924 matches
-
hoții să-i fure gâștele, nimic, A trecut pe acolo spărgătorul de nuci, a salutat frumos și a plecat, Omul fără inimă s-a apropiat, a scuipat și dus a fost, Geniul acestui PP stătea în pălărie, Măceșul și cu mierla erau de acord cu această realitate, Laurul și mirtul de asemenea, castanul și smochinul Erau de altă părere, au venit nucul, lumânarea, Nuca și zidul, erau neutri, maimuța a adăugat ceva inexprimabil aici, Salcia și dovleacul roșiră, ce vă mirați
PURTĂTORUL DE PĂLĂRIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379887_a_381216]
-
viață, Îmi luminează sufletul cântând. Cluj apoca 24 aprilie 2016 Zori de primăvară Plouă pe frunza cea verde, Iar genele ierbii s-au aplecat. Norii plâng sub lumina ce țese Raze de soare ce s-au revărsat. Încântată de vreme, mierla Dă recitaluri voioasă prin crâng... Florile atinse stau neclintite. Întreaga natură-i vrăjită de cânt. În aer plutesc sublime miresme Îngeri se plimbă în zorii de zi... Cerul tainic iar tandru șoptește Versuri de iubire pentru a ne trezi. Cluj Napoca
ECOU ETERN DE VIAŢĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381918_a_383247]
-
sunt și rătăcita , Iar hainuta-ti cenușie , Mi se potrivește mie . Vântul aspru ma-nfasoara, Ploile îmi bat în geamuri, Pun zăvoarele la ușă , Focu-i stins , e doar cenușă Și funingine , în vatra . Cucule , stinghera-s astăzi , Părăsita si-ntristata . Mierla ,-n ram nu vrea Să-mi cânte , Ciutele nu vin la ape . Norii negri-isi cern durerea , Pește câmpuri zboară corbii , Croncănind , bătând din aripi , Stoluri negre , soli funebri Dintre nori , zâmbind șăgalnic , Mica rază se-nfiripa , Cu ochi limpezi , de
CUCULE , DEZBRACA-TI HAINA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380342_a_381671]
-
mi se destramă, Culorile pe pânză s-au veștejit de-acum Și simt cum de o vreme nu mai încap în ramă Când pașii mei, trudiții, se-ntunecă pe drum... Mă duc să-mi vărui pomii cu mâna tremurândă, O mierlă se aude prin crâng de Nicorești Și umbra mi se pare ciudată, stând la pândă De parcă mă întreabă: străine, cine ești? Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Vreau să mă-ntorc acasă... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2294
VREAU SĂ MĂ-NTORC ACASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380384_a_381713]
-
imașul casei mele Până-aproape lângă prag Și-așa-mi vine pe sub stele Să mă urc de dor și drag Până sus, lângă izvoare, Unde știu că mă așteaptă Tot aceleași căprioare Să le-adap cu mâna dreaptă, S-ascult mierla cum îngână Doina pe-nțelesul meu, Mi-a scris un vecin să-l țină În putere Dumnezeu! I-am răspuns, dragă vecine Tot ai treabă la părău? Și vinarsul, știi tu bine, Să fie pe gustul tău; Sănătoși să fim
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
Popa Publicat în: Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Câteodată nu mai știu ce mai e în mine viu, ce-a murit și ce-a rămas și ce păsări am în glas. Sigur ciocârlii nu sunt, mierlele s - au dus pe vânt. Nu sunt nici privighetori dar nici cuci nerăbdători să mai văduvească-o lume ca s - audă propriul nume. Câteodată nici chiar eu nu mă înțeleg,că-i greu să fii și atent la zbor, și
NICI CHIAR EU de AURA POPA în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380517_a_381846]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului Primăvară Azi râde soarele către pământ, E sărbătoare mare în grădină; Ne bucurăm că floarea din cuvânt Ne umple sufletele de lumină! Înmugurind mlădițele zâmbesc Înviorând speranțele în noi, În verde crud iubirile vorbesc Cu mierlele ce cânta în zăvoi Copilăria-n suflet se trezește Și bucuria inima cuprinde Cuvântul prinde aripi și țâșnește Când primăvara brațele-și-ntinde! ***** Nebun de tine Nebun de toate și de tine Dansez cu frunzele pe drum, Doinesc suavele-mi
