380 matches
-
departe, blocând traficul. Dintr-o dată ai fi zis că ești pe Bourbon Street în timpul carnavalului. Prin întunericul ochelarilor, Jones privea spre străin. I se părea cunoscut, părea versiunea bine îmbrăcată a cuiva pe care îl văzuse și altă dată. Ochii miopi i se păreau cei mai cunoscuți. Jones își aducea aminte de aceiași ochi miopi deasupra unei bărbi roșii. Și apoi de aceiași ochi, sub o șapcă albastră, la secția de poliție, în ziua incidentului cu alunele furate. Nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să o readucă în simțiri și s-o alunge din rigola ei, când omul cu pălărie tare îi spuse politicos: — Aș vrea să folosesc telefonul. Poate-i mai bine să chem o ambulanță. Lana privi costumul de mătase, pălăria, ochii miopi, șovăitori. Simțea că nu-i pericol, că e un om blând. Vreun doctor bogat. Vreun avocat. Poate ar fi putut să prefacă acest mic fiasco în ceva profitabil. — Desigur, șopti ea. Uite ce, e păcat să-ți pierzi seara c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
regizorul de culise trebuia să tragă, ca de obicei, cele trei gloanțe oarbe într-un cilindru de metal, pac, pac, pac, după care - cortina! În seara aceea - ca să nu mai lungesc vorba - gloanțele n-au fost oarbe, nici chioare, nici mioape, nici presbite, ci adevărate; nimeni n-a știut, nici el, nici eu, nici noi, puteam să murim figuranți sau vedete, electricieni sau doamne din rândul întâi. A fost chemat armurierul, dar explicația lui m-a înnebunit și mai rău: eroarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
contează la un om este modul său de a privi lucrurile, filosofia lui. De când pot să-mi amintesc, m-am ținut departe de lumea acțiunii. Am fost gânditorul care îi privea pe ceilalți de la distanță. Savantul, observatorul, spectatorul. Dacă sunt miop, este pentru că vederea mea s-a conformat modului de comportament. LUI MARIN I SE PĂRU INTERESANT ȘI UIMITOR FAPTUL CĂ ACEST OM, ÎNTR-UN MOMENT ATÂT DE DIFICIL AL VIEȚII LUI, ERA ENTUZIASMAT DE CIUDĂȚENIILE ȘTIINȚIFICE ALE MINȚII SALE INVENTIVE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
carapace. Însă nu Încetă s-o sărute și s-o mângâie și să se scuze invocând oboseala; noaptea trecută visase urât, În seara asta Ted Îl dăduse afară după ce Îl făcuse să bea brandy, iar acum whisky-ul. În ochii miopi ai Ninei se iviră două lacrimi. Fără ochelari părea delicată și visătoare, ca și cum fața i-ar fi fost mai goală decât trupul. Rămaseră culcați multă vreme, Îmbrățișați. Umiliți și legați unul de altul prin umilință. Până când Nina se desprinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tranzistorul pe care Îl trântise și Îl spărsese În grabă. Poate că va fi nevoit să cumpere altul. Dar deodată Îi apăru În fața ochilor, atât de reală Încât avu senzația că o putea atinge, imaginea unui evreu est-european mărunt, fragil, miop, Înfășurat În șalul de rugăciune, rătăcind printr-o pădure neagră, murmurând doar pentru el versete biblice, picioarele lovindu-i-se de pietre ascuțite, sub zăpada moale care cădea Întruna peste el Într-o tăcere absolută, Întreruptă doar din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mâna ei minunată, dăltuită ca palma unei fetițe din Orientul Îndepărtat, și șopti: — Hai s-o facem acum. În mai puțin de o oră trebuie să fiu Înapoi la birou. În drum spre pat, Fima se bucură că Nina era mioapă, fiindcă prinse cu coada ochiului o strălucire fugară În scrumiera În care ea stinsese țigara și ghici că era cercelul pierdut de Annette. Nina trase perdeaua, rulă cuvertura, Îndreptă pernele și Își scoase ochelarii. Mișcările Îi erau sigure și precise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pălească. Să nu se stingă În vânt. Cel puțin nu atâta timp cât mai ești tu aici. Până va sosi Yoezer. Nu contează cine ești și ce ești și ce ai În comun cu vânătorii de balene inexistente, tu cu ochii tăi miopi, cu mușchii fleșcăiți, cu pieptul lăsat, cu trupul tău ridicol și greoi. Responsabilitatea e a ta. Dar În ce sens? Băgă o mână În buzunar ca să caute pastilele contra arsurilor stomacale. Dar În locul micii cutii, se pomeni cu cercelul Annettei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
