826 matches
-
Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic la rîndu-i, primul romantism românesc de la mijlocul secolului al XIX-lea fusese revoluționar, cosmopolit, progresist și francofil; prin Eminescu și prin filtrul junimist devine metafizic, conservator și germanofil, impunînd o ontologie lirică, un limbaj omogen și prefigurînd - deja - spiritul Decadenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Versul liber și dezvoltarea estetică a limbii literare“, iar Iosif Iser îi aduce la București en fanfare pe impresioniștii francezi Derain, Forain și Galanis. Fenomen de emergență periferică a estetismului european, „simbolismul” autohton are, cum spuneam, un caracter aluvionar, impur, mimetic și eclectic. Pe de o parte, un estetism nobil și „decorativ” în linia postromantismului parnasian (Al. Macedonski, N. Davidescu, D. Anghel, Ion Pillat, Iuliu Cezar Săvescu etc.) sau a prerafaelitismului serafic, muzical și platonizant (Ștefan Petică), dar și un simbolism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deziderat factice al criticei române, trebuie să rostim sentințe hiperbolice la fiecare volum ce apare într-un suficient număr de pagini și cu textul neîntrerupt decît de numerotarea capitolelor aceleiași anecdote”. Romanul e respins nu în principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem plăsmui biblioteci și antologii naționale, fără să imităm, cu îndîrjire, modelul străin. Ne putem lipsi de roman, căci peste graniți el este o apucătură scriitoricească seculară. Ivirea lui, în bune condițiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se regăsesc și în manifestul productiviștilor ruși din același an). Antisentimentalismul, antipaseismul, antiromantismul primelor propoziții - în care genurile artistice „vechi” sînt stigmatizate - uzează de retorica flamboaiantă și vitriolantă a futuriștilor. Ar fi totuși impropriu să vedem aici un simplu fenomen mimetic. Un articol al lui Vinea din 1916 („Anticipări“) prefigura deja acest text programatic. În opoziție ca prima parte a manifestului, cel de-al doilea palier al său, „afirmativ”, indică intențiile grupării. Ieri - întuneric, azi - și mai ales, mîine - lumină... Citadinism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
une mentalité de garçon coiffeur autodidacte. Á quand la révolution de la sensibilité, la vraie? - cea mai acută critică estetică din interior a avangardismului autohton. E de presupus că „mesajul” îi viza pe cei mai radicali, dar și pe cei mai mimetici insurgenți futuriști: Mihail Cosma, Gheorghe Dinu, Ilarie Voronca. În numărul 37-38, o notiță a lui Vinea anunța un număr special dedicat literaturii pornografice „în decursul veacurilor”, cu texte de Margueritte Crissay sau Cassanova, care „vor duce tirajul nostru la 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care îl apropie pe Ion Vinea de abstracționismul cubist și constructivist, fapt evident cu precădere în comentariile sale despre plastică. „Note de pictură“ - primul său text despre pictura nonfigurativă - face o succintă trecere în revistă a evoluției artei moderne: pictura mimetică, apoi pictura-interpretare (fază în care „asemănarea rigidă e jertfită și lăsată fotografilor”), „sforțarea înceată a picturii de a se degaja de constrîngerea realității pentru o cît mai liberă interpretare și alcătuire subiectivă a lumii”, specularea impresionistă a „vibrațiilor colorate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
românul și viceversa”; „florile lui Luchian cari, precum se știe, erau aduse, iarna-vara, din Italia în atelierul artistului. Iată cum, în atingere cu izma creață a poetului Goga, violetele de Parma capătă indigenatul”. În opoziție cu provincialismul autohtonist, figurativ și mimetic al „copiilor după natura patriei”, arta abstractă cultivă geometria universală a formelor și a culorilor pure: „Revoluția artistică de azi rupe legăturile cu natura organizată, păstrînd doar datele ei eterne: culoarea și forma în alfabetul ei geometric. Artistul reconstruiește selon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al apartenenței la o cultură periferică „minoră”. Pînă la un punct, neo-păgînismul bizantinizant - în cheie expresionist-folclorică - al lui Lucian Blaga indică aceeași nevoie de recuperare sau de inventare a unei tradiții locale anonime și creatoare, aceeași respingere a complexului periferic, mimetic și a raționalismului scientist, aceeași fobie a Istoriei, aceeași nevoie compensatorie a cuceririi unei identități „absolute”, perene. Ideea - generatoare de complexe - a discontinuității noastre istorice și a precarității tradiției noastre culte premoderne este, de altfel, una dintre obsesiile identitare majore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al avangardismului și al suprarealismului, ineficiente în planul acțiunii sociale. Nici Sașa Pană, nici Stephan Roll, nici Sernet sau mai tînărul Miron Radu Paraschivescu nu erau propriu-zis niște suprarealiști. Adeziunea lor la principiile noului curent era mai curînd conjuncturală, superficială, mimetică: un mod (printre altele) de a fi subversivi politic la adăpostul „obscurității” artistice. Din această dilemă nu se putea ieși decît într-un singur fel: tăind nodul gordian și dizolvînd revista. Capitolul IX. „Periferii” avangardiste europene Mișcări artistice novatoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
