1,244 matches
-
în timp ce ea continuă rapid: Băgăm și un fel de mici rezumate la anumite cărți, că le face tot aia sau alții ca ea, pe veveve literatura scârț punct ro..." "Veveve literatura scârț punct ro?", se miră Bebe. Am zis la mișto, mă. Stau eu să îmi încarc capu' acuma cu toate fachingurile astea? Oricum, rezumatele d-acolo o să le citească mulți, să se dea mari când fac o conversație la un club, la un cocktail, la un Balu' de Cristal. Știi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n cultură, iar noi o să dăm ora exactă în lumea elitelor românești. Asta, desigur, în calitate de arbitru suprem al eleganței." Oftează, impresionată de propria-i viziune și de măreția ce se degajă din strălucitorul ei proiect: "Îți dai seama, Bebe?" "Îhî. Mișto!" * * * Aproape o oră făcusem de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-o lase pe Nicoleta să ia autobuzul până la fosta Scânteii, actuala Piață a Presei Libere. Am șters-o și eu, lăsându-i în plata
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
interogație. Șuieră de câteva ori prin orificiile abdominale și explodă: "Adică, tălică, mata vrei să zici capabil să să scoață din belele? Astea-s problemele, nu?" "Ei, da. Asta vreau să zic. Acum ai înțeles?" Aprobă, înveselindu-se brusc: "Îhî. Mișto!" Am tresărit. Dar am trecut repede peste asta și l-am întrebat: "Cum te numești?" "Cum adică?" "Cum îți spun ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să spui prin "gândește-te", da' ai dreptate cu treaba ailaltă, n-o să mai fie niciun alt gândac Dorinel." A rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a exclamat cel puțin mulțumit, dacă nu chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și în minte aveam imaginea flăcării prometeice și alte chestii d-astea idealiste. Cum-necum, calitățile mele oratorice și-au făcut efectul, iar gândacii au izbucnit sincer în urale, poate nu tocmai variate, ci de o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu', da!". M-a emoționat această afirmație de o mare profunzime ontologică. Sigur, nu chiar până la lacrimi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
no'uăș'cinci încoace', că te ia groaza. Unu' mai tembel și mai fugit d-acasă ca altu'. Cel puțin ultimii trei sunt ieșiți total din tabele și cine i-a numit în funcție zici c-a făcut-o la mișto. Și cân' spun asta, hai c-o iert pe Ambramburica actuală, că se vede că ea-i mai aparte, mai nevinovată, așa. În rest, jale! Faptu' că ești nesimțit, hoț și ai reușit să te înhăitezi cu alte hiene ține
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi vrut să te doară? Ochii de la ciorap? Da' ia zi, hemoragie, sânge din nas îți mai curge? Că te văd cu feștilele alea în nări..." "Îmi curge. Tre' să șchimb bandajile astea tot la un sfert dă oră, masim." "Mișto. Lenuțo, cheamă-l pe Grigore cu un scaun să-l ducă direct la doctorul Gherasim, la ORL, da' rapid, m-auzi? Hai, mișcă-ți tenderu', că acum îmi vine nebuneala și vă fac raport la amândouă!" Un brancardier slăbuț apăru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Mâna a doua n-are. Iar pe anestezist l-a făcut din cuvinte. I-a spus că moșuleagu', pensionar amărât, a marcat doar zece milioane de lei-tramvai-Românica-banana. I-a dat trei lui și de restu' l-a pupat pe basc." "Mișto!", făcu tipa. "Ei, mișto. Așa a crezut și el. Da' când a văzut cu ce Qiu-șase a venit fii-su să-l scoată din spital, i-a căzut fața. Înțelegi?" "Vai de mine, da' chiar c-a fost pervers, moșu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
are. Iar pe anestezist l-a făcut din cuvinte. I-a spus că moșuleagu', pensionar amărât, a marcat doar zece milioane de lei-tramvai-Românica-banana. I-a dat trei lui și de restu' l-a pupat pe basc." "Mișto!", făcu tipa. "Ei, mișto. Așa a crezut și el. Da' când a văzut cu ce Qiu-șase a venit fii-su să-l scoată din spital, i-a căzut fața. Înțelegi?" "Vai de mine, da' chiar c-a fost pervers, moșu'! "Vezi? P-ăștia-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
