1,659 matches
-
și-a plimbat pașii mulți ani și în care avea să se stingă din viață. Vor urma, în volume viitoare, textele gânditorului despre spațiul Bărăganului și cele despre Brăila natală, la ale cărei publicații a colaborat adesea. Paralela cu spațiul mioritic al lui Blaga nu este neapărat forțată: determinismul geografic generator de amprentă stilistică pare a fi fost o idee generoasă, aplicabilă în contexte variate. Vibrația ideilor face din Vasile Băncilă un scriitor și totodată un gânditor de anvergură, chiar dacă tonul
O restituție: Vasile Băncilă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9579_a_10904]
-
discriminare. El nu idealizează Occidentul. Fiecare nație are trăsăturile sale specifice, iar succinta schemă desenată de autor ar arăta cam așa: "Trăsătura specific-negativă a românului e delăsarea (care poate lua diferite forme, de la aristocratica silă și oblomovista lehamite până la fatalismul mioritic); trăsătura specific-negativă a italianului e vorbăria (fără vorbărie totul ar deveni fad în Peninsulă); a spaniolului e grandomania (mai mult sau mai puțin antipatică); a francezului însă e cea mai urâtă: meschinăria.Totul miroase a meschinărie la ei, de la ură
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]
-
și care se bazează pe suprapunerea afectelor, ce se petrece în filmul lui Șerban Marinescu este de actualitatea TV, așa că spectatorul poate întindă mîna, să pipăie și să urle: România! (care este!). Cu alte cuvinte, asistăm la un clasic șmen mioritic, Magnatul, Dandu Patricianu este jucat admirabil de Dorel Vișan specializat în roluri de senator (vezi Senatorul melcilor) sau polițist, categoria grea Bumbești-Livezeni, Agnita-Botorca, anii '50, Stalin și cu Dej bagă spaima în burgheji etc. - vezi , Cel mai iubit dintre pămînteni
Ticăloșii și România "care este"... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9733_a_11058]
-
considera că piesa e „o punte de Întîlnire a sensibilității pur slave, cu sufletul românesc”. Dacă maniheismul n-are ce căuta În Cehov, vai!, nici etnicismul! Ar fi caraghios să ne propunem un Sofocle românesc, un Will românesc, un Ibsen mioritic, ori un Cehov valah!... Teatrul e bun, sau rău: n-are pecete locală. De aceea, niciodată nu mi-am propus să fac un spectacol kabuki - japonez, ori românesc. Kabuki se face acolo, la mama lui. Călușarii se joacă aici. Punct
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
între două civilizații, câștig de cauză are cea mai rudimentară și mai gălăgioasă. Doi și-o trag. El mimează că i-o pune. Ceilalți îi încurajează, chibițează ca și cum ar privi doi câini îmbârligați. Ritualul e ceva public. La acest futai mioritic ia parte întreaga comunitate. Cum se așază colonizatorii pe teritoriul cucerit? Sunt niște legi și aici. Cel mai mare, Șăfu’, s-a așezat în frunte, pe prima bancă de după burduf. Deducem că există un fel de organizare politică a tribului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
ne trimite provocări, speranțe și dezamăgiri, să tragem învățături din greșelile și durerile noastre, duse totuși până la o limită a răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina casei noastre era mărginită, în preajma gardurilor, de tufe de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
soare”, toți ne naștem o dată și murim pe rând. Poporul moare, dar nu se predă, îndreptându-se spre ce-i mai rău, cu mintea în beznă, ca măgaru-n ceață, spre primitivism, analfabetism și violență, iar în final spre un harakiri mioritic. Nu e o ficțiune că, de mai bine de douăzeci de ani, după ce l-am înlocuit pe dracul cu tată-su, s-a instituit la noi pedeapsa cu viața, într-o lume a posibilului „nebună, nebună de legat”... Lumea nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
adevăr, Constantin Slavic a iubit și iubește viața cu o pasiune devoratoare și s-a bucurat plenar de multiplele ei provocări. A iubit, a detestat (poate) pe unii, a petrecut cu prietenii, cu femeile, cu amicii ocazionali, a colindat plaiurile mioritice, a contemplat natura în toată splendoarea ei multiflorară, a simțit forța telurică a acestei planete mirifice, s-a uimit de bogăția și diversitatea florei și faunei și mai ales a încercat să înțeleagă anomalii - aceste făpturi, abjecte sau sublime, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ce mai aflăm : „cîteva pasaje din Hora iubirii (acesta-i titlul spectacolului) se regăsesc și În coloana sonoră a telenovelei Secretul Mariei”! Scîrț! Dincolo de faptul că marele dramaturg austriac nu văd ce-ar putea avea În comun cu scenaristul telenovelei mioritice, nu mă pot abține să declar că am devenit invidios pe libertatea compozitorului de teatru și film, În general. Un dramaturg nu poate scrie aceleași replici pentru o comedie cu studenți de azi și o piesă istorică despre Decebal ; un
