409 matches
-
metode constă în faptul că ,,în chipul acesta, problemele monografice se integrează sintetic către o privire generală, cu adevărat sociologică, în stare să ne dea imaginea exactă a realității sociale, atât static, cât și dinamic.” Cercetarea monografică are o dublă misie socială, una politică și alta pedagogică, ea putând fi socotită fundamentul reformelor socio-politice, a celor educaționale și culturale. Cea mai importantă unitate a vieții sociale rămâne națiunea: ,, Viața socială a omenirii civilizate se înfăptuiește în cuprinsul națiunilor. Națiunea este realitatea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
esența lumii constă în voință, dacă esența ființei umane constă tot din voință, atunci omul nu se poate împlini decât tot prin procese volitive, prin activități susținute voluntar. Constrângerile de orice fel, precum și pasivitatea, ar anihila această tendință: voința, activitatea. Misia educației ar rezida tocmai în declanșarea actului voluntar spontan, iar eficiența în educație ar consta în crearea condițiilor cât mai favorabile de dezvoltare a voinței. În acest spirit, întreaga charismă a educatorului trebuie focalizată pe sensibilizarea acelor stări psihice creatoare
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
acuma trecând peste vârsta de 15 ani, nu se mai pot îndatori a umbla la școală.” Organizarea acestui demers a căzut în sarcina inspectorilor guvernamentali. Senatul școlar al consistoriului diecezan din Caransebeș a decis ca învățătorii și preoții să sprijine misia inspectorilor școlari comitatenși, mai ales că pentru cei care predau adulților se fixase o remunerație de 3 fl. pentru fiecare persoană pe care o va învăța scris-cititul și câte 2 florini pentru fiecare persoană care știe cititul, dar e învățată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 18 ani intră în Academia lui Platon unde rămâne 19 de ani, mai întâi elev apoi profesor; după moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia, devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt este începutul unei serii de călătorii prin care Aristotel și-a propus studiul și cunoașterea formelor de stat și de conducere existente la acea perioadă. În 343 î. Hr., a fost chemat la Pella, la
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
-le prestanța și consistența actelor de educație și cultură săvârșite: Universitatea "Al. I. Cuza", Universitatea de medicină și farmacie "Gr. T. Popa", Universitatea "Ion Ionescu de la Brad", Universitatea de arte "George Enescu", Universitatea tehnică "Gh. Asachi", Universitatea "Petre Andrei", cu misia lor înaltă de pregătire a studențimii și de dezvoltare a studiului academic, Academia Română, filiala Iași. Ne gândim apoi la Teatrul Național "Vasile Alecsandri", Opera Română, Filarmonica "Moldova", Teatrul "Luceafărul", Muzeul Unirii, Muzeul Literaturii Române cu prestigioasele sale case memoriale (între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și-a zis el în sinea lui -, stăpânii mei sunt, în fond, oameni de treabă, au și ei ciudățeniile lor. Și le-a trecut cu vederea această scăpare, i-a iertat. Ca un militar destoinic, își îndeplinea, cu aceeași scrupulozitate, misia nobilă și dificilă de care era mândru, nădăjduind în zile mai bune. Și așa a mai trecut o bucată de vreme. Dar, spre stupoarea lui, lucrurile nu se îndreptau: dimpotrivă. Trebuie să precizăm că elementele de veselă ale lui Haiduc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cita decât pe aceștia doi, dar am mai putea adăuga vreo zece-cincisprezece nume aproape de aceiași valoare! - au fost Într-un fel eroi ai rezistenței naționale, supra-literare, chiar și În ciuda unor ezitări sau „stângăcii” pe care le-au comis În infernala misie de a lupta contra „istoriei”; iar „istoria” celor cincizeci de ani de așa-zis comunism părea cu adevărat instalată și chiar legitimă de vreme ce statele libere, modelele noastre dintotdeauna, o luau În seamă! Azi, istoria s-a „Întors” În vechile ei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aruncă, Împinge și Împotmolește În formele cele mai previzibile, abrutizante, dar și ciudate, ale acelui „moloz social” care adeseori ne face dacă nu să uităm, să dăm Însă pur și simplu la o parte ceea ce este esențial În noi, din „misia noastră” pe pământ, din „rolul nostru pe Terra” cum spune Th. Mann. Sigur, trebuie să fim prudenți când vorbim de o „vinovăție colectivă”; e bine, se știe aceasta, de a ne feri de generalizări și mai ales când ele se
