2,450 matches
-
ar fi zis bunică-sa după mamă, intră la Notar, deși pe ușă scria : Secretar Sfat Popular. Notarul, domn’ Popovici, cu care era În relații amicale, respectându-se reciproc, deseori până la nivelul „amândoi din aceeași sticlă”, după ce l-a felicitat, mirat de ce auzise, a Încercat să schimbe În bine hotarârea șefului de post, dar parcă putea: Nu insista! Sunt bine și În deplinătatea....știi mata’ , așa că te rog, scrie În Registru, exact cum scrie pe hârtiuța aceasta: V-AL-R-A-A-M, eu răspund, este
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
flori intercalate printre ăstelalte, că-s prea rare! Tămâia mătii! Victor Olaru spuse un „Săru’-mâna!” neconvingător iar Ochenoaia numai un „Bunaziua!” cenușiu, dar Îndemnându-l, cu vivacitate, pe copil: Hai, spune „Săru’-mâna!” bunicuților tăi! Săru’ mâna! Copilul rostise mirat binețele pentru bunicii săi dar și Înfricoșat, de-a dreptul, la gândul că Mamaia Îi va cere să sărute -efectiv - mâinile murdare, nu numai de jumalț, ale celor doi bunici ai săi, așa cum Îl obliga Ochenoaia mereu: Sărută-i mâna
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
asistat la scenă: Pe unde au băgat-o în casă?! Sau s-a îngrășat după ce a intrat? Nimeni n-ar fi acceptat că doamna Mardare ar mai putea ieși pe ușa aceea minusculă de la intrare. Din ușă, corpolenta doamnă, oarecum mirată, îl întreabă din ochi pe omuleț. Mă duc după crengi în pădure... Pe vremea asta, dom' Niculiță? Noaptea pe fulgerătură, atuncea caii se fură. Niculiță face din ochi, dar gestul său pișicher nu-i observat din cauza ploii care cade pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apucă să zică Niculiță, înainte de a turna, ca într-un butoi, rachiul. Din nou face cu ochiul, se duce după casă și iese cu un cărucior după el. Dacă cineva l-ar fi privit pe Niculiță, ar fi fost extrem de mirat că un omuleț asa de mic poate tîrîi prin noroi căruciorul acela. Cîinii, cam plictisiți de serviciul lor nenorocit, au concluzionat că nu trebuie să bage în seamă și omuleții de talia lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
reamintește povestea, oftează și se reașează pe scaun. Să intre întîi doamna. Închide ochii și profită de un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și rămîne mirat. O doamnă imensă, peste suta de kilograme, cu mustață vizibilă și cu un pumn cît un castron, mimează cu stîngăcie gesturi de fetiță cuminte. Îî... bună ziua, răspunde procurorul. Puteți povesti istoria cu... băiatul? Cu monstrul. Da, dom' procuror, a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și observ, unul lîngă altul, două suporturi pentru hîrtie igienică. Pe unul era un sul aproape plin, pe celălalt unul mai gol. O hîrtie igienică era fină și alta mai grosieră. O fi vreo ordine în folosirea lor? mă întreb mirat. Bine dispuși, ieșim pe hol, însoțiți de Diana. Nu mă pot abține: Sînt curios, ce-i cu cele două suporturi pentru hîrtie igienică? Unul este al meu și unul al lui Raul. Rămîn mut. Diana îmi strînge mîna la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
răspunsul zîmbind. „Ești... ești șatenă, cu ochii verzi, cu o privire... oarecum Întîrziată, tinzi a mă studia dintr-o parte... Ești...“ „SÎnt foarte brunetă, am ochi negri, mari, gene neobișnuit de lungi, iar acum mă uit direct la tine cam mirată. SÎnt din zodia...“ Se prea poate să arate taman precum pretinde, dar intensitatea simțirii mele aprinde cum Îi vine mai la Îndemînă amănuntele Înfățișării ei ajunse În privirea mea dispărută. Eu pot să mi-o reprezint cu totul altfel decît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sprijină pe cei trei termeni-cheie: primește, chin și speranță. Martirul primește hrana ce-i este hărăzită (altfel spus, chinul), având mereu în suflet speranța mântuirii. Cu totul alt sens are „bâlbâiala” din TM. Deschizând Biblia românească, cititorul se va întreba mirat: despre ce anume „delirează” Origen în Exortație la martiriu? - Alt caz de notorietate: în Geneza 14,13, Biblia românească, urmând TM, îl numește pe Avraam „evreul”, acolo unde LXX folosește