425 matches
-
încurcată decât ne imaginăm la simpla lectură. Ea mobilizează o întreagă retorică a necesității și acțiunii, a oportunității și obligației. La noi, trădarea se face în numele unor presupuse înalte comandamente etice ori de supraviețuire, dar actorii ei sunt blamați pentru micime morală și lașitate. Din acest motiv, ne grăbim să ne acuzăm unii pe alții, frustrați doar că împrejurările nu ne permit să rostim mai devreme faimoasele cuvinte "Și tu, fiul meu, Brutus?". În politică, trădarea a devenit însăși materia primă
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
de "denazificare", singurul element pe care l-a putut aduce în favoarea sa, ca rezistent la ororile naziste, a fost minciuna c-ar făcut parte din grupul "Trandafirului alb." Ba mai mult, că alături de Kurt Huber, fusese unul dintre co-fondatorii mișcării! Micimea de caracter, morbul trădării au fost arareori mai bine ilustrate decât în aceste gesturi funest-oportuniste ale unui artist care continuă să fie considerat și astăzi unul din pionierii unui sistem revoluționar de învățare a muzicii prin ritm și gestică. Dar
De ce și pe cine trădăm? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7749_a_9074]
-
exasperată, obsedată, lamentabilă, cârpă umană stoarsă de așteptări zadarnice, profund nefericită” (328). Încă o dată, dominanta portretului scriitoricesc e aceea a slăbiciunii. În locul frumuseții, Lovinescu se va ocupa de creionarea unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de porțelan” cu „cârlionți sălbatici” ori, altădată, de „toată mica ei făptură” și „zulufii păpușii”; Sorana Gurian e „copilul plăpând” „miniaturala ei ființă”, „micul ei
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
sau afectează a avea în tratarea istoriei de la 1848 încoace. Necunoscător cauzelor economice și sociale cari determină fenomenele publice ale unei societăți omenești, d-sa face ca istoric ceea ce face și ca politician, judecă toate cele a priori, măsurîndu-le cu micimea insuficienței propriilor sale cunoștințe, ba vede chiar mărire și înălțare acolo unde decadența e invederată și-și face un merit din fapte absolut condemnabile. Ceea ce voim să constatăm astă dată e altceva. De câte ori afirmam că d. C. A. Rosetti e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și ție, Sfinte Augustine, că mi-ați mai arătat o dată cine sunt adevărații mei prieteni și că m-ați încredințat că nu mi-am irosit viața închinînd-o vouă. Mulțumesc și fiindcă m-ați binecuvântat și cu o nouă dovadă a micimii omenești. Inima mea va fi mai ușoară când va lua deciziile pe care cu toții știm că se apropie. Abatele se așeză din nou la masa de scris, îndepărtînd cu muchia palmei firele de praf care căzuseră din tavan. Trase spre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Se gândi câți oameni stătuseră înaintea lui exact pe pământul acelei planete, vorbind exact despre aceleași lucruri, simțind exact ceea ce simțea el acum. Dacă era ceva cu adevărat neliniștitor la Vechea Terra, atunci probabil că lucrul acela era senzația de micime pe care o resimțea oricine se gândea la istoria omenirii. Măreția aceea nu avea să o aibă vreodată Z. Iar lucrul ăsta punea cele două lumi într-o relație ierarhică din care zeții nu aveau cum să iasă decât sclavi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uitare a le spune adevărul, A le spune că nu-s vrednici decât de adânc dispreț, Că pentru o vorbă goală tu jertfești a lor vieți, Că în tine nici nu-[ți] pasă, nici visezi de-ale lor păsuri, Cu micimea lor de suflet tu în tine [că] [î]i măsuri, Cumcă lauda cu care [î]i încarci e o ocară, Cumcă tot ce e ca dânșii este vrednic ca să piară". [A C T] Versiunea A 2282 D R E P
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
le spune adevărul, A le spune că nu-s vrednici decât de adânc dispreț, Că pentru o vorbă goală tu jertfești a lor vieți, Că în tine nici îți pasă, nici visezi de a lor păsuri, Cu-a lor proprie micime de simțire că îi măsuri, Cumcă lauda cu care îi încarci e o ocară... Cumcă tot ce e ca dânșii este vrednic ca să piară... ]2 Tu țineai la cele bune, la străbune obiceiuri Și voiai să vezi Moldova iar pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aerul înapoi în plămâni. Cerul este magnific de senin și albastru. La amiază ajungem în vârful stâncii. Când privim în jos, având perspectiva pe care o are o pasăre, barca pare mai mică decât o furnică. Comparația dintre grandoare și micime îmi oferă o idee asupra profunzimii și întinderii