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
totuși... După un sfert de oră de ascultat, spectatorii au Început să se scoale de pe scaune și să iasă. Din păcate, această libertate a lor - că-n fond, e dreptul publicului să adere, ori nu, la o reprezentație ; plus că mioriticii nu-s dedulciți la spectacole lectură! Dar dreptul celui din stal nu coincidea cu dreptul celui de pe scenă : ieșirile repetate și zgomotul ușilor batante sabotau lectura marelui artist francez. Ce era de făcut ? Nimic! Un creator autentic știe să suporte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și exemplul dat la pagina 341). Oricum, criticul n-are nici o vină pentru pornografiile care mustesc În piesele contemporanilor. Ca profesor Însă, am un sentiment penibil cînd studentele mă Întreabă de ce se vorbește atît de buruienos În dramele mileniului trei mioritic. Un colectiv de universitari clujeni (coordonat de Liviu Malița), ce se gîndi? Ia să susțină un grant cu subiectul ăsta! Și l-au făcut. Volumul - Viața teatrală În și după comunism - a apărut nu de mult, la editura EFES din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
oneroase, cîtă obtuzitate și ipo crizie, cît sadism și absurd se consumă, de secole, sub scu tul acestei lupte religioase, care - vai! -nu se limitează nici la zonele Asiei, nici În perimetrul Irlandei ci, iată, pătrunde și-n pașnicul perimetru mioritic... Nu o să reiau deja supra-mediatizatul caz al Evangheliștilor ; nu o să amintesc ieșirile stradale ale bigoților care nu vor să se construiască lîngă nu știu care Catedrală din București, sau reacțiile violente stîrnite de crima călugărului roșcat de lîngă Vaslui. Trist e că
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prostituate. Ergo : lupa = femeie destrăbălată, nu lupoaică!...Nașpa’! Americanii au constatat că umorul crește puterea de concentrare și sporește eficacitatea muncii. Deci, marile firme au În schemă consilieri cu probleme de umor! Funcția asta, În România, n-o să existe. Fiincă mioriticii se cred, În proporție de 50%, specialiști În umor. Și sunt...doar 5% ! Altfel nu ar supraviețui emisiuni ca La bloc, Trăzniți În NATO, Vacanța mare , Fata lui tata, Soacră pentru mama ș.a. Printre cei 5% se numără și prietenul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cuvinte simple le-am explicat că ni se pregătește ceva cumplit. Cei din zona magaziei au confirmat agitați spusele mele. La aflarea veștii, toată lumea se arătă extrem de speriată și începu să se văicărească, majoritatea dând dovadă de un tipic fatalism mioritic. De peste tot prinseră să se audă smiorcăieli de genul: "Vai de capu' nostru, șefu'!", " Suntem termenați, Șefu'!", " Așa a fost să fie...", " Ce putem să facem noi, Șefu'? Unii om muri, alții om scăpa, după soarta lu' fiecare..." și câte
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care vindeau și ei o măslină, niște papuci și o basma, mi se pare un spectacol jalnic. Pe plan local, în schimb, pot să apară, prin fenomenul de rezonanță psihotică, de care vorbeam în cazul Liceului „Jean Monnet”, feluriți teroriști mioritici cu grenadă, cărora le intră creierii în vibrație după atâtea avertismente ale apărării civile. Dar pe ăștia poliția nu știe de unde să-i ia... Nu spun că România n-ar fi trebuit să facă politica pe care o face acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cu laibăr și pălărie, care deschide calea, furnizează explicații la machețică, se bagă în seamă, pune o pilă - poate vrea domnul președinte și niște vin ecologic de la savanții ăștia, nu numai pășune pentru Steaua. Domnul președinte Gigi nu vrea - privește mioritic peste halca de gazon ca peste întinsul pampasului în amurg. Pe domnul președinte nu-l interesează „decât fotbalul și politica”. Cât privește vechilul, el este revoluționarul și poetul Dinescu. La 14 ani după ce „dictatorul a fugit”, Mircea Dinescu îi raportează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
japonezilor, care după catastrofele din anii celui de-al doilea război mondial și-au suflecat mânicile și au făcut ca țările lor să renască din ruine și, în domenii esențiale, să-i întreacă pe învingătorii lor, a rămas străin plaiului mioritic. Dacă economia capitalistă ar fi fost dublată, în România Mare de o democrație autentică (așa cum s-a întâmplat în Cehoslovacia), România nu ar fi fost doar a șasea țară a Europei ca întindere, dar și, poate, a șasea ca putere