CĂLĂUL: Iar începeți? ARTUR: Pe asta vrei să-mi tai capul? Pe asta? Capul meu? Asta e pentru tăiat găini. CĂLĂUL: Cu puțină bunăvoință... ARTUR: Dar până când o să vă tot bateți joc de osândiți? Până când? Unde-i buturuga regulamentară? CĂLĂUL (Mimetic.): Unde? ARTUR: Cine te-a trimis cu asta? Cine? CĂLĂUL: Cine? Cine? ARTUR: Vreau buturuga regulamentară... CĂLĂUL: E o poveste lungă... ARTUR: Vreau buturuga adevărată! Imediat! CĂLĂUL: Degeaba. Nu mai e. S-a ars. ARTUR: Ai ars-o? Ai ars
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
informație, imagine, sunet etc.) și codul de valori înscris în membrană nu exista o anumită compatibilitate. Da, membrana Bruce Willis - Harrison Ford era ca un scut antiatomic. o țesătură de convingeri și de modele, un strat extrem de gros de tentații mimetice... orice rachetă trasă din exterior de o mînă răuvoitoare se izbea de acest scut și ricoșa imediat. sau, dacă respectiva salvă emoțională-informațională reușea să penetreze membrana protectoare a lui Victor (ca o bombă perforantă destinată să atingă un adăpost subteran
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
fie considerat o creație de prim rang, pe linia epicii românești, în galeria noastră națională, alături de Dinu Păturică și Lică Trubaduru. Ceea ce sporește semnificația sa este o anumită simpatie a autorului față de versatilitatea (cum o numește) structurală a unui personaj mimetic, capabil de judecăți moral-valabile și chiar de transpoziții sentimentale în lume ale moralului, deși actele lui rămân permanent imorale - ca și cum autorul ar prețui în canalia inteligentă eforturile, echivalând inteligența activă, bună, cu o muncă ce trebuie răsplătită. În cadrul "balzacianismului" (interese
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a efortului. Sau, mai vulgar spus, din atavism și din lene. Tendința instinctivă corespunde faptului că imitația este o figură a repetiției universale, exprimă propensiunea biologică a tot ceea ce există de a se reproduce indefinit. Ea are drept consecință dorința mimetică, prezentă în fiecare dintre noi, de a proceda în felul în care seamănul nostru procedează: copilul își imită tatăl, sora fratele, valetul stăpînul. A repeta sau a vedea repetate ideile, actele, cuvintele etc., care ne plac în mod special ne
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de relații dintre oameni rezumat în cuvintele "dragoste" și "identificare". Acestea sînt în legătură cu două serii de dorințe și anume: dorințele de în-drăgostire care încearcă să-l îndepărteze pe individ de sine însuși pentru a-l apropia de ceilalți și dorințele mimetice reprezentînd o înclinație spre identitate, spre legarea de un altul în exclusivitate, de un model precis. Primele ne conduc spre persoane pe care am dori să le avem, celelalte la asocierea cu persoane încarnînd ceea ce am vrea să fim. Aceste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a acesteia, de reprimare a dorinței din interior. Apărea din neputința de a iubi pe cineva, tatăl, șeful etc. De acum înainte, îl considerăm ca pe un al doilea factor dinamic, autonom și ireductibil. Erosul nu descinde dintr-un model mimetic, tot așa cum Mimesisul nu-și are originea în modelul erotic, constatăm noi421. Orice ființă încearcă să-și rezolve conflictele care se ivesc din aceasta: conflicte între dorințele multiple ale libidoului și conflicte între libido și cerințele dorințelor mimetice legate de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un model mimetic, tot așa cum Mimesisul nu-și are originea în modelul erotic, constatăm noi421. Orice ființă încearcă să-și rezolve conflictele care se ivesc din aceasta: conflicte între dorințele multiple ale libidoului și conflicte între libido și cerințele dorințelor mimetice legate de realitățile lumii sociale. Mi se pare că această dualitate dintre Eros și Mimesis aduce o mare economie în explicațiile date privind psihologia mulțimii. Uneori, relațiile colective li se prezintă oamenilor sub chipul pasiunii amoroase. Atunci acestea se amestecă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
a explica fenomenele esențiale. Este tocmai ce am ținut să precizez: în orice moment, în orice clipă, ne aflăm în prezența a doi factori dinamici. Cu o diferență totuși: în ceea ce-l privește pe individ, tendința erotică predomină asupra tendinței mimetice; în ceea ce privește masa, fenomenul este invers. Să trecem de la aceste considerații la probleme specifice. Cum devin egali indivizii dintr-o mulțime? De ce mulțimile sînt nestatornice, trecînd de la panică la violența intolerantă? De ce sînt ele ciclice, trecînd de la exaltare la depresiune. Aceste
