372 matches
-
locuri, unde existau temeri cu privire la atacul tancurilor sovietice, fuseră săpate șanțuri antitanc, apărate în partea de vest de baterii de artilerie și cuiburi de mitralieră. În fața tranșeelor se aflau trei linii de garduri de sârmă ghimpată și o zonă puternic minată. A doua zonă defensivă, aflată la cam 10 km în spatele primei zone de apărare, acoperea cele mai importante direcții și era compusă din locașuri de tragere legate între ele cu tranșee. Zona era protejată cu garduri de sârmă ghimpată, iar
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
cam 10 km în spatele primei zone de apărare, acoperea cele mai importante direcții și era compusă din locașuri de tragere legate între ele cu tranșee. Zona era protejată cu garduri de sârmă ghimpată, iar în unele locuri și cu câmpuri minate, acolo unde erau așteptate atacurile tancurilor inamice. Între prima și a doua zonă defensivă erau plasate mici locașe de tragere și buncăre, gândite să încetinească înaintarea sovietică, dacă Armata Roșie ar fi străpuns prima zonă de apărare. În spatele celei de-
Bătălia de la Smolensk (1943) () [Corola-website/Science/307721_a_309050]
-
paramilitare și clericii, toți nu aveau decât cuvinte de laudă pentru acești tineri, cunoscuți drept Basij, pentru rolul extrem de periculos pe care-l jucaseră în acțiunea de pătrundere în liniile irakiene. Ei au deschis calea, alergând de-a lungul câmpurilor minate, pentru a curăța terenul pentru atacul infanteriei. Având banderole albe în jurul capului, simbolizând îmbrățișarea morții, și strigând Martir!Martir!, literalmente și-au croit calea către ceruri. Numărul lor n-a fost niciodată dezvăluit. Răspunsul a fost dat de o raită
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
de senzație, inclusiv în cea autohtonă: ""S-au relatat unele cazuri în care copii erau trimiși pe front fără absolut nici o armă, utilizând tactica de revărsare. În alte cazuri se trimiteau tineri iranieni în masă și fără arme pe câmpurile minate, ca să detoneze explozibilul și să lase drmurile curate pentru a trece tancurile. Băieților li se dădeau chei de plastic făcute în Taiwan, considerate ca și cheile Paradisului."" Se observă că toate aceste istorii privind evenimentele din timpul războiului dintre Iran
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
minimal sau cel mai adesea neînarmați, care trebuiau să se năpustească asupra irakienilor, pentru a-i copleși cu numărul lor, consumându-le muniția. Adesea, aceste valuri de atacatori erau compuse din copii fanatizați, care treceau fără nici o teamă prin câmpurile minate strigând lozinci, călcând pe minele de infanterie sau făcându-le să explodeze cu ajutorul unui băț, deschizând astfel calea infanteriei și tancurilor. Scopul acestei istorii ar fi să justifice oarecum folosirea armelor chimice de către irakieni contra unui inamic fanatizat, fără cea
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
Naționale Populare (NVA) și ai Grupurilor de luptă ale clasei muncitoare (KdA) au păzit zona, având ordine clare pentru împușcarea oricărui individ care ar fi încercat să fugă în Vest. Mai târziu, zona Zidului a fost întărită cu ziduri, câmpuri minate și alte instalații de siguranță. Numeroase familii au fost despărțite. Mulți est-germani au fost opriți să-și mai desfășoare activitatea în Berlinul Occidental, pierzându-și o valoroasă sursă de venit. Berlinul Occidental a devenit o enclavă aproape total izolată într-
Zidul Berlinului () [Corola-website/Science/303078_a_304407]
-
a 62-a Sovietică. Controlul înălțimii devenise de o importanță vitală, deoarece dealul domina orașul. Pentru a apăra kurganul, sovieticii și-au întărit pozițiile prin construirea unor poziții defensive puternice pe pantele dealului - tranșee, rețele de sârmă ghimpată și câmpuri minate. Germanii au atacat pe pantele kurganului, suferind pierderi foarte mari. Când au reușit să cucerească înălțimea, au început să bombardeze de aici centrul orașului și stația de cale ferată aflată la poalele dealului. Stația de cale ferată a fost cucerită
Kurganul lui Mamai () [Corola-website/Science/302349_a_303678]
-
de tip "blitzkrieg" de pe frontului de răsărit al celui de-al doilea război mondial. Beneficiind de cele mai bune informații asupra intențiilor lui Hitler, sovieticii au proiectat, realizat și disimulat cu grijă mai multe inele de lucrări defensive și câmpuri minate și au concentrat și camuflat cu grijă numeroase rezerve cu scopul declanșării unui contraatac strategic. , care include și mai mica bătălie de la Prohorovka, este considerată cea mai mare bătălie de blindate din toate timpurile (fiind implicate peste 8.000 de
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