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea de față, sau ficționale, ca În romanele mele. Nu, cât voi trăi nu voi renunța la acest drept, la acest privilegiu care ascunde o datorie - una din acele „datorii iraționale” de care a mai fost vorba, una din acele „misii”, cum o spuneau cei „de la pașopt”, ca și prietenii lui Eminescu, o „misie” pe care, Înainte de a o „Înțelege și discuta” la nesfârșit, o pun În mișcare! Folosindu-mi puținele-mi Înzestrări naturale, câtă cultură am strâns de pe unde am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu voi renunța la acest drept, la acest privilegiu care ascunde o datorie - una din acele „datorii iraționale” de care a mai fost vorba, una din acele „misii”, cum o spuneau cei „de la pașopt”, ca și prietenii lui Eminescu, o „misie” pe care, Înainte de a o „Înțelege și discuta” la nesfârșit, o pun În mișcare! Folosindu-mi puținele-mi Înzestrări naturale, câtă cultură am strâns de pe unde am umblat, prin marile orașe ale Apusului, experiența mea de profesionist al scrisului și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Univers și Biblioteca pentru toți, au fost vândute unui mărunt afacerist, abandonându-se astfel grija colecțiilor scriitorilor naționali și universali, soarta acelor rari și prețioși îngrijitori de ediții și traducători, abandonându-se grija de a „cultiva și ridica norodul”, o misie ce ne vine de la patrioții și europenii pașoptiști și pe care burghezia, constructoare a României moderne a respectat-o! - tinerii, cum spuneam, trebuind „să lupte” ca să-și afirme „nu numai textele, dar și programul literar”... se luptă cu noi, „bătrânii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai fără, nu au apărut despre acest roman, Îngerul de gips, decât patru ample cronici negative, semnate de critici cunoscuți și importanți: Ov.S. Crohmălniceanu, care, cinic, persiflează romanul ce, se simte cu o anume evidență, „nu-i place” și atunci „misia” de la partid îi convine și o face cu nedisimulată satisfacție. (Peste vreo trei ani, într-o discuție privată de câteva minute, prima pe care o aveam cu Dumitru Popescu, secretar c.c., după „întoarcerea” mea în ’72, care, se pare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-l disculpe pe rege. L. Finkel a afirmat că între subiectul discuțiilor de la Lovocea și campania regelui polon în 1497 nu exista nici o legătură. Cronicarul Bernard Wapowski scria că: „S-a discutat apoi despre Ștefan, palatinul Moldovei, care stăpânea asupra Misiei de Jos, să-l silească la depunerea jurământului de credință și ascultare a regatului și a regelui polon, după cum făcuse mai înaintea lui Cazimir... în Colomeea din Pocuția. Iar dacă s-ar împotrivi, să-l alunge cu puterea armelor din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
chiar și în postmodernism și pot devansa greoaia societate. Ei merg pe anticipare. E și normal să încerce să remorcheze societatea, să-i impună un aggiornamento și să se lamenteze de retardare. Propaganda postmodernă de la noi și-a luat însă misia prea în patetic. Ea vrea să instaureze o nouă dictatură, dictatura postmodernă, și lucrează la un nou fundamentalism. Fundamentalismul îți spune (și apoi, dacă are ocazia, te obligă) să fii într-un singur fel. Cine nu e postmodern, nu există
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt din ce în ce mai exigent cu femeile frumoase și mult mai îngăduitor cu lumea din care bucuriile curente dispar. Literatura poate fi o expresie divină numai atunci când harul pe care-l ai ți-a fost dat de Dumnezeu, când tu conștientizezi că misia ta este una adevărată, necesară lumii... Artă fără nebunie nu există, asta au spus-o popoare de artiști înaintea noastră, evident. Nu mai aduc în discuție pe un Poe, pe un Baudelaire, pe un Rimbaud, pe un Eminescu, pe un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mântui! Literatură poate fi o expresie divină numai atunci când harul pe care-l ai ți-a fost dat de Dumnezeu, când tu conștientizezi, fără să faci din asta un merit deosebit al tău, să obosești lumea cu acest har, că misia ta este una adevărată, necesară lumii în care te-a lăsat Dumnezeu să-i spui învățăturile. Nici un scriitor nu s-a mântuit prin literatură. Nici măcar vreun cititor, vreun om. Cel mult și-a căpătat liniștea necesară unui trai decent. Harul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am venit să-l conducem pe ultimul drum câțiva scriitori dintre care mi-i amintesc pe Florin Mugur, Crohmălniceanu, Bălăiță, Geo Șerban, Adriana Bittel, Mircea Ciobanu, Platon Pardău, D.R. Popescu, președintele de atunci al Uniunii, Traian Iancu, nelipsit, prin natura misiei sale, din astfel de împrejurări, și mai vor fi fost câțiva. Eu priveam trupul înlemnit, izbăvit acum de orice suferință, al lui Paul și nu-mi puteam desprinde ochii de la degetele lui pătate puternic de nicotină. După ce au fost rostite