termenul perates („emigrant”), un deverbativ de la perao („a trece”, mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Tot nu ai nimic de făcut” - a gândit profesorul. ― Uite la acest individ. Își permite orice. Unde ai hainele de stradă? - l-a Întrebat pe Gruia, În timp ce Încuia ușa cabinetului. ― În camera de gardă, domnule profesor. ― Bine... Dă-mi cheia. Mirat, Gruia i-a Întins-o. În drum spre primul salon, profesorul l-a zărit pe nenea Mitru În celălalt capăt de culoar. I-a făcut semn discret să se apropie. Cu mersul lui grăbit acesta a sosit. Profesorul i-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de operație și pregătită pentru intervenție. Când a ajuns la masa de operație, doctorița a pornit spre locul destinat mâinii a doua din echipa operatorie. ― Ori mi se pare mie ori ai greșit locul, Despi. Despina a privit la profesor mirată. ― Nu, nu. Nu-i o glumă. Locul tău este dincoace... Despina a tresărit. „Uite ce-mi face tati. Ajută-mă, Doamne, să nu fac nici o greșeală!” Dominată de acest gând, s-a Întors și a trecut de cealaltă parte, pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspundă, însă vicepreședintele își aminti ceva și-l întrerupse. Mă scuzați, îi spuse el, scuturându-și scrumul țigării într-o farfurioară plină de chiștoace, cu un zâmbet pe chip. Am auzit că vreți să ne părăsiți... E adevărat? Stelian confirmă, mirat că acum și la sfat se știa despre această intenție a sa. Da, aș vrea să vând casa și să mă mut la București... Dar deocamdată n-am găsit nici un cumpărător serios. V-a spus domnul Anton?... Vicepreședintele Girolteanu evită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să dea la rindea, pe masa din chioșc, niște scânduri, din care voia să meșterească o ferestruică pentru paravanul din fața bucătăriei. 6 În timp ce lucra, se auzi clopotul bătând la biserică, întâi mai încet, apoi tot mai tare și mai stăruitor. Mirat, lăsă rindeaua din mână și o apucă spre poarta de la drum, să vadă ce s-a întâmplat. În poartă dădu nas în nas cu poștașul, care tocmai se oprise pe podișca din fața casei și voia să intre în curte, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
N-am auzit de Caloianu, își scutură căruțașul barba. Și la cine vrei tu să mergi?... Aflând, bărbosul dădu din cap dumirit. Aha!... glăsui el. Atunci tu oi fi Culae, ăla de cântă cu găidulca!... Culae se grăbi să încuviințeze, mirat că moșul știa de el, în timp ce el nu-l cunoștea deloc pe moș. Căruțașul îi arătă cu vârful biciului undeva înainte. Ai noroc cu mine, flăcăule! îi spuse. Avem același drum. Eu stau pe-aceeași uliță cu badea Vasile, vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în dreapta, nu departe, râul și podul cel mare. Mergând, nu se întâlneau cu nimeni pe drum și peste tot domnea aceeași pace adâncă, de miez de noapte și ca din altă lume. Unde mergem noi acum, bade Petre?!... întrebă Culae mirat. Drept răspuns, badea Petre plesni mai întâi prin aer cu biciul lui și râse scurt în barbă. He-he!... Păi cum unde mergem?... Înapoi, peste apa Vavilonului, nepoate!... Că avem cale lungă de mers și până la ziuă trebuie s-ajungem!... Smucind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-au luat din nou pe Valentin... De bine ce tocmai îi dăduseră drumul!... Cum adică l-au luat?!... exclamă Ticu mirat. Vrei să zici că...? și își încrucișă, cu un gest sugestiv, mâinile una peste alta. Iorgu încuviință cu un oftat. Întocmai. Au venit azi dimineață, pe la șapte, trei inși de la Securitate și l-au luat cu ei... Cică să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai noi ediții dintr-un șir de lucrări lexicografice, între care câte u Webster și un Larousse, de care avea mare nevoie în cercetările sale filologice, și, dacă era cu putință, o mașină de scris cu caractere ebraice. Medicul înălță mirat din sprâncene, promițându-i să facă tot ce era posibil pentru a-i îndeplini și această din urmă dorință. Remarcând că Aronică lipsea, Stelian vru să-l întrebe pe Mișu Leibovici dacă fiul său avea cumva vreo problemă care îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse mâna pe clanță și o apăsă. Și surpriză ușa se deschise, cu un scârțâit de balamale ruginite. Se vede că băiatul vecinei n-a spus minciuni, constată Stelian, la fel de mirat ca și Mișu Leibovici că găseau ușa descuiată și că, în ciuda acestui fapt, Aronică părea să nu fie acasă. Intrară într-un mic antreu, închiseră ușa după ei și aprinseră lumina. În clipa următoare, amândoi rămaseră înmărmuriți. Aronică zăcea înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aia n-ar fi rău să-l mutăm pentru o vreme pe la guvern, ca să-nvețe și el, mă, o meserie, că nu știe să facă nimic!... E revoluționar de profesie! Ciubotă, cizmă!... Nando Rossi îl ascultă pe demnitar mai întâi mirat, apoi începu să zâmbească. Dar vezi tu, Ghiță, continuă bărbatul cel jovial, cum vine socoteala: omul nostru se mângâie cu gândul că ar fi putut să ajungă mare savant, dacă nu i-ai fi pus tu mereu bețe-n roate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să-i facem, dacă alde Ilie al lui Păstârnac și alții ca el..., că mai este și alții..., le bagă-n cap vărăștenilor că, după ce s-o face colectivă, mâncarea o să fie de la cazan și muierile la grămadă!... Casapu clipi mirat, apoi fața-i buhăită i se posomorî și mai tare. Ia scrie-mi-l acolo, pe listă, pe Ilie ăsta al lui Pătrunjel, 'tu-i mama lui, și p-ăia care-i cântă-n strună, ca să-i avem în vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de tot cu stareța și că se dusese la înalt prea fericitul, să-l roage s-o mute la altă mănăstire, că la Pasărea nu mai era chip de stat. Virgil, care nu știa nimic de așa ceva, făcu o figură mirată și neîncrezătoare, dar socrul Grigore sporovăi mai departe, lăudându-se cât de bine se descurcase el cu gogoșarii și cu varza în toamnă, pe la piețele din București. După părerea lui și din câte putuse să-și dea seama, lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
odată intrase-n vorbă cu ea și voise să știe dacă nu cumva viața de la mănăstire nu-i aducea și supărări.Cum pe atunci era încă foarte tânără și nu se lovise cu capul de pragul de sus, răspunsese ridicând mirată din umeri: "La noi nu se pomenește așa ceva, prea cuvioase". Auzind-o vorbind așa, Damian Stănoiu zâmbise. "E bine, măicuță" zisese, "dar ai destulă vreme ca să cunoști și supărările". De unde era ea să știe atunci că prezicerea avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trebuie să ne silim cu toții s-o purtăm, întru dragostea creștinească și întru mântuirea sufletelor noastre, în numele lui Hristos!..." Auzind-o vorbind astfel despre Iustinian Marina, patriarhul adus în fruntea bisericii ortodoxe române de către regimul comunist, Virgil clătină din cap mirat și neîncrezător, dar maica Agripina îl încredință că înalt prea fericitul i se arătase plin de înțelegere și de adevărată dragoste creștinească, să nu se îndoiască de asta!... Deci, după ce o lăsase să își mărturisească până la capăt oful și pătimirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ard la toți câte o pereche de palme!... Ei, doamne ferește! vorbi Norica îngrijorată. Vrei să dăm de necaz?... Ia-o ușor, frate!... Cu răbdarea treci marea... Vorbă înțeleaptă, din bătrâni. De ce ești supărat, tati? Ai pierdut ceva? întrebă Anicuța mirată. Nedumerirea ei rămase fără răspuns. Cu înțelepciunea din bătrâni mori de foame! pufni Sever cu dispreț. Și ce crezi c-o să faci, dacă o să-ți ieși din pepeni? vru să știe Norica. Sever trânti cu palma în masă: Ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se deschise și în birou își făcu apariția chiar funcționarul cu pricina. Tovarășe director, zise ochelaristul, arătând cu capul spre Sever, dumnealui este cetățeanul care... Severe! exclamă celălalt funcționar, fără să-l mai asculte pe ochelarist. Ce mai faci, mă?... Mirat, Sever se uită la noul venit și îl recunoscu pe unul dintre prietenii săi din timpul studenției, de care nu mai știa nimic de multă vreme, crezându-l căzut la datorie pe unul din fronturile celui de-al doilea război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]