332 matches
-
atașați noii tradiții, rupți de ideologia revoluționară și sensibili la avatarurile mai puțin fericite ale democrației franceze silită să se Îndepărteze de fascinația sovietică sau comunistă de orice fel, debutează cu scurte romane care aduc În atenția critică termenul de minimalism, dar și cel de postmodernism, acesta din urmă, ce-i drept, foarte rar pronunțat. Jean Echenoz, În 1979, Jean-Philippe Toussaint În 1985, Patrick Deville, Christian Gailly și, Într-o anumită măsură, Eric Chevillard În 1987, Christian Oster În 1989 cooperează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pildă. Nu Întîlnim la francezi umor senin sau sentimentalism suplu și fragil. și apoi, povestirea este una exclusiv interioară, a trăirilor și gesturilor unui personaj: În cazul lui Toussaint, al naratorului. Este vorba, la autorul Melancoliei lui Zidane de un minimalism tensionat. Întins. Dacă În romanele anterioare, din anii 1990, naratorul romanelor lui Toussaint era autoironic, subtil dar arareori dramatic - ca Într-un fel de pariu orgolios cu sine, foarte masculin În același timp - Începînd cu Faire l’amour (Să faci
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
voința de poveste comandă privirea, ci privirea comandă povestea. Dar tensiunea esențială a romanului nu stă aici. Există o dimensiune, alta decît realismul, care face excelența acestui roman: scriitura. Dintr-un anume punt de vedere, putem vorbi și aici de minimalism pentru că frazele, deși lungi, sînt paratactice și lineare, ca un fir de mătase deșirat de pe un un mosor, care nu se mai termină, uneori exasperant de lung - și tocmai conștiința aceasta, a caracterului exasperant al firului narativ Îl face pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu locuri și obiecte precise”, spunea scriitorul Într-un interviu luat după câștigarea premiului Médicis În 1983, cu romanul Cherokee. Etichetat minimalist, răspunde cu sinceritatea și siguranța celui pentru care a fi scriitor reprezintă o valoare În sine: “Noțiunea de minimalism, În literatură, Îmi pare a avea aproape aceeași pertinență ca cea de postmodernitate: adică apropiată de zero” (interviu În revista Lire, august 1992). Înzestrat cu o cultură tehnică - procedee narative ale diferitelor genuri ficționale (spion al retortelor romanului polițist, negru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau ai Înfățișării fizice - este el. Absența justifică monologul, discreditează polifonia rațională a romanului realist și pretenția estetică a armoniei. În sfîrșit, din preeminența monologului interior În fața celorlalte forme de discurs reiese ultima tendință Întruchipată de cartea lui Emmanuel Adely, minimalismul formal. În ciuda tematizării, cel puțin la nivel freatic, a excesului, veți fi remarcat deja: romanele franțuzești nu sînt lungi. Nu sînt lungi pentru că Istoria a făcut infarct, memoria o poate cel mult parazita, hrănindu-se cu ceea ce, intempestiv și capricios
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
numai atît: nu În mărime fizică se măsoară vitalitatea, În parametri vizibili și cuantificabili, ci În intensitate. Minimalsmul formal este o provocare mai mare decît romanul istoric de sute de pagini, pentru scriitor cît și pentru cititor. Enunțare, exces și minimalism sînt cele trei coordonate ale literaturii lui Emmanuel Adely, una profund personală și, după cum vom vedea, autobiografică. Născut la 4 august 1962, scriitorul debutează la 29 de ani cu romanul Les Cintres (traducerea e dificilă atîta vreme cît cuvîntul din
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
franceze ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul - dar le determină ideologic. Literatura modernă a Început prin a rezona cu sublimul, a trecut prin absurd pentru a rămîne undeva Între cinism, cruzime și umor, În miezul sensibilității de avangardă. Or, minimalismul soft și literatura Amelie Poulain țintesc un segment de public conservator, rural, care respinge modernitatea și celebrează valorile locale și perene. Oferă și cere prea puțin. Totuși, așa după cum peisajul urban francez n-ar fi Întreg fără figura burgului provoncial
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lui Samuel Beckett și, apoi, În eteroclitul Nou Roman. Nu se poate omite, desigur, tradiția minimalistă din muzică, prima formă artistică minimală, Înaintea artelor vizuale dominate din anii ‘50 de pop-art-ul american. Erik Satie poate fi considerat un strămoș al minimalismului, Schoenberg și muzica serială, John Cage și Karlheinz Stockhausen cu muzica aleatorie În anii ‘50-‘80. Bucolic În primul caz, apocatastazatic sau mistic În ultimele, minimalismul muzical este reluat formal și tematic de cel literar. John Cage și Samuel Beckett
