697 matches
-
viața sacerdotală, reala și concreta sa viață de slujitor al Domnului plin de bucurie. Această convingere a sugerat scrierea cărții L'asino di Cristo, pentru a spune că, dacă fiecare preot i-ar oferi spatele său lui Cristos pentru drumurile misionare pe care el este angajat să le împlinească, și dacă și-ar însuși ritmul cadențat și lent al măgarului, pentru a permite lui Cristos să înainteze fără smucituri în