420 matches
-
presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într‑un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr‑de suflare, ca Îmbălsămați, nu mai aveau nici un miros de om, nici o miasmă, deși el le simțea prezența nepământeană, presimțind mai la stânga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepământean și Îmbălsămat al câinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lângă stăpânul său, veghindu‑l inert la poarta somnului său letargic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pământului care‑i umplea nările amorțite de atâta somn și lâncezeală, mirosul reavăn al pământului și al ierbii, binecuvântata suflare a luminii și a vieții care, după miasma mucedă a grotei, Îl Îmbia ca o mireasmă de măr? Oare și ăsta era tot vis? Binecuvântata licoare a spiritului și a trupului său, străfulgerarea de care nu se Încumeta să deschidă ochii, pentru că‑l pălea În frunte cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
He,he, he, he! Însă, cam cincizeci la sută dintre găzarii-oaspeți râdeau cu glasuri groase: Ho,ho,ho,ho!... Și din gâtlejuri, le ieșeau valuri de aburi grei. Ca să nu petreacă și el asemenea cazne, de a ședea ascuns în miasmele din groapa ritiratei strămoșești sau de a se pitula pe sub șură, în podul casei, în cotețul porcilor, cu miros la fel de asfixiant , ori dârlăind fugar prin râpele pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se suprapunea, În mintea mea, cu aceea a camerei de hotel În care-și făceau apariția personajele despre care povestea Keiko Kataoka, acoperite de secreții ce se scurgeau alene pe trupurile lor. Praful care plutea În cameră se amesteca cu miasmele orgiilor sexuale ce se răspândeau În toate colțurile, dar nici unul din personajele amintite nu mi se arăta limpede la față. Chiar și chipul vagabondului, deși-l văzusem clar În New York, acum Îmi apărea Încețoșat, acoperit de umbre, În mijlocul camerei dezolante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
trebuit să traverseze mlaștina, dar proiectul a eșuat ori a fost abandonat odată cu gara. Altă explicație n-am găsit. Din partea aceea vine uneori un miros putred și greu. Din fericire, vântul bate de obicei dinspre câmp și pădure, așa că alungă miasmele smârcurilor. Într-o încăpere am găsit o mulțime de borderouri pe care au fost notate cu grijă orele, exacte până la secundă, de plecare și de venire a trenurilor. Lipsesc însă și numele localităților de unde veneau aceste trenuri, și cele de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
grav - chiar pe unii împotriva altora. Aveai posibilitatea să scrii o carte curată, lumea s-a săturat de porcării! Nu; nu s-a săturat, știi asta. Se hrănește din propria ei suferință. Din urât. Adoră abjecția, chiar dacă nu recunoaște. Adulmecă miasme pestilențiale. Precis că nu există om care să nu dorească să știe, nemijlocit, ce miracol produce o înțepătură cu heroină: puțini îndrăznesc. Cei buni citesc despre morală, dragoste și Patrie. Despre Justiție. Sunt periculoși, se pot înșela ușor. Creează-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
jur. Sute de maturi osteniți, cu haine prăfuite, mirosind a tutun și a parfum grețos. A sudoare și a picioare nespălate. A sex. Mai târziu ți-ai dat seama ce iz răspândesc femeile la ciclu, în sală erau destule. Toate miasmele. Dominate de cea de petrol. Pentru igienă. Săptămânal, podeaua de scândură era frecată cu motorină, de parcă, totodată, baraca era pregătită pentru a i se pune foc. Rulau filme cu război, de abia se încheiase unul. Din când în când - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
nici unde, dar despre care unii colportori insinuau, În mod confidențial, că ar putea veni chiar din ministerul de interne. Ziarele opoziției se făcură ecoul atmosferei proaste care se respira În cazărmi, ziarele atașate guvernului negară vehement că astfel de miasme ar otrăvi mintea corpului de armată, dar cert este că zvonurile despre o lovitură militară care ar fi În pregătire, deși nimeni n-ar fi știut să explice de ce și pentru ce, crescuseră peste tot, făcând ca, pe moment, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