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din anii ‘50 de pop-art-ul american. Erik Satie poate fi considerat un strămoș al minimalismului, Schoenberg și muzica serială, John Cage și Karlheinz Stockhausen cu muzica aleatorie În anii ‘50-‘80. Bucolic În primul caz, apocatastazatic sau mistic În ultimele, minimalismul muzical este reluat formal și tematic de cel literar. John Cage și Samuel Beckett compuneau În aceeași perioadă (ei mor de altfel la trei ani distanță, primul În 1992, ultimul În 1989). Monotonia, repetitivitatea, "fordismul" unei arte militante În felul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
militante În felul ei Împotriva alienării omului de către tehnică acompaniază metafizica hermenutică evazionistă a unui Heidegger și, În cu totul altă gamă, accesele retorice ale unor critici ai capitalismului atît de diferiți ca Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acompaniază metafizica hermenutică evazionistă a unui Heidegger și, În cu totul altă gamă, accesele retorice ale unor critici ai capitalismului atît de diferiți ca Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu totul altă gamă, accesele retorice ale unor critici ai capitalismului atît de diferiți ca Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant, geografia exilului, personajul fără prea multe Însușiri, suspendarea voinței totalizante. Am avea astfel minimalismul forte, impersonal și minimalismul umanist, cald, care se manifestă independent pe scena literară franceză. Cum primul e radical și inedit, contactul cu publicul rămîne restrîns. Dintre ultimii reprezentanți am mai numit-o pe Marie Redonnet (publicată de Minuit și POL
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant, geografia exilului, personajul fără prea multe Însușiri, suspendarea voinței totalizante. Am avea astfel minimalismul forte, impersonal și minimalismul umanist, cald, care se manifestă independent pe scena literară franceză. Cum primul e radical și inedit, contactul cu publicul rămîne restrîns. Dintre ultimii reprezentanți am mai numit-o pe Marie Redonnet (publicată de Minuit și POL), Îi adaug pe Jean-Philippe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
prealabil este postmodernă. Cu alte cuvinte, minimaliștii bonomi ar trebui să disloce un anume "modernism" moda aceasta sexualizantă, insistența unei literaturi feminine a enunțării sau a autoficțiunii, sau chiar tendințele foarte lăudabile ale neutralismului rece venit pe filiera Noului Roman (“minimalismul forte”). Eric Holder redă psihologiei o pierdută demnitate literară, personajului, profunzimea unei aure, iar scriiturii, consistența expresiei inefabilului. Cu toate acestea, din convingere sau de nevoie, romancierul francez optează pentru o rețetă mai degrabă tradiționalistă, iar produsele sale literare se
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu un repli sur soi al individului occidental "saturat social" (Kenneth Gergen), posesor al unui sine incapabil de a mai rezista la presiunea unei din ce În ce mai acopleșitoare aglomerări cu caracterele celorlalți, a unei alterități alienante. Ceea ce aș avea eu de reproșat minimalismului bonom ar fi tocmai blîndețea, bonomia lui, o naivitate a proiecțiilor psihice pe care mulți dintre noi am pierdut-o. Admir meticulozitatea unui scriitor serios, aplicat, al cărui crez tradiționalist Însă nu-mi este contemporan. Nu cred de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a doua carte a lui Michael Astner, țara transformată-n vânt, Casa de Pariuri Literare, București, 2011 (în care se recuperează și majoritatea textelor din volumul de debut), nuanțează cei doi poli de interes ai poetului. Pe de o parte, minimalismul, poetica derizoriului, a insignifiantului care, prin cumul, amplifică angoasele: "aceste lucruri mărunte. aceste nimicuri și nimicnicii./ această gelatină.// cum să mergi/ în picioare.// să mergi/ pur și simplu/ mai departe/ mai departe/ să mergi.// oboseala aceasta/ ce obosește./ frica aceasta
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt depășite ca volum și importanță de avantajele virtualizării valorii. Spectrul de semnificații al acestei propensiuni începe prin supralicitarea calității capitalului, în variile sale expresii, de a avea prevalență la distribuirea valorii adăugate, continuă cu formula delocalizării proceselor economice în funcție de minimalismul recompenselor pentru forța de muncă și atinge perfecțiunea prin instituirea dreptului asupra valorii după gradul de asumare a riscului investițional. Desigur, o zonă nebuloasă care atrage cu forța unei găuri negre tentația de a multiplica valoarea în afara logicii economicității o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