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
băutură În gura lui, silindu-l să bea, făcându-i-se de aceea rău, ispititorul având după ispravă remușcări și, ca pedeapsă, osândindu-se la o absti nență totală pe tot restul vieții lui, cum și la o acțiune de misio nar pe acest tărâm pustiu al abstinenței. Temperament chiar de abstinent Într-ale vieții nu avea Însă Emanoil Bucuța, fiindcă, În ciuda afectației sale austere, era pofticios, mai ales după carne și după dulciuri, și urmărea cu coada ochilor, stând lângă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și, lăsând cu regret blonda-blon dissimă (cu care mi se lăuda a doua zi un comesean de-al nostru că a pus-o să-i facă lucruri pe care nu i le face acasă nevasta), așter nui galantonește pe masă „misia“ mea pe o zi din bugetul sta tului român. Auzii deodată un semnal scurt și răstit, ca al unei dresoare În cușca bestiilor frumoase și feline, la care turma docilă a fete lor automate se ridică, se ghemui În coloană
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
428, p. 198)"/>. Și În marile orașe ale Transilvaniei (Arad și Timișoara, de exemplu), la Începutul secolului XX, tot circa 40% dintre evrei erau meșteșugari <endnote id="(557, p. 125)"/>. Situația era și mai elocventă În Țara Românească. Cei doi misio nari scoțieni amintiți mai sus observau că, În București, „nouă din fiecare zece dulgheri sunt evrei” <endnote id="(382, p. 391)"/>. Într-un recensământ al plătitorilor de impozite din „obștea ovreilor leșești [= așkenazi]”, realizat tot În București În perioada 1834-1844
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 403)"/>. Și În proza lui Vasile Alecsandri „zarafii jidovi” pileau „zimții [galbenilor] cu un instrument ce-i zice chilă [= pilă]” (Istoria unui galbân, 1844 ; <endnote id="cf. 444, pp. 19-20"/>). Alecsandri a fost necruțător la adresa „jidovilor cămătari” : „[Ei] au misia de a calici pe boieri, de a corumpe țăranii și de a scamota Întreaga țară română”, scria el la jumătatea secolului al XIX-lea <endnote id="(881, p. 12)"/>. Cred totuși că, În imaginarul colectiv din estul continentului, relația evreu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
5 iulie 1972, orele 11,30 am dat curs chestiunii în discuție, în ciuda unei rigidități care mi aparține și de care (cum bine ți-ai dat seama) nu pot scăpa. Dna Aghiorghicesei s-a arătat lumioasă ca un soare încît misia mea a devenit un curcubeu frumos pe care scria cu litere violete: Prietenie. La Focșani n-am fost de cca. 10 ani. Un om care nu poate nu trebuie biciuit ca unul care nu vrea. Zic, fiindcă nu mi-ai
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
2) Saia Strulu (Hușși)”. De corectitudinea tabelului semnase „Suboficer Popa”. După cum se poate clar vedea, printre cei chemați la executarea acestei importante sarcini de război erau și cinci evrei. Cum pe atunci evidența populației era una foarte greoaie, desigur că misia Încredințată agenților poliției locale fusese foarte grea iar rezultatul unul aproape dezastruos. Iată răspunsul polițaiului trimis prefecturii cu nr.836/19 iulie 1877: „Drept rezultat la ordinul Dv. Nr.(...) cu respectu relatezu că dintre reserviștii și recruții notați sau găsitu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
comisarii de Corpuri din care acei soldați sau atașați fac parte”. Dar, ce se Întâmpla dacă păgubiții habar n-aveau din ce corp de armată făceau parte jefuitorii ne Întrebăm noi acum ca și oficialii de atunci? Într-adevăr, grea misie pentru polițiștii acelor vremuri! Kogălniceanu nu uitase nici de celelalte categorii de infracțiuni scriind următoarele În ordinul său: „Pentru casurile mai importante vă veți adresa tot la D-nii comisari de Corpuri Însă mă veți Încunoștiința În același timp și pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Dumitru, Iosupu Anton, Pândariu Ion și Leondrică Vasile. După o lună și 10 zile de căutări asidui, comisarul Pașcanu de la Despărțirea I-a a Întocmit o adresă de răspuns (nr.67/21 ianuarie 1878) În care explica polițaiului eșecul misiei Încredințate: „La ordinul dv. nr.(...) am respectul a vă aduce la cunoștință că reservistul Dima Costache e grădinar la sohatul răzeși, fiind și acum acolo cu vitele. Pândariu Ion este la Iașșy vânzător de carne. În ceea cei privește pe
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]