vieții. Și asfel mă îndrăgostesc de Tang Nah. Încep să văd totul prin ochii lui. O lume nouă care începe cu istoria lui Su Dong-po. Tang Nah compară întâlnirea lui Su cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Ar fi trebuit s-o auzi pe Kay Campbell când am colindat districtul Greene sunând pe la ușile oamenilor pentru a strânge semnături în favoarea lui Stevenson, în anul doi de colegiu. Dând piept cu cea mai cumplită meschinărie republicană, cu o micime și o obtuzitate spirituală menite parcă să-ți înfrângă rațiunea, Dovlecel a rămas de fiecare dată o doamnă. Eu, unul, eram barbar. Oricât de ponderat aș fi fost la început (sau condescendent, căci așa apăream în ochii altora), până al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de o domnișoară. Critica am publicat-o într-un ziar din București. Era bine scrisă, plină de răutăți și, orașul fiind mic, domnișoara cunoscută, articolașul a făcut zgomot. Defectul criticii era disproporția între importanța ce o dădeam eu lucrului și micimea acestui lucru. Așadar, debutul meu literar a fost... critica literară agresivă! În aceeași vară, împreună cu amicii mei Mușoiu și Vaian, și cu colaborarea altor tineri, am scos o revistă bilunară. Revista era socialistă, ateistă, materialistă, realistă, - în sfârșit revoluționară în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
poporanist ori tenacității sale. Nu este exclus ca în aceste aforisme contemplativul oriental (armean) să se răzbune pe burghez-adaptatul Ibrăileanu. Sunt câteva aforisme în care tăișul inciziei se apropie de pesimismul mizantrop al lui La Rochefoucauld. Criticul relevă egoismul și micimea omului, care nu e interesat decât de binele său ("Toți oamenii doresc un lucru simplu, naiv, logic: ca universul întreg să se comporte astfel, încît să le fie bine lor..., p. 21), fiind capabil de ticăloșie pentru a triumfa ("Cînd
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spunem adevărul după nevoie (90), suntem supuși deteriorării organice și rușinii prin boală, bătrânețe și moarte (87) - am dat, între paranteze, numerele trecute la sfârșitul majorității aforismelor din Opere, 6.) Privind dintr-o perspectivă mai largă, gânditorul se înduioșează umanist: micimea omului în comparație cu imensitatea universului ar impune drăgăstoasă solidaritate, nu ura și indiferența care domină (65). Dacă omul ar avea perspectiva morții, dacă ar fi mai filozof, precizăm noi, conflictele, insultele ar dispărea (117). Pentru a susține inutilitatea demersurilor ameliorative, Ibrăileanu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
moartea la propriu, câteodată înfricoșătoare, altă dată bântuind cu o consistență noroasă. De la enigmaticul mort al primei povestiri (ce expresie idioată... orice mort e enigmatic), preotul care sparge potirul, la Gabriel, simpaticul intelectual de mâna a doua care-și realizează micimea și ipocrizia în fața unei fantome, cercul (oare a reținut cineva cercul, circularitatea despre care vorbește Nabokov în lecția despre Gogol?) nu face altceva decât să se afunde în acel teritoriu viermănos care l-a produs pe Cicikov. Haide să intrăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
Okakura KakuzôĂ. Am savurat cele 94 de pagini nipone ca pe o ceașcă de ceai de iasomie, hotărâtă să pun drept moto al Ențiclopediei o frază neașteptat de potrivită cu spiritul ei: „Cei ce nu pot să simtă în ei micimea lucrurilor mari sunt făcuți să treacă cu vederea măreția lucrurilor mici în ceilalți“. Și n-a mai fost moarte Ana-Maria Onisei De ce v-ați duce la librărie, premeditat, ca să vă cumpărați o carte despre moarte? Chiar și făcând abstracție de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
mod foarte enigmatic, te simți înălțat prin ea la actul suprem al acestei înălțări, la simțirea vieții înăuntrul vieții. Când a rămas numai viața, în ultima ei firidă, atunci viața nu mai este decât o „fărâmă“ de viață, nimicul acelei micimi care abia îndrăznește să fie... Și numai din acest „puțin de viață“, din infimul ei de neputință, viața se poate înălța deasupra tuturor lucrurilor, dincolo, poate, de dimensiunea ei divină. — Iarăși, Părinte dragă, îți calc pragul, pe drum de seară
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Ce? Nu știu! Dar speram. Manoliu a găsit cartea ta în Constanța. I-am luat-o s-o citesc, să-ți spun părerea. În femeia aceea strivită de griji, terestră în idealuri, cicălitoare și plină de răutate uneori, defulîndu-se de micimea vieții cotidiene, m-am văzut pe mine dacă am fi rămas împreună. Ori poate mai rău, pentru că eu n-am avut tăria să pornesc la un drum lung, anevoios. Nici Liliana n-a avut-o și, cînd și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