BUCURII PRIMĂVĂRATICE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379551_a_380880]
-
lui și inima/ și sufletu-i se împle” , precum și naturii în splendoarea răsfățării sale miraculoase: „ Tresărind scânteie lacul/ Și se leagănă sub soare;/ Eu privindu-l din pădure,/ Las aleanul să mă fure/ Și ascult de la răcoare/ Pitpalacul. Cucul cântă, mierle, presuri-/ Cine știe să le-asculte?/ Ale păsărilor neamuri/ ciripesc pitite-n ramuri/ Și vorbesc cu-atât de multe/ Înțelesuri.” (Eminescu, Poezii. Ed. pentru Literatură, Buc. 1965) „Un om de geniu, spunea alt mare geniu, poet-filosof-teolog, Nichifor Crainic, îngenunchează în fața
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
-nserării, Cu tandri și-nviați fiori. Noaptea, sub clarul de lună, Scăldați în marea de dor, Cerbi și ciute se-adună, Se-adapă la limpede izvor. În luciul apei se-oglindesc, Ochii le scânteie ușor, Cercuri pe ape se lărgesc, Mierlele cântă în cor. Referință Bibliografică: Când trec agale cerbii / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adriana Tomoni : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
CÂND TREC AGALE CERBII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381445_a_382774]
-
este prin livadă. Și-a văzut, de poți să crezi, Cum pășteau cuminți doi iezi, Cum din cuibul din gutui Se ițeau vreo patru pui Măricei, de turturică, Cercetându-l fără frică; Iarba verde și compactă, Cucul dând ora exactă, Mierla-n prun cântând o horă, Iar prin roua incoloră Un arici ca un moșneag, Strecurându-se pribeag; Pomii-n floare de sidef Și un sturz, cam fără chef, Moțăind într-un scoruș, Corbul înnegrit în tuș Și mai multe vrăbii
LIVADA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374532_a_375861]
-
ochii tăi, o vreme, să văd cum munții încă nasc izvoare; când o sărută-n taină căprioare, să simt cum iarba-‛nfiorată geme. În pumnul tău aș locui, o vreme, de tine să mă simt la sân purtată precum o mierlă care-a fost vânată și stă rănită printre crizanteme. Aș locui în părul tău, o vreme, s-ascult cum vântul șuieră prin crânguri; tu, scuturându-ți tâmplele de gânduri, să îmi reciți în șoaptă mici poeme. Aș locui sub pașii
POEM ŞOPTIT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374621_a_375950]
-
necuvântătoarele ce se adăposteau în ele ne erau prieteni, ne cunoșteau și ne deveneau aliați și ocrotitori, considerându-ne de-ai casei. În primăverile însorite când crângurile înverzeau și coastele dealurilor erau smălțuite de florile primăverii, urmăream în treacăt dacă mierlele, cocoșarii sau alte specii ale pădurilor, ce sălășuiseră aici și în anii trecuți și-au făcut iar cuibirile în locurile știute de noi. Știam copacii în care aveau cuiburi ciocănitorilor și pândeam răbdători prin apropiere să vedem cum veneau părinții
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
încleștare sublimă ai evadat din mine în ascunse peșteri cerești nopțile mi le împreună ca un șirag de mătănii ziua-ntreagă în arșița verii să te strig cu glas de câmpie verde cu tăcerea desei păduri a cărei taină doar mierla o știe n-ai să vii până la asfințit seceră luna coboară printre vise coapte zadarnic merele suferă de claustrofobie pământeană în brațele mele de lut arzând ți-am rămas amforă Referință Bibliografică: amforă / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