să-l fur, ce să fur? Grămada aceea de zdrențe putrede? Dinții care, atunci când deschide gura și un plânset răgușit i se rostogolește în șanțul lucitor al gâtului, se vede că lipsesc? — Mă scuzați, am căzut. Ce am atins? Ce miasme am respirat? Bărbatul emană un miros îngrozitor, ca de câine abandonat cu burta spintecată pe marginea drumului. Și Italia puțea atunci când tragedia a copleșit-o, când a înțeles că o părăseam, că nu aș fi ținut-o nici pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Mi-era teamă că se vor încartofări. La prânz ne scoteam pungile cu mâncare. Nu aveam cu ce ne spăla pe mâini. Uneori ne ștergeam mâinile cu frunze de brusture, că erau puțin umede. De sub noi, din obiectul muncii, veneau miasmele de cartofi stricați. Fișele de protecția muncii conțineau două prevederi mari și late: să nu aruncați cu cartofi unii în alții și să nu plecați cu vreun cartof în buzunar. Nimic despre infecții, hepatite, păduchi. Încercam să ne păstrăm cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
iar ura aia oarbă, grea, ca o vomă continuă. Mihaela: Diferențe Da. Se simte serios diferența de vârstă și de fapt nu ea, ci diferența de istorie. Se pare că, în casa ta, ușa s-a deschis vraiște împinsă de miasmele totalitare exact cu nouă ani mai târziu, ca la carte. Pe scurt, ai trăit conștient și cu responsabilitate față de alții această rușine doar doi ani. Ceea ce este minunat ca să te simți mai puțin intoxicat. Trebuie să-ți spun că Andrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Calm, Kane, își zise. Gândește-te la diamante. Sclipicioase, enorme diamante cu fațete multiple, limpezi și fără cusur și doldora de carate barosane. Și nu la bezna asta de, mormânt în care te învârti. La cețurile de pe celălalt tărâm cu miasme de fantome stranii și de amintiri și... Fip-ar al naibii! Iar îl apucă. ― Vezi ceva? Tresărind, imprimă fără să vrea o puternică mișcare de balans cablului. Se ocăra fiindcă fusese luat prin surprindere și-și stabiliză piruetele. Nu-i ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
sfâșiat. Unul câte unul, ceilalți veniră lângă el. Această inspecție era necesară, oricât de scârbiți ar fi. Parker, Lambert și Ash schimbară grimase elocvente. Universul, vast și amenințător, învăluia pe Nostromo, în interiorul căruia se răspândea de la popotă până la coridoare, o miasmă glacială și insistentă, de moarte... Parker și Brett coborâră scara dinspre puntea superioară și intrară în grupul obosit de vânători... ― Vreun semn? întrebă Dallas pe colegii strânși în jurul Iui. Vreun miros ciudat, duhoare...? Pată de sânge? (Șovăi imperceptibil.) Fragment din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de zei și de monștri? De lucruri logice și ilogice? De eroi ca Tezeu și de galeriile labirintului? De discipolii lui Socrate și de judecătorii lui? Un lac În Campania era consacrat lui Pluton, zeul Infernului. Apele lui clocite exaltau miasme dezgustătoare și vătămătoare. Lacul comunica, se credea În vechime, cu Infernul. Pe malurile lui era oracolul Umbre-lor de care vorbește Homer și pe care Ulise a venit să-l consulte asupra Întoarcerii sale. Strabon povestește că totul era Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
până se eliberează în moartea inițiatică a inefabilului "Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte". În poezia lui Baudelaire Elévation, are loc de asemenea o largă deschidere spațială dezvoltată de zborul avântat al unor ciocârlii, înălțându-se din spațiul miasmelor morbide telurice, în văzduhul eterat cu dublă natură exterior și lăuntric, care îi îngăduie celui ce poate efectua un asemenea zbor sufletesc să asculte vocea misterului: graiul florilor și al lucrurilor mute. Goethe, după ce în lumea de jos, materială, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
al lui Baudelaire adresându-se Parisului: "Tu m'a donné ta boue/ Et j'en ai fait de l'or" "Tu mi-ai dat noroiul tău,/ Iar eu am făcut din ele aur". Bucuria poetului era să se înalțe deasupra miasmelor morbide din valea teluricului pentru a înțelege "Le langage des fleurs et des choses muettes "graiul florilor și al lucrurilor mute". Lirica lui Paul Verlaine este o neîntreruptă laudă a vieții sub cele mai variate hipostaze. În finalul Poemelor saturniene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Florilor răului este o voce a angoasei, două poeme înainte de toate, fac oficiul sublim al catharsis-ului Harmonie du soir, despre care am mai vorbit in acest volum, și Elévation. Poemul Înălțare este chemat să purifice inima și spiritul de miasmele otrăvite ale vieții de fiecare zi luându-și zborul în spațiile eterice ale cerului și ale adâncului din lucruri: Mai sus de mlaștini negre, de văi întunecate, Mai sus de munți, de codri, de mări, mai sus de cer, Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vom dispare." În poezia Le Voyage, Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou, către Necunoscut: Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe? Au fond de l'Inconnu pour trouver du Nouveau! Iar în poezia Elévation, deschiderea însemnează