vedere educația structurată pe adevărul viu care propovăduiește viața veșnică și virtutea. El mărturisește: „Pentru această viață veșnică v-aș îndemna să strângeți merinde, mișcând, după cum spune proverbul, orice piatră de unde ați putea avea folos. Să nu ne temem că e greu și că e nevoie de osteneală! Să ne aducem aminte de înțeleptul care ne-a sfătuit că trebuie să alegem viața cea mai
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
de toate cele din jur. Liber de sine însuși. Căci, firește, în el însuși era și lumea pe care o iubea și căreia i se dedicase cu patimă până acum: înțelepciunea lumii, educația, gândirea și acea copleșitoare oratorie, care îl mișcase atât de mult. Fusese pur și simplu îndrăgostit de acestea. Iar acum întreagă această lume luase chipul ascezei, al sihăstriei. Inima i se legase de această hotărâre. Ceea ce îi aducea bucurie, dulceață, mângâiere. Îi sporea așteptarea și nădejdea bucuriilor duhovnicești
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1450768115.html [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
prin implementarea unor gândiri asertive/ pozitive și oamenii- ciupercă, ce stau la adăpost în caz de viforniță existențială, în păturici maternale de pluș. Cam 90% conform statisticilor, sunt de origine asinească. Vă sugerez să vedeți tot ce e viu și mișcă prin fața voastră, fie ea zi, noapte, taxă, nădejde, deznădejde, prietenie, aliment, non-aliment, lichid, non-clichid, iubire, mall, pisică, contor, cablu etc ca o șobolaniadă necesară apartenenței la specia OM. Să fie toate acestea un tic sau o modă parșivă, necesare supraviețuirii
ȘOBOLANIADA E UN TIC SAU O MODĂ PARȘIVĂ? de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_doina_dimitriu_1487626331.html [Corola-blog/BlogPost/372394_a_373723]
-
voi. Trăiesc sub domnia lui Alexandru-vodă ș-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în viitorul sufletului meu. Asemenea ca un stup de albine, ariile roiau limpezi, dulci, clare, în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă ei îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] „...Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu ?... Oare nu se mișcă lumea cum voi eu ? [...] Oare fără s-o știu nu sunt eu
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1494060691.html [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
roiau limpezi, dulci, clare, în mintea lui îmbătată, stelele păreau că se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă ei îngânau cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] „...Oare nu cântă ei ceea ce gândesc eu ?... Oare nu se mișcă lumea cum voi eu ? [...] Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne...“ Vum ! [...] și Dan se simți trăsnit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmăreau... „Nefericite, ce-ai îndrăznit a cugeta ? Norocul tău că n-ai
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1494060691.html [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
cât nu a iubit Fiecare o vede în altă culoare Plină ca o femeie gravidă unsă cu ulei Se urcă sus pe cer Arătând semne de urticarie Pe burta ei astrală Șireată lună Se face că stă locului Dar se mișca rând cu rând Ca un Do major care se crede La Șireată lună Face mii de fete să te îmbete De bucurie sau de tristețe În timp ce cerul se strecoară pe sub ea Ca o față de masă trăgând în jos Făcând-o
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/catalin_anastase_1418718307.html [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
Să faci chip din arătare, Trage una, trage trei, Trage câte poze vrei. Nu uita în schimb o lecție, Ca să ai mata direcție Când apeși declansatoru' Ai pus ochilor zavoru', Când respiri chiar poți să riști, Ca imaginea s-o miști Nu holbă ochii la șes, Studiază codrul des, Fă din dește un dreptunghi, Ca să vezi din care unghi! Fă și scharfu' dinainte, să ai claritate-n minte Iar din blitz traznești oleacă Luminează cât să-ți placă Trepiedul să-l
IMAGINI FOTOGRAFICE (POEME) de CĂTĂLIN ANASTASE în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 by http://confluente.ro/catalin_anastase_1418718307.html [Corola-blog/BlogPost/367769_a_369098]
-
concluzie, supraveghetorul negocia înfierea lui Pleșoiu, îi explica omului drumul cel mai scurt pe care urma să îl parcurgă, pentru a fi încheiată adopția rapidă a copilului. Am auzit când îi spunea că are oamenii prin toate instituțiile și doar „mișcând puțin din urechi” se rezolvă dosarul fără să se pună prea multe întrebări. După 15 minute de discuții, Șofron s-a urcat în taxiul care îl adusese și căruia nu-i dăduse drumul, iar eu am rămas în ploaie. Am
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1488304727.html [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
un picior întins pentru a-i pune piedică, s-a uitat cu dispreț la cel care voia să-l doboare și și-a continuat drumul până a găsit un pat liber. -Tu ăla care ai venit acum, vino la mine! Mișcă-te odată! -Glasul răgușit, de adolescent cu vocea-n schimbare, care se dorea să sune a poruncă, nu l-a impresionat pe Pleșoiu. -Ce vrei? -Vino bă aici, când îți spun! Vrei să sparg pereții cu capul tău?-Tânărul începuse