AMFORĂ de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374805_a_376134]
-
de lână crudă clipește prin ochiul de rouă cu mâna la ochi, să vadă cum soarele se cațără-n dudul lățos. Pe dâra de zare, pe tăișul ei, zdreanța de nor își rade barba și lăcrimează enigmatic la cântul de mierlă albă, iar cumpăna fântânii din Jghiburoasa s-a modernizat, ”și-a tras” lanț de inox, sătenii acoperind-o cu o rochiță de tablă galvanizată... Potecile dealurilor se scurg cu târnele goale agățate în cobilițele cocoșate de timpuri de aramă, spre
I-AUZI PAIȘPE ! DE PUIU RĂDUCAN de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374959_a_376288]
-
Starpress International, Singur, ProLitera (Germania), Clipa (USA), Observatorul (Canada), Antipozi (Australia), Armonii Culturale, Repere Educaționale, Rexlibris Media Group (Australia), Așii Români (Germania). Are poezii publicate în antologiile: - Antologia de poezie „Simbioze Lirice” vol 7, Editura Anamarol, 2014 - Antologia literar -artistică „Mierle într-un lan cu maci”, Editura Napoca -Nova, 2014 - Antologia „Limba nostră cea română”, Starpress, 2014, Editura Olimpias - Antologia de poezie „Simbioze Lirice”, Vol 8, Editura Anamarol, 2014 - Volumul colectiv de versuri, în memoria lui Adrian Păunescu, Editura Dandes Press
ÎNTRE PORŢI DE UNIVERS (GRUPAJ POETIC) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372896_a_374225]
-
ultima casă, o tai drept prin fânul până la genunchi spre Cuculie. Deși aveam cizme, mă luase tremuratul, pentru că eram ud de rouă până la coapse. Pe cer nu se zărea nici urmă de nor. În plopișul de Su Dos fluierau niște mierle, iar mai sus întru-un vârf de fag uscat un cuc se striga pe nume. Pe creste, către satul Păsărei, apăreau primele raze de soare. Ocolesc pe o potecă, pe la Fântâna lui Bobu, urc și ies într-o poieniță în
O ALTĂ MOARTE A CĂPRIOAREI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371067_a_372396]
-
ți-o oferă actul dăruirii. Poeme ale primăverii sufletești, chiar dacă vremea se-ntomnează. Găsim aici: stropi de dragoste bălaie, fericire, zâmbete, mirajul de viață, liliacul ce dă în floare, strălucirea adusă de ploaia din ajun, bănuți de păpădie, vrăbiuțe gureșe, mierlele care cântă a-nviere, poieni înflorite, o lume idilică în care natura mamă, atât de generoasă, împarte tuturor daruri minunate. Contrar așteptărilor, știind că poeții sunt, îndeobște, ființe neadaptate, însingurate, nefericite, neînțelese, poeta își află fericirea în bucuria trăirii și
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
conștiință, un tribun al veacului și al cetății. Unele frânturi de poem au delicatețea și subtilitatea structurilor nipone în spirit de haiku. Desprinse din context, ele ar putea deveni mici poeme individuale: “între o tăcere și alta cade câte o mierlă / pe un refren uitat” (încleștat pe-o pânză de paianjen, visul). Sau: “la poarta unde moartea a încuiat livezi / stau cu grâul încolțit în mâini”; “între o durere și alta se înalță temple de tăcere”, ș.a. Iată și o definiție
LUMINA , ATENEUL SCRIITORILOR, BACĂU, 2013 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344737_a_346066]
-
apusul dintr-o floare Și din neobosite stele călătoare: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din fada umbră a omului - ca vis, Din pana îngerului vieții Ce aripile-și poartă-n paradis, Din frumusețea mării de alabastru, Din glasul mierlei, cel măiastru, Din pletele domniței, alintate de-alizeu, Din ochiul nopții, dintr-un curcubeu: Te-ntreb pe tine, Doamne, ce rămâne? Din amintirea ce adesea-i rană Din lacrima ce curge în marea dintr-o cană, Din fericirea omului, ce