partea ce-o înghite distribuitorul. Oricine care-a avut ocazia de-a afla a câta parte din prețul pe care-l plătește în prăvălie pentr-un articol ajunge la persoana care-a produs acel articol cată să rămâie uimit de micimea acelei părți. E important a cerceta cauza... Aceasta nu vine de la dobânda extraordinară a capitalului. Vine din două cauze: una e marea, pot zice nesățioasa parte a produsului comun pe care-l iau simpli distribuitori, suma colosală pe care-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
greu ne-am putea mândri, așa încît sîntem pierduți fiindcă nu ne știm marginile - și-am fi poate și mai mult, dacă le-am ști. Omul își dibuiește soarta, mândru și trist de a nu o găsi. Numai dezastrul dezvăluie micimea individuației: căci în el încerci nemîngîierea de a vedea că te mărginești cu toate și în primul rând cu tine. Gânditorii care n-au meditat asupra omului nu știu ce înseamnă a suferi pentru cunoaștere și a-ți semna sentința prin fiecare
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
infinitul prin simțuri. Vagul în instincte îndreaptă irevocabil spre absolut. Din amintirea timpului în care n-am fost și din presimțirea timpului în care nu vom fi se înfiripă sugestia dezmărginirii melodice din orice melancolie. Inima nu e turnată pe micimea lumii. Putea-o-voi urma spre cer? Sau o voi folosi de lunecuș spre moarte? Odată primenit de timp, mai ești deschis doar adierilor divine. Acel tainic și imens delir prin care susții în viață universul înclinat destrămării, impulsul dureros
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Războiul își desfășura micul său carnaval viril pe kilometri întregi, iar de acolo de unde stăteam ai fi putut crede că e un simulacru organizat într-un decor pentru pitici de circ. Totul era atât de mic. Moartea nu rezista acestei micimi, își lua tălpășița, și odată cu ea, și bagajul ei de suferințe, de trupuri mutilate și țipete pierdute, de foame și frică, de tragedie. Lysia Verhareine privea toate acestea cu ochii larg deschiși. Ținea pe genunchi ceea ce am crezut inițial că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
atât. Dar morții au ocupațiile lor, care nu se intersectează niciodată cu ale noastre. În sertarele birouașului erau aranjate cu grijă foi de calendar smulse, din care mai erau întregi doar porțiunile unde apărea data. Erau câteva zeci, care, prin micimea lor, stăteau mărturie miilor de zile scurse, distruse, aruncate la gunoi precum hârtia ușoară care le reprezentase. Destinat le păstra. Fiecare cu nebuniile lui. Sertarul cel mai mare era închis cu cheia. Și știam că nu e nevoie să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Cotroceniului, întreaga poveste a 17 ani de iluzii românești. Să citesc, în disprețul lui Mureșan față de instituțiile statului, disprețul colectiv al politicienilor față de noi, de România, de orice idee de onestitate. Să văd în caltaboșii din frigiderul lui Remeș întreaga micime, atât de deplorabilă, a unor oameni roși și pe pereții interiori ai stomacului de o infernală lăcomie. Nu corupția celor două specimene politice m-a înnegurat. Nici un român n-ar merge cu naivitatea atât de departe încât să creadă că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
se împlinesc. Idealul este adevăratul stăpîn al omului, nu-i așa, domnule adjutant? Iar dacă idealul se degradează, se prăfuiește, se subțiază, hai să zic, se trivializează prin simpla încercare de a-l atinge, de a-l aduce la nivelul micimii celor care aleargă, cred în el, atunci înseamnă că oamenii sînt condamnați la o profundă nefericire. Pare, cum să spun, pare un moft, prea multe cuvinte mari la un loc, dar așa este! Dintre toți cei care trăiesc la Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nimic... I-am uitat imediat atunci, dar acum ura lor se insinua: și dacă au dreptate, mi-am spus, și n-o să mai scriu nimic? Vertiginos, alungând imaginea celor trei, gândul mi s-a îndreptat spre un om care, pe deasupra micimilor umane, era pasionat de cuvântul scris. Acolo, în fața hârtiei, mai puternică decât marmura, îmi spusese el odată, artistul forțează natura, dîndu-i un înțeles, în timp ce ea, oarbă, nu are unul... Miron Paraschivescu! Ce-o fi făcînd? Ultima dată, prin septembrie, fusesem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]