nu reușise să-și atingă obiectivele propuse pe 5 iulie datorită faptului că sovieticii anticipaseră corect acțiunile inamicului și se pregătiseră în consecință. Atacând pe un front de 45 km lățime, germanii s-au trezit prinși în capcana unor câmpuri minate, pe care nu le-au putut străbate decât după intervenția trupelor de deminare, care, la rândul lor, au devenit țintele artileriei sovietice. Deși germanii au folosit vehicule de deminare telecomandate Goliath și Borgward, rezultatul acțiunii acestora a fost modest. Chiar
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
sovietice. Deși germanii au folosit vehicule de deminare telecomandate Goliath și Borgward, rezultatul acțiunii acestora a fost modest. Chiar și când vehiculele reușeaa să îndepărteze minele, ele nu dispuneau de sisteme care să marcheze poteca deminată pentru deplasarea tancurilor. Câmpurile minate erau împânzite de mici locașuri de tragere individuale și baterii de artilerie de câmp, care vânau geniștii germani în timp ce aceștia încercau să demineze manual un drum pentru deplasarea tancurilor. Datorită tuturor acestor măsuri defensive, înaintarea germană a fost mult îngreunată
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
suferite de ei au fost fosrte ridicate. De exemplu, batalionul al 653-lea "Panzerjäger" a început atacul cu 49 de tunuri grele autorpopulsate "Elefant", iar până la ora 17:00 azilei de 5 iulie, 37 dintre ele fuseseră pierdute în câmpurile minate. Deși cele mai multe dintre vehiculele afectate de exploziile din câmpurile minate nu fuseseră definitiv scoase din luptă, ci doar avariate, până când s-a reușit repararea lor a trecut mult timp. În timpul în care erau reparate direct pe câmpul de luptă, blindatele
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
al 653-lea "Panzerjäger" a început atacul cu 49 de tunuri grele autorpopulsate "Elefant", iar până la ora 17:00 azilei de 5 iulie, 37 dintre ele fuseseră pierdute în câmpurile minate. Deși cele mai multe dintre vehiculele afectate de exploziile din câmpurile minate nu fuseseră definitiv scoase din luptă, ci doar avariate, până când s-a reușit repararea lor a trecut mult timp. În timpul în care erau reparate direct pe câmpul de luptă, blindatele germane erau ținte pentru artileria sovietică, care se străduia să
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
și la doar 15 km pe 9 iulie. Adâncimea de penetrare a scăzut de la 9 km în prima zi a atacului la 5 km pe 8 iulie și la 2-3 km în zilele următoare, până când atacul a fost anulat. Câmpurile minate și tirul artileriei au fost și în sud elementele de bază ale sovieticilor pentru întârzierea atacului german și pentru producerea de mari pierderi inamicului. Capacitatea unităților Armatei Roșii, care se apărau în tranșee, de a întârzia înaintarea germanilor a fost
Bătălia de la Kursk () [Corola-website/Science/302352_a_303681]
-
data atacului. Operațiunea Barbarossa începuse deja în nordul regiunii baltice în ziua de 21 iunie, când punătoarele de mine germane, care stătuseră ascunse în insulele finlandeze, au plasat două mari câmpuri de mine de-a latul Golfului Finic. Aceste câmpuri minate s-au dovedit în ultimă instanță suficient de bina amplasate pentru a bloca Flota sovietică a Mării Baltice în extrema estică a Golfului. Mai târziu în aceeași noapte bombardierele germane au traversat Golful Finic spre Leningrad și au minat portul orașului
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
pentru forțele inamice. Folosirea mediilor de transport terestru sau pe mare face ca tancurile să nu poată fi utilizate ca forță de reacție rapidă. La deplasarea în zone fără infrastructură feroviară sau cu puține străzi în stare bună, cu drumuri minate sau cu ambuscade frecvente, viteza medie a unei unități de tancuri este comparabilă cu viteza unui om pe cal sau pe bicicletă. Sunt necesare opriri frecvente pentru realizarea întreținerii planificate și a verificărilor de rutină pentru a evita întreruperile în timpul
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
murit pe vaporul pe care-l comanda, preferând să se scufunde odată cu nava amiral "Petropavlovsk". Rușii au copiat rapid metodele japoneze de minare ofensivă a porturilor inamice. Pe 15 mai 1904, două crucișătoare japoneze au fost ademenite într-un câmp minat proaspăt amplasat de ruși în afara Port Arthur, fiecare dintre cele două vase fiind lovite de două mine. Dacă unul dintre crucișătoarel nipone s-a scufindat în câteva ore, echipajul reușind să se salveze, cel de-al doilea s-a scufundat
Războiul Ruso-Japonez () [Corola-website/Science/304047_a_305376]
-
în spatele liniilor germane. Unitățile de tancuri germane au încercat să-i respingă înapoi în regiunea muntoasă, și cele două forțe s-au ciocnit pe 23 martie la El Guettar. După un succes inițial, tancurile germane au pătruns într-un câmp minat. În acel moment, artileria americană a deschis focul. Germanii au pierdut 30 de tancuri și au fost nevoiți să se retragă în grabă. În după-amiaza aceleiași zile, tancurile germane, de această dată sprijinite de infanterie, au încercat un al doilea