DIN NOI .. CE MAI RĂMÂNE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 19 din 19 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344958_a_346287]
-
pierde Te pierde, iubito, te pierde în mine... Când tu ești acolo, cu tine mi-e bine și blând rostuite chemările-ți simt și inima ta mi-i strună de-argint. Te pierde, iubito, în inima mea, azi iar cântă mierle, le poți asculta așteaptă vrăjite să treci peste munți, cu inima ta să poți să le-asculți. Hai vino, iubito, amândoi să pornim spre lumea în care iubiri înflorim și cântec de dor curcubeu peste noi Hai vino, iubito, să
TE PIERDE de LEONID IACOB în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345808_a_347137]
-
mila ne-a uitat flămânzim iubirea regretăm trecutul unde este scutul care ne ferea de fiare barbare fruntea mea pe tine e rază de soare ce cade pe mare plouă cu miresme ne plimbăm perechi ne topim în noapte cântă mierla sură cântă-n întuneric printre albe sălcii noi veghem în cuiburi la iubirea noastră păsări călătoare peste-o mare-albastră plină de cocori unghiuri în ocoale către lumea lor lumea muritoare la margini de soare... ne soarbe lumina sângele se zbate
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
Publicat în: Ediția nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Poezie de Ion I. Părăianu CIREȘUL Aveam în dosul casei un nuc și dincolo de gard o vie. În capul viei un cireș, în care își făcea cuib o mierla, iar jos, între rădăcini, pe pământ, în țărâna, își avea cuibul o ciocârlie. Era pentru toți ceva ... frumos. Mierla fluiera atât de duios ... , iar ciocârlia în concentrice spirale da concert pe verticală până sub poala de soare. De multe ori
CIREŞUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347285_a_348614]
-
în dosul casei un nuc și dincolo de gard o vie. În capul viei un cireș, în care își făcea cuib o mierla, iar jos, între rădăcini, pe pământ, în țărâna, își avea cuibul o ciocârlie. Era pentru toți ceva ... frumos. Mierla fluiera atât de duios ... , iar ciocârlia în concentrice spirale da concert pe verticală până sub poala de soare. De multe ori cu fratele cel mic mergeam desculți pe o potecă-ngustă și culegeam cireșe în poala cămășilor mult mai lungi
CIREŞUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347285_a_348614]
-
de soare. De multe ori cu fratele cel mic mergeam desculți pe o potecă-ngustă și culegeam cireșe în poala cămășilor mult mai lungi decât o fustă. Dar bucuria n-a durat prea mult. Cireșul s-a uscat subit și ... mierla de vestită ciocârlie cu greu s-a despărțit. Noi am plâns, cum plâng copiii, când tăticu, după ușa, așeza cu brațul țândări din cireșul nostru falnic și în fiecare seară le bagă în gură sobei transformându-le-n cenușă. ION
CIREŞUL, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347285_a_348614]
-
Acasă „asfințește cuvântul/ de această dată/ fără farse/ fără trădări”... Acasă, „când ploaia/va mușca flămândă/ din dorul ce mi-l fură azi/ ... îmi bat în piepturi stropii grei/ grămadă surdă de nimicuri...”. Acasă „parfum de primăvară/ culoarea/ gust de mierlă/ brațele/ fluturi noi/ ... flori neștiute/ pierdute-n/ rodul ce-l strivim/ smulgând/ pietre de sub lacrimi/ rătăcite/ peste simfonia absentă/ a nopții...”. Acasă „primăvara vine noaptea/ primăvara belalie/ strălucește-n asfințit/ doar o oră/ doar o noapte/ legătura fecioriei/ în virtute
SEMNAL EDITORIAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347292_a_348621]