eliberarea din miasmele otrăvite din spațiul teluric prin zborul către "purele tării", fapt care ne face să înțelegem "le langage des fleurs et des choses muettes". Dar mai sus încă, iată viziunea poetico-filozofică a lui Giordano Bruno, care se afla în intenționalitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un deceniu. Cui i se datora, după părerea medicilor vremii aceleia, izbucnirea epidemiilor? Potrivit teoriei miasmatice, care și-a avut susținători încă din antichitatea clasică elenă, în anumite locuri și în anumite împrejurări se degajă, în aerul atmosferic, emanații patogene, miasmele răspânditoare de boli. Miasmele pot proveni din dejecțiile holericilor, din cadavrele în descompunere ale animalelor de tot soiul, ca și din resturile vegetale ce clocesc în apele stătătoare, fără însă a exclude de către unii eventualitatea ca diverse conjuncturi meteorologice și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
se datora, după părerea medicilor vremii aceleia, izbucnirea epidemiilor? Potrivit teoriei miasmatice, care și-a avut susținători încă din antichitatea clasică elenă, în anumite locuri și în anumite împrejurări se degajă, în aerul atmosferic, emanații patogene, miasmele răspânditoare de boli. Miasmele pot proveni din dejecțiile holericilor, din cadavrele în descompunere ale animalelor de tot soiul, ca și din resturile vegetale ce clocesc în apele stătătoare, fără însă a exclude de către unii eventualitatea ca diverse conjuncturi meteorologice și chiar astrologice să favorizeze
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
unii eventualitatea ca diverse conjuncturi meteorologice și chiar astrologice să favorizeze formarea și împrăștierea exalărilor morbide. Se vorbea despre un "climat holeric", instalat de preferință în zonele caniculare. Molimele ar fi fost provocate de ofensiva unui "virus volatil", provenit din miasme. Cum se face atunci că, deși conviețuiesc pe meleaguri în care acționează aceleași miasme, unii oameni se îmbolnăvesc, iar alții rămân perfect sănătoși? Despre această situație paradoxală încearcă să dea seama teza rezistenței individuale și cea a receptivității individuale: prin
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
exalărilor morbide. Se vorbea despre un "climat holeric", instalat de preferință în zonele caniculare. Molimele ar fi fost provocate de ofensiva unui "virus volatil", provenit din miasme. Cum se face atunci că, deși conviețuiesc pe meleaguri în care acționează aceleași miasme, unii oameni se îmbolnăvesc, iar alții rămân perfect sănătoși? Despre această situație paradoxală încearcă să dea seama teza rezistenței individuale și cea a receptivității individuale: prin însăși constituția lor corporală, dar și morală, anumiți indivizi nu se arată susceptibili de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să propage Cholera morbus", drept care, în această afecțiune, așa-numita "contagiune imediată" este iluzorie. În concluzie, medicul moscovit proclama că holera "nu este contagioasă nici imediat, nici prin intermediere", că în "emanațiile bolnavului" și în "atmosfera" acestuia este prezentă "o miasmă a holerei", care poate constitui un focar de infecție, astfel că spitalele reprezintă totdeauna asemenea focare, că "o anumită dispoziție" este necesară pentru dezvoltarea bolii într-un anumit individ, ca urmare a unei probabile "absorbiri pulmonare" a amintitei miasme, ceea ce
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
o miasmă a holerei", care poate constitui un focar de infecție, astfel că spitalele reprezintă totdeauna asemenea focare, că "o anumită dispoziție" este necesară pentru dezvoltarea bolii într-un anumit individ, ca urmare a unei probabile "absorbiri pulmonare" a amintitei miasme, ceea ce arată că, în holeră, nu avem de-a face cu o contagiune propriu-zisă, cu un fel de pătrundere a agentului miasmatic 10. Explicația cea mai simplă a apariției focarelor epidemiologice părea totuși să fie furnizată de teoria contagionistă: de la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
marelui vornic din Țara Românească Barbu Știrbei (viitorul domn), care, într-un raport din 1832, adeverea următoarele: "Holera făcuse întîi grozavă pustiire în Moldova, în momentul când Președintele plenipotențiar [Kiseleff] se afla la Iași, oraș care are un focar de miasme perpetue în apa mlăștinoasă a Bahluiului și în care sunt mai multe mahalale locuite de ovrei. Generalul Kiseleff, cu un mic număr de impiegați, se află în mijlocul unei populații pradă morții, îngrijind-o și mîngîind-o. Orașul era să piară de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]