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
forțe în nord, pentru a întări Divizia de infanterie ușoară în vederea unui atac concentrat de-a lungul drumului de pe litoral. Atacul de noapte de pe 1 iulie și cele de-a doua zi nu au dus la câștiguri importante, datorită câmpurilor minate, a focului precis al artileriei și a hotărârii apărătorilor. Pentru a scădea presiunea pe flancul dreapta și în centrul liniilor sale defensive, Auchinleck a ordonat lansarea unui contraatac din zona apărată de neozeelandezi (zona denumită „ Qattara box” sau „Kaponga box
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
-a blindate, ceea ce ia permis lui Rommel să aibă răgazul necesar pentru a pregăti contraatacul Afrika Korps. Tanchiștii neexperimentați britanici au căzut victime focului puternic antitanc. Când au încercat să evite focul artileriei antitanc, tanchiștii britanici au intrat în câmpurile minate germane. Regimentul al 5-lea Panzer a lansat un atac împotriva tacurilor britanice, în timpul căruia a reușit să distrugă mai mult de 40 de blindate aliate. Distrugerea brigăzii blindate aliate a fost desăvârșită de Divizia a 21-a Panzer. Eșecul
Prima bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312251_a_313580]
-
fortificații greu de cucerit, ceea ce a oferit un răgaz germanilor pentru a efectua diverse manevre pe frontul de răsărit. În perioada postbelică, nemeroase secțiuni ale Liniei Siegfried au fost demolate prin explozie. De asemenea, s-a trecut la deminarea câmpurilor minate. În Renania de Nord-Westfalia au rămas intacte 30 de bunkere. Restul au fost demolate sau acoperite cu pământ. Obstacolele antitanc au rezistat mai bine. De exemplu, în regiunea Eifel, șirurile de obstacole antitanc se întind pe mai mulți kilometri. Începând
Linia Siegfried () [Corola-website/Science/311580_a_312909]
-
localizate doar câteva submarine germane, iar cele mai multe grupuri de escortă aliate au fost mutate mai aproape de zonele de debarcare. Aliații au făcut eforturi deosebite pentru interzicerea oricărei penetrări vaselor gemane din Bretania și din Golful Biscaia. Au fost plasate câmpuri minate (Operațiunea Maple). Activitatea navală germană a fost minoră, iar pe 4 iulie patru distrugătoare au fost scufundate sau forțate să se reîntoarcă în portul Brest. Pas de Calais fusese închis prin minare, patrulare neîncetată a vaselor și avioanelor aliate, supraveghere
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Axei la începutul lunii iulie în timpul primei bătălii de la El Alamein. Contraofensivele Armatei a 8-a din timpul lunii iulie s-au încheiat cu eșecuri în fața trupelor lui Rommel, care se trecuseră la defensivă în tranșee bine apărate de câmpuri minate. La sfârșitul lunii iulie, Auchinleck a ordonat încetarea ofensivei, și a trecut la rândul lui la defensivă și la întărirea propriilor forțe. La începutul lunii august, premierul britanic Winston Churchill și șeful Statului Major Imperial, generalul Sir Alan Brooke, au
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
în tranșee. Factorii care favorizaseră apărarea Armatei a 8-a în timpul primei bătălii de la El Alamein (linia scurtă a frontului și flancurile sigure) ajutau acum defensiva italo-germană. În plus, Rommel avusese suficient timp pentru pregătirea defensivei și amplasase numeroase câmpuri minate și garduri de sârmă ghimpată. Armata a 8-a trebuia să declanșeze în mod obligatoriu un atac frontal împotriva pozițiilor Axei bine pregătite pentru defensivă și Montgomery dorea mai întâi să aibă superioritatea numerică care să-i asigure nu numai
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
-a era gata de atac. Montgomery concentrase 220.000 de oameni, 1.100 de tancuri, față de cei 115.000 de soldați și 559 tancuri ale lui Rommel. Montgomery a sperat ca prin Operația Lightfoot să deschidă două coridoare prin campurile minate ale Axei în zona de nord a frontului. Blindatele urmau să treacă prin aceste coridoare și să învingă tancurile germane. Pentru a asigura victoria tancurilor, urmau să se desfășoare atacuri de diversiune la Înălțimile Ruweisat în centru și în sud
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
britanic. Aceste divizii trebuiau să înaninteze pe un front de aproximativ 26 km spre obiectivul cu numele de cod "Linia Oxalic", depășind primele linii defensive ale Axei. Geniștii trebuiau să curețe și să marcheze între timp două culoare prin câmpurile minate, prin care trebuia să treacă diviziile de blindate din Corpul al X-lea britanic. Blindatele aveau ca prim obiectiv să cucerească poziția codificată "Linia de raportare Skinflint", de unde trebuiau să trimită raportul despre progresele făcute. Următorul obiectiv era punctul codificat
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]