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
sînt ele ciclice, trecînd de la exaltare la depresiune. Aceste fenomene au fost adesea descrise, rareori explicate. Tocmai aceasta încercăm noi să facem. Precizăm de la început că toate explicațiile la care vom ajunge se centrează în jurul unei singure formule: dezvoltarea dorințelor mimetice are în contrapartidă regresiunea dorințelor de în-drăgostire. Pînă la urmă, imitația ia locul dragostei. Plăcerea de a fi cu cineva este abandonată pentru satisfacția de a deveni ca el. Oricunde și oricînd imperativul psihologiei maselor este acesta: ceea ce a început
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
anarhie. Această democrație pozitivă are o putere de atracție extraordinară. Fiecare revoluție ca și fiecare comunitate o reînnoiește și promite să o realizeze pe pămînt. Care este resortul psihologic? L-aș vedea în plăcerea pe care o găsim în dorința mimetică de a ne identifica celor apropiați nouă, cu părinții noștri, cu copiii noștri, în absența închipuită a oricărei diferențe. De obicei, această dorință se impune printr-o luptă. Ea ne cere sacrificii și provoacă neplăceri. Acum crede că putem să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
au rupt legăturile care, pînă atunci, micșoraseră pericolul în ochii săi. Atunci are senzația că se găsește singur în fața pericolului, ceea ce-l face să exagereze mărimea acestuia 433. În fața dezagregării colective, a eșecului în dorința de în-drăgostire și în cel mimetic, el se închide în el însuși. Se orientează spre dragostea exclusivă de sine care, crede el, îi va permite să supraviețuiască. În același moment, irezistibil, deasupra tuturor se ridică cea mai tenace dintre forțele antisociale. Ea se răspîndește ca un
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o anumită mulțumire. Cu toate acestea, nimeni nu poate suporta în permanență atîtea sacrificii și nici diviziunea între eu și supraeu, cu presiunea constantă exercitată de cel din urmă asupra celui dintîi. Cu alte cuvinte, strivirea tendințelor erotice de către dorința mimetică, obligația de a dori mereu ceea ce este dorit de ceilalți au ca efect evident plictiseala, care poate conduce la depresiune. Cînd se ajunge la saturație, se încearcă o ieșire, se schițează o răsturnare. Eul, care avea nostalgia unității, caută să
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțime, ea este în același timp un soi de cuplu, unde rînd pe rînd fiecare este sugestionat de ansamblul format de ceilalți, hipnotizator colectiv, chiar și conducătorul dominant, iar întregul grup este sugestionat de acesta din urmă"446. Dar dorința mimetică prevalează asupra dorinței erotice prealabile și se intensifică. În cele din urmă, toți devin identici precum adepții unui cult și admiratorii unei celebrități. Copiindu-și idolul, ei dobîndesc atitudini, moduri de a vorbi uniform, permițîndu-le să se recunoască reciproc și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nu-l recunoaște ca atare 465. Apoi, deoarece reîntoarcerea refulatului privește în primul rînd pulsiunile erotice, reprimarea acestora avînd legătură cu conținuturile uitate și comprimate în inconștient. Însă reziduurile psihice din vremurile îndepărtate, moștenirea maselor, sînt mai curînd de natură mimetică. Ele sînt în legătură cu identificarea noastră cu strămoșii, cu un om de seamă. Einstein sau Napoleon, cu locul nașterii. Ele revin cu fiecare generație. Cînd, în ultimele pagini ale cărții Moise și Monoteismul, Freud reia de la capăt expunerea evoluției omenirii pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
un pion important în conspirația militară care a funcționat totuși în sensul prăbușirii regimului ceaușist. Amestecul de revoluție și conspirație este vădit, în opinia lui Rady, și prin faptul că Frontul Salvării Naționale a fost conceput ca având o structură mimetică după modelul PCR, el fiind alcătuit din veterani comuniști, militari, membri ai Securității, membri ai nomenclaturii și abia apoi din câțiva disidenți și revoluționari cooptați în FSN doar pentru a pigmenta în mod plauzibil noul organism politic al țării. * Pavel
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
eretic - în relație cu creștinismul ortodox2-, aceasta nu înseamnă că indiferența religioasă sau ateismul spiritual ar fi preferabile 3. Milbank își propune să descopere raportul secret existent, la origini, între proiectul modern - care pretinde obiectivitate metodologică - respectiv „teologia creștină” , rivalizată mimetic sau chiar parodiată de „științele sociale” în voința lor de edificare a unui „adevăr” universal. Eșecul modernității nu este doar epistemologic, ci pare deja consumat și la nivel ideologic. Proba acestui fapt e găsită în „ontologia violenței” pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]