16). Cât despre slavi, unii dintre ei "au rămas în Dacia și s-au amestecat cu daco-romanii" (p. 19), însă influența lor asupra populației autohnone a fost neglijabilă. Ființa etnică a românilor era deja plămădită. Imaginarul istoric național-comunist elaborează doctrina minimalismului slavic în etnogenia românească. Slavismul manifest exprimat de concepția socialismului imediat postbelic se transformă într-un asimilaționism autohton al slavilor, proces în care ființa etnică autohtonă absoarbe influența slavă fără să sufere mutații substanțiale de natură a altera identitatea daco-romană
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în a exprima o poziție tranșantă într-o chestiune totuși elementară pentru sănătatea democratică a vieții politice de la noi. Să vedem de ce. Cred fără niciun fel de rezervă în valorile liberalismului democratic european, adică în separația puterilor în stat, în minimalismul birocrației, în independența justiției, în transparența guvernării și în libertatea cuvântului. Cred, de asemenea, că integrarea noastră chinuită în familia europeană a fost șansa istorică de a evita derapajele autoritarismului și ale statului dirijat de căpușe politice influente care administrează
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
producție), ci întreaga mașinărie de distorsiune și răstălmăcire pe care acest gen de manipulatori ai câmpului academic și cultural real o pun, cu dezinvoltură, în mișcare, s-ar cuveni a fi amendată. Să iei greșelile de editare drept "puritate și minimalism", să inventezi "sens și ironie" la o peliculă nesărată, amatoristică, pe care o citești în cheie parodică, deși ea e de fapt o dramă, sau să crezi că tăcerile sterile și plicticoase sunt "goluri de sens în spiritul lui Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este aerul proaspăt și viziunea muzeală nouă, occidentală care respiră aici. Deși inventarul efectiv al pieselor de Cucuteni trebuie să fie de ordinul miilor cel puțin, expoziția din Copou (Str. Titu Maiorescu nr. 12) este de un rafinat și expresiv minimalism. Ca urmare a unor disputate și îndelungate ședințe de brainstorming, tematica muzeului este foarte spectaculos pusă în evidență prin elemente relativ puține, dar de un mare impact vizual, și, de regulă, de artefacte unice, reprezentative și extrem de valoroase. Amenajarea interioară
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
la un model exterior, reducându-se, astfel, la rolul de simplă strategie. Dintre sensurile originale ale retoricii, jurnalul intim va deturna, spre autodefinire, exact sensul cel mai vechi. Există aici, firește, și o tentație a formelor primare, o obsesie a minimalismului, de extracție retoric-poetică. Situat Între un perpetuu a fi și a nu fi, jurnalul Își relevă condiția hamletiană printr-o permanentă pendulare Între planurile sus-menționate. Copie a fantasmei creatoare ori a activității strict planificate, jurnalul depune mărturie atât despre prea-plinul
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pământ configurat sau figură din/În pământ. Până În momentul teoriilor lui Eisenman, tendințele În domeniu nu au fost foarte clare și realizările destul de rare. Din acest moment, se observă creșterea numărului exemplelor. La Începutul anilor ’90, odată cu terminarea resurselor postmodernismului, minimalismului, deconstructivismului și post-structuralismului, ideea reîntoarcerii obiectului construit către pământ, prinde contur din ce În ce mai mult, fiind sprijinită În mod deosebit de noile impulsuri intelectuale, filosofice, ecologice, sociale și tehnologice. Totodată este momentul de dezvoltare a proiectării asistate pe calculator și a modelării 3D
Polarităţile arhitecturi by Ioana Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92993]
-
asaltului ideologic "burghez". Când Jiri Hendrich, membru CC al PCC, afirma la începutul anului 1967 că reformarea ideologică a Cehoslovaciei presupune renunțarea la "abordarea sectaristă și maximalistă" (Hendrich în Pătroiu: 1998, 28), moștenirea istorică a bolșevismului era direct atacată în favoarea "minimalismului" menșevic, corespunzător în mare măsură social-democrației. Consecințele politice ale dezintegrării leninismului cehoslovac erau însă cele care îl interesau în mod direct pe Brejnev: o ieșire a acestui stat din cadrul "lagărului socialist" ar fi echivalat cu o reacție centrifugală periculoasă la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]