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Cosmos 7. Visul... 8. Odisee spațială 9. Taine 10. În împărăția munților 11. ,,Buturuga mică răstoarnă carul mare” 12. Apus de soare în Deltă Clasa a VIII-a 1. ,,Priveam Ceahlăul la apus...” 2. Amintiri despre viitor 3. Atitudinea ciobanului mioritic în fața morții 4. Humulești, leagănul Amintirilor din copilărie 5. ,,Codru-i frate cu românul” 6. Comuniunea om - natură în operele studiate 7. O călătorie în munți 8. Rugă pentru neam și țară 9. Portretul moral al poporului român 10. Scrisoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o calmă reîntoarcere lângă ai săi. Moartea Meșterului Manole este creatoare. Românul nu caută moartea, nici n-o dorește, dar nici nu se teme de ea, pentru că supraviețuirea acestui popor este miraculoasă. Am continuat să dăinuim aici pe acest Plai mioritic, grație unor artiști de talia lui Manole. Meșterul Manole, după cum spunea Tudor Arghezi, este fiecare creator de artă și de acțiune, fiecare zămislitor și întemeietor, care trebuie să îngroape în efortul lui tot ce are mai de preț în viață
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
conține răspunsul la întrebarea eternă privind misterul vieții și al morții. Garabet Ibrăileanu considera că: Mai am un singur dor este Miorița lui Eminescu, având în vedere faptul că aflați într-o situație similară, în fața morții posibile, poetul și ciobanul mioritic lasă cu limbă de moarte ca locul de îngropăciune să fie în sânul naturii mamă. De asemenea, ultima parte a strofei a treia a poeziei Vara de George Coșbuc conține atitudinea poetului în fața vieții și a morții, moartea fiind înțeleasă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
destinul, mândrul ciobănel nu plânge dar nu este nici dezamăgit, nu neagă sensul omorului, ci transformă neșansa care-l sortește morții, într-o taină prin care devine triumfător asupra propriului destin. Prin această alegorie fără concurență în literatura noastră, ciobanul mioritic îmbracă moartea, dușmana omului, în haină de mireasă înfloritoare (Mihail Sadoveanu). El știe cu siguranță că, după moarte, viața va continua sub alte forme. Existența lui se va prelungi într-un cadru cosmic, de o asemenea măreție, încât la moartea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de a se împlini. Oița năzdrăvană nu este numai comunicatoarea știrii, ci parcă ar fi prevestitoare de ceva ce a fost scris. De se apără sau nu, de va ieși învingător sau învins, lucrul acesta nu are nici o importanță. Ciobanul mioritic știe sigur că odată și-odată tot va trebui să moară, iar în baladă nu se precizează nicăieri că a murit sau nu. Verbul la viitorul popular de-o fi să mor indică cu precizie acest lucru, făcând ca ultima
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mor indică cu precizie acest lucru, făcând ca ultima parte a baladei să devină cea mai interesantă, prin mesajul profund, prin dorința ciobanului de a transforma durerea într-un moment de plângere cosmică, de a-și transforma moartea întro nuntă mioritică. Aceasta constituie o soluție cât se poate de naturală și de originală: Că m-am însurat / c-o fată de crai / Pe-o gură de rai, / C-am avut nuntași / Brazi și păltinași, / Preoți munții mari, / Paseri lăutari, / Păsărele mii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Siria: „Să nu spui niciodată că mergi pe ultimul tău drum. Vino, fără teamă, bătrâne Cain, căci Îți este dat să pui piciorul În Ierusalim, chiar dacă aproape ai uitat Amida și chiar dacă vei zbura cu Taromul ca un bun evreu mioritic ce ești. Crescut la școala culorilor reci a lui Hollosy Simon, Ziffer Sandor și Nagy Oszkár și deprins cu aerul dulce-otrăvitor din preajma Phoenix-ului și a Firizei, vei putea În sfârșit pipăi lumina roșie a deșertului.” Auzi, evreu mioritic! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
evreu mioritic ce ești. Crescut la școala culorilor reci a lui Hollosy Simon, Ziffer Sandor și Nagy Oszkár și deprins cu aerul dulce-otrăvitor din preajma Phoenix-ului și a Firizei, vei putea În sfârșit pipăi lumina roșie a deșertului.” Auzi, evreu mioritic! Se apăra fără convingere de această vină obscură, fără greutate și fără consecințe, prin urmare neimputabilă, precum naivitatea sau entuziasmul În cazul unui adolescent. Când s-a demolat sinagoga de pe Progresului, a dat și el o mână de ajutor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]