sta țeapăn, și cei doi gemeni, prezenți, când o văzuse, făcuse laolaltă o singură grirr.j-iî. Nory observă că Sia se uită sașiu. Înainte aproape de a da bună ziua, întrebă: - Dar ce a pățit dumneaei la ochi? Rim puse ochii lui miopi și admirativi asupra ochilor mici și cafenii ai fetei, care, în adevăr, momentan avea privirea nițel încrucișată, din sforțarea de a se ascunde și preface în fața musafirei nedorite. Rim, firește, constată că ochii erau frumoși și Nory invidioasă. Baba aduse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui îi păreau a suna august pe mozaicul coridorului ca pe lespezi de poifiră. Rim era un luxurios al închipuirii. Palma fecioarei pe obrazul lui slab ar fi luat apucături de voluptate brutală. Rimul cu dinții galbeni, lungi și rari, miop și prognatic, era numai o mască pusă în glumă "scumpului eu" al lui Rim "frumosului". Domnișoara Sia nu se putea să nu-1 vadă până la urmă așa cum el se închipuia. "Fecioară capricioasă!" se biciuia Rim cu delectare. Minciuna lui îl mulțumea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
turbura liniștea. Afară din biserică asistenții se opreau în curtea verde în grupuri domoale, care vorbeau de soare, de căldură, de muzică. Ieșind printre cei din urmă, Mini apucă pe Nory de mînă: - Cine e domnul acela ... de după stîlp? Nory, mioapă, strânse ochii înspre acolo: - E un domn bine! zise. Un străin... și parcă totuși l-aș cunoaște! film! - Bine, rău, dar cine să fie? Poate l-am văzut în vreun 277 - Asta-i acum, au venit și stelele de cinema
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
acela, doctorița Lina, în alte privinți, ar fi fost cu totul lipsită de orice prestigiu personal sau doftoricesc. Forma ei de pămătuf simpatic, gâtul scurt și gras, bustul scurt și gras, pântecul rotunjior, fața urâtă, desigur: cu ochii mici și miopi, fără culoare, cu tenul stricat, nasul bun, turtit puțin la vârf și gura lată pe dinți ce nu se arătau, deși țepeni la spart alune, acest tot, nu era defel impunător. Dar Lina azi avea aerul acela "la treabă" și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Lina îl înghesuia cu explicații. - N-ai să te astîmperi! țipă Nory, frecîndu-și genunchiul. Drept răspuns Mini întoarse spre ea fața, pe care, cu mijloace necunoscute dar sigure, simțirea așternea expresia bucuriei. Nory dete din umeri, cercetînd-o cu ochii ei miopi, înfruntînd-o cu nasul ei batjocoritor, prea achilin, sceptic. Lina păru deodată stînjenită: - Mă rugase Hallipa să iau fata ceea, o zi, două, la mine . . . dar e greu cu Rim . . . Totuși i-am propus, dar m-a refuzat net: are unde
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
moșie, urmă Lina, totul era la rost. - Fericită ființă care găsește că totul e la roșii. Despre rosturi!. Ce-ți fac finii? - și surâsul cel mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut. Ochii albaștri miopi, subt ochelari de baga, gâtul lung, strâns în gulerul așa de bine scrobit încît adeverea plictiseala Linei, care trebuia să cumpere aproape unul pe zi și nu găsea decât anevoie așa de înalte. Redingota era periată de prea multe ori
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
revolute; La conul acesta de seară, Când sufletul meu a căzut Și cald, aplecatul tău scut Îl supse, ca pata de ceară, Crescut, între mâini ca de apă, Ce lucru al tainei cercai? Sub verdele lumilor plai Arai o lumină mioapă. MOD Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid La gama turlelor acelor locuri, Întreci orașul pietrei, limpezit De roua harului arzând pe blocuri, O ceasuri verticale, frunți tîrzii! Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două; Iar sufletul impur, în calorii, Și ochiul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-n buzunar Dar n-am habar în a le scrie Și sunt actorul cabotin Ce-și uită replica pe scenă Sunt taurul și sunt ucis Hebdomadar într-o arenă Un pictor parkinsonian Ce-împroașcă pânza cu vopsele, Un astronom buimac, miop, Holbându-se pierdut la stele Sun fals precum o tobă spartă Sunt putred ca un măr stricat, Ratarea unei lumi banale În mine parcă-am adunat Să fugi dacă îți ies în cale Din fața mea să te ferești Și numai
Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_840]
-