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1488304727.html [Corola-blog/BlogPost/385344_a_386673]
-
ce să afli-n lumea în care nu-i de-aflat [42] Și bărbile lor albe acopăr lumea toată această lume poate că nici nu este lume și se ivește-o umbră pe coasta Europei și umbra fără formă se mișcă-ncet anume [43] Și toți gândesc în sine c-America Există Calul Troian al lumii se-ntoarce iar acasă și se-ntind iarăși mese și trâmbițe răsună însă numai o noapte și un pustiu se lasă [44] Și-n noaptea
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
descompunere propria-i creație. Însă, existența superioară nu lasă să se piardă ceea ce de fapt a dat mișcare trupului pe pământ, conștiința inteligentă, pe care o ridică spre arcul albastru al cerului odată cu eul eliberat de greutatea cenușiului. Bacovia se mișcă într-o lume care nu îi sesizează prezența sa fizică, el plutește prin toate locurile publice, dar și prin spații unde pasul omenesc nu poate atinge materia, datorită timpului imaterial și nepământean: „Într-o grădină publică, tăcută, / Pe un nebun
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
zbenguia în patul solid, construit din lemn masiv sculptat în stil baroc. Săndica gusta cu nesaț din fructul oprit, trăind senzații pe care nu le-a mai avut niciodată, alintându-i bărbăția cu buzele și limba, iar mâna i se mișca ritmic susținând această măreție ca pe un trofeu cucerit cu mare trudă. Părăsind pentru moment ocupația de a-i alinta cu mișcări fine ale limbii rotunjimea minunatului instrument de plăceri divine, Săndica îl rugă pe Mircea în șoapte duioase: - Iubitule
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391960704.html [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
vizuini, dornică să înfrunte magnificul atacator al redutei sale, ce parcă se lăsa prea repede cucerită, în dorința să primească ofranda pasiunii cotropitorului victorios. Vârful limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. XI PLĂCERE SI SPERANŢĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Cat_de_mult_te_iubesc_ro_stan_virgil_1391960704.html [Corola-blog/BlogPost/341217_a_342546]
-
dor. Aud ecoul tainic al amintirilor tale. Ele sunt păsări ce și-au făcut adăpost în copacul umbros al sufletului meu, nepărăsindu-l nicio clipă. Trilul lor răsună în inima amorțită de durere. Scriu ... mâna parcă e de plumb, se mișcă anevoios, de fapt în întregul corp simt o mare greutate. Suferința e cumplită, o simt peste tot, în fiecare celulă, în fiecare atom. Suferința mi-a pătruns adâncimile sufletului. Lacrimi ce poartă închise în ele dorul și infinitul se rostogolesc
LACRIMILE, PICĂTURI DE SUFLET de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Lacrimile_picaturi_de_suflet.html [Corola-blog/BlogPost/356472_a_357801]
-
mă-ntreabă. Ar trebui să-mi rup din mine, Bucăți de piele și de mușchi, Să invoc ființele divine, Să fie libere fiarele din cuști. Mai avem timp să și visăm, Uitându-ne departe la distanță, Căci încă până ne mișcăm, Avem o boabă de speranță. Referință Bibliografică: Nedreptăți / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 455, Anul II, 30 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NEDREPTĂŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 by http://confluente.ro/Nedreptati_mihai_leonte_1333168076.html [Corola-blog/BlogPost/354813_a_356142]
-
de joacă să-mi umple oasele dureroase articulațiile scârțâie la început eram și sunt o restricție a bucuriei în vadul stins al ascultătorului de cursă lungă Emerson, Lake&Palmer îmi cântă finalul începutul chitara adoarme brusc ritmul l-am prins mișc mingea de pe gât ritmat degetele aleargă nebune pe taste și uite încă o dimineață nebună în care motivul deschiderii pleoapelor este același nu spun că m-am plictisit importantă e lumina care-mi invadează globii oculari am citit un text
O MIE DE MÂŢE ÎN PLIN ACORDAJ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/O_mie_de_mate_in_plin_acord_anne_marie_bejliu_1383390367.html [Corola-blog/BlogPost/347203_a_348532]
-
odrăslit mugure al Învierii, în care s-a preamărit Hristos Mântuitorul. Hristos a înviat prin temniți și galere/ precum peste cărbuni învie para./ De-aici va crește marea Înviere/ ce va cuprinde-mâine toată țara./ Hristos a înviat peste lopeți/ abia mișcând în mâini însângerate,/ a înviat ca în atâtea dăți/ să ne sărute frunțile plecate./ Hristos a înviat peste spinări/ înconvoiate aprig sub povară-/ acest Hristos care-n atâtea țări/ a fost bătut pe cruce-a doua oară./ Hristos a înviat
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
denia mare, cu fruntea lină și catifelată scăldată-n picuri de lumină. Se lasă noaptea peste sat/ grea, un munte de basalt,/ și-n pas cu ea, din salt în salt,/ flueră vânt: s-a desprimăvărat.../ Pe ulițele lungi se mișcă,/ umbre-ntrupate, fără glas,/ din deal coboară`n ritm de pas,/ dăngăte ce din tăcere mușcă.../ E denie... și-s multe evanghelii/ la slujbă, e Joia Mare;/ Iuda este gata de vânzare,/ Iar Petru azi e simbolu`ndoielii.../ Doar codrul înverzit
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]