excepție, băga-o-aș în mă-sa, cu hainele ei copiate după Paco Babane, cu tot!" "Paco Rabane", o corectă bărbatul, cu gândurile duse în cu totul și cu totul altă parte. "Hai lasă-mă, tu!? Am zis-o la mișto, dacă vrei să știi. Chiar așa dă proastă mă crezi, dă să n-am habar dă un creator italian celebru ca Paco? Văd că acuma, na, ai ajuns să te pricepi și la modă de când te tot lipești de vaca
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu dă nasoale care-s bune dăcât dă muncă pă șantier, în Spania. Să-nlemnesc dă nu, da' toate muierile dă azi, cu o facultate la bază, au numa' harfe în creieri, dă te ia groaza. O femeie cumsăcade, da' mișto, nu mai vezi azi. O bunăciune care să le aibă și cu casa, și cu gătitu', nu mai găsești, să dai cu tunu'. Toate să țin dă curi, dă regimuri și dă fitnesu' chilului, ca să arate dă top și să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
n-aveți încotro, standingu' cere, dom' ministru, și sacrificii", punctase iarăși Relu. "Așa e, mă, băiatule, așa e!", confirmase cu căldură domnul Sandu, apoi cu o undă de simpatie ușor etilizată, adăugase: Da' câți înțeleg asta? Rahații dă ziariști fac mișto, deși, la o adică, nevestele lu' ăia mai cu cheag să îmbracă tot dă unde să îmbracă și ale noastre. Da', vezi tu, le place să asmută pulimea pă noi". "Eee, e și după interese, dom' ministru. Ce, parcă noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
apăream în mod neprevăzut în grupul de cunoscuți mânuit numai de el. Apariția mea acolo, însemna întotdeauna ori anihilarea glasurilor până atunci stridente, descătușate, dacă anterior eu eram subiectul discuției, ori reversul acestei situații: apariția mea ca intrus, să declanșeze mișto-uri, ca și cum eu aș fi fost unul din cei de la curtea lui Roș împărat al lui Ion Creangă, din aceia cărora le curgeau oghialele de pe dânșii. Bineînțeles că toată lumea din orășel știa că fusesem student la București, dar nu știa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și e zidul frânt. Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă Ea, tremurând sub cruda zburătoare, Puterea strânsă-n penele veșmânt Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă? — Asta a fost, am zis. Pauză. — De cine-i scrisă? Apoi, la mișto: — De tine? — E scrisă de William Butler Yeats, am răspuns eu și mi-am dat seama cât de lipsit de tact fusesem, cu câtă nesimțire îi atrăsesem atenția asupra prăpastiei dintre noi doi: eu sunt deștept iar tu tăntăloaică, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Leanțo? — Nu mai știu. Nicicum. N-a fost nicicum. Ei bine, tu ce crezi? Ea susține că i s-a întâmplat o singură dată, acum zece ani și, chiar și atunci, a fost rezultatul „accidental“ al neînțelegerii lui și al miștoului ei. Chiar înghiți povestea asta? S-o iau și eu de bună? E chiar cu neputință să acceptăm că fătuca asta și-o fi dedicat oarece timp ocupației de cocotă de lux? Of, Iisuse! Ia-o de nevastă, îmi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înfrângă rațiunea, Dovlecel a rămas de fiecare dată o doamnă. Eu, unul, eram barbar. Oricât de ponderat aș fi fost la început (sau condescendent, căci așa apăream în ochii altora), până al urmă ajungeam să fac spume, să iau la mișto, să insult și să ocărăsc, să mă iau în hâră cu acești oameni înfiorător de înțepați, făcându-l pe iubitul lor Ike analfabet, imbecil politic și moral - probabil că am și eu partea mea de vină pentru categorica înfrângere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pildă, argoul ei dăștept, de fostă studentă căministă. Nu-l suportam. „A borî“ în loc de a vomita, „cu capsa pusă“ în loc de furios, „mortal“ în loc de nostim, „ușchit“ în loc de trăsnit, „țâști-bâști“ în loc de micuț. Ah, și divin. (Chestie căreia Mary Jane Reed îi zice „mișto“ - mereu le învăț pe fetele astea să vorbească corect, eu, cu vocabularul meu de New Jersey, compus din cinci sute de cuvinte.) Pe urmă, mai erau și poreclele prietenelor ei: ca să nu mai zic de prietene în sine! Pudi, Pip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
jucător de câmp - sudoare, piele, vaselină - și râd de mă sparg. Nu-mi imaginez că aș putea trăi și altundeva decât aici. De ce să plec, de ce sămă duc altundeva, când am aici tot ce mi-ar trebui vreodată? Bășcălia, glumele, miștoul, scălâmbăielile - să tot râzi, nenicule! Îmi place! Și, cu toate astea, în adâncul sufletului lor, joaca e pe bune, sunt serioși la culme. Să-i vezi la sfârșitul celor șapte runde, când dolarul trebuie să-ncapă pe mâna altuia. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vrei să duci o viață mai bună. Într-un fel, ori de câte ori zici ceva, mereu faci poante, trebuie neapărat să fii „haios“. Și-o ții așa cât e ziulica de lungă. Oricum ai da-o, totu-i ironie, autominimalizare. Autominimalizare? — Autodezaprobare! Mișto de sine! — Exact! Și ești un om extrem de inteligent - or asta face treaba și mai dezagreabilă. Că ai fost în stare să contribui la așa ceva! Cu autodezaprobarea asta stupidă! Dezagreabilă chestie! — Ah, nu știu ce să zic, i-am întors-o eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i umple pe toți tinerii ăia evrei, așa de bravi și virtuoși! Ce bine-o să le prindă o porție de sculament! Așa-i în Diasporă, mama voastră de țângăi sfinți, așa-i în exil! Ispită și dizgrație! Depravare și mișto de sine! Autodezaprobare - și chiar autocăcare! Smiorcăieli, isterie, compromisuri, confuzie, boală! Da, Naomi, sunt întinat. Ah, sunt impur - și-al naibii de sătul, draga mea, de faptul că nu-s destul de bun pentru Poporul Ales! Mamă, ce s-a mai luptat pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-și dea seama dacă un tip este mortal chiar dacă fața lui este complet ascunsă de o cască și de o mască de protecție. O jumătate de oră mai târziu, Lauren se răzgândise. Poate că nr. 3 nu era atât de mișto, hotărî ea, după ce echipa lui pierduse meciul fără drept de apel În fața echipei adverse. Jack Kidd, un jucător englez de vreo douăzeci de ani, o ținuse tot Într-o alunecare cu o viteză terifiantă pe arena acoperită cu zăpadă, Înscriind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cizmele de călărie din piele lucrată cu unelte manuale au un efect devastator asupra femeilor. Adăugați un chip frumos și un zâmbet minunat la această Înfățișare și gata, obțineți, cum a spus Oksana, un mâncător de inimi. —OK, bine, e mișto, până la urmă, spuse Lauren, privind la Giles Monterey când acesta intră În cort. Pe neașteptate, păru să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza nervozității? Sorbind cu Înghițituri mari dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tot trimite poze prin fax cu armăsarul ăsta al lui, care e pe un câmp din Spania, așteptându-mă pe mine. Nu mai suport. Lauren oftă, ca și cum s-ar fi simțit frustrată. Mda, cred că Într-adevăr primești cadouri mai mișto dacă ești divorțată. Cinci Orgasme mi-a trimis haină Yves Saint Laurent cu garnitură din blană de nurcă. Lauren Își trecu degetele peste colierul de la baza gâtului, făcut din perle foarte mari, aur și turcoaze, ca și cum ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pune problema să-mi găsească legistul ADN-ul la fața locului. Apoi vorbește despre crimă. — Nu și dacă ar fi omorât-o cineva, zice Nash, și se uită la mine. Sau dacă l-ar fi omorât pe el. Bărbatul arăta mișto, dacă asta te frământă. Fără scurgeri. Fără livor mortis. Fără desprinderi de piele. Nimic. Nu înțeleg cum poate să vorbească despre așa ceva și să mănânce în continuare. Amândoi erau în pielea goală, zice. Pe saltea era o pată mare, umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cea din spatele baricadei de la filmări, care a venit în fugă cu mâna întinsă ca să mă oprească, cea cu walkie-talkie, detaliile ar fi că avea părul lung și negru și un tricou mulat peste niște țâțe ferme. Avea un curuleț destul de mișto și blugi strâmți. Se prea poate să fi consumat actul nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar cred că poliția se înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]