sau de tribuna oratorilor, vopsită în verde antic, din sala Convenției. Mi-l imaginam pe Robespierre în hainele lui de notar elegant, cu trupul felin și gesturile nervoase, suind cele câteva trepte ale acestei tribune, privind Adunarea cu ochii săi miopi și apoși sau, cu ochelarii pe frunte, aranjîndu-și foile de hârtie în timp ce mulți se întrebau cine urma să fie trimis la ghilotină. Încercam să-mi reamintesc și ce gândisem răscolind anticariatele în căutare de documente și stampe; stările contradictorii prin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o versiune mai bătrână a lui Himmler, cu mustăcioara saca o părere, cu obrajii ca de hamster, cu gura cuiva care suferă de indigestie și bărbia trasă înapoi; dar era mai gras, și în timp ce Reichsführer-ul îți amintea de un șobolan miop, trăsăturile lui Weisthor aduceau mai mult cu un castor, un efect care era accentuat de distanța mare dintre cei doi dinți din față. — Trebuie să fiți Herr Steininger, zise el strângându-mi mâna. Dați-mi voie să mă prezint. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
citești: sosirea într-o gară veche, ce-ți dă senzația unei reveniri, a reocupării timpului și locurilor pierdute, sau o fulgerare de lumini și sunete, ce ți-ar da senzația de a fi viu. S-ar putea ca ochii mei, miopi sau iritați, să fi văzut acest bar (sau „bufet al gării“, cum se mai numește), aburit și confuz, când, de fapt, nu e exclus să fie plin de lumină iradiind din tuburile de culoarea fulgerului, reflectată de oglinzi, umplând toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu litere de un albastru strălucitor și intens, se citeau, dintr-o parte într-alta, cuvintele, TRĂIȚI ÎN SIGURANȚĂ, TRĂIȚI ÎN CENTRU. Dedesubt, în colțul din dreapta, se distingea o linie scurtă, doar două cuvinte, scrise cu negru, pe care ochii miopi ai lui Cipriano Algor nu reușeau să le descifreze de la distanță, și totuși ele nu merită mai puțină considerație ca mesajul scris cu majuscule, dacă vrem, le putem numi complementare, dar niciodată un simplu adaos, CEREȚI INFORMAȚII, asta sfătuiau. Afișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care au figura și gesturile tipice pensionarilor și șomerilor, care sunt două moduri diferite de a spune același lucru. Li s-ar putea alătura lor, devenindu-le prieten și jucând cărți cu entuziasm până se lasă întunericul, când ochii lui miopi nu vor mai fi în stare să distingă dacă cupele mai sunt roșii sau au devenit negre. Își va cere revanșa, dacă va pierde, va acorda revanșa, dacă va câștiga, regulile în grădină sunt simple și se învață repede. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
murdar decât gri murdar, iar boxerii - să nu mai vorbim. Mai e și desculț pe deasupra. E jalnic. Băut fiind, are chef de glumă: — Tu ești femeie? Am crezut că ești o prietenă. — N-ai avut niciodată ochi pentru mine. — Sunt miop. Când am venit în Franța, aveam dioptrii minus 3. Mi-am neglijat vederea. Auzisem că Franța are nevoie de cetățeni miopi. — Franța și oculiștii. E ora 10.00. Pe toate televizoarele puse pe frecvența postului L’Anjou Libre începe transmisia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de glumă: — Tu ești femeie? Am crezut că ești o prietenă. — N-ai avut niciodată ochi pentru mine. — Sunt miop. Când am venit în Franța, aveam dioptrii minus 3. Mi-am neglijat vederea. Auzisem că Franța are nevoie de cetățeni miopi. — Franța și oculiștii. E ora 10.00. Pe toate televizoarele puse pe frecvența postului L’Anjou Libre începe transmisia în direct a morții lui Lionel. După o imagine scurtă - un tablou cu chenar de doliu în care se află o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Voinov sună din nou, lung. Ușa se întredeschide încet, încet, cu maximă precauție. Nu e Jeny, ăsta nu e stilul ei. Nu, bineînțeles, nu e Jeny. E perechea, simetricul masculin, pacientul mototol. Un pensionar palid, timid. Livrea prăfuită, valet blând, miop, ochi de broscoi casnic. — A, dumneavoastră, da da, poftiți. Domn’ doctor n-a venit încă. Da’ vine repede domn’ Marga. Puteți aștepta. Apasă butonul, izbucnește de peste tot lumina marilor candelabre. A, e seară, s-a și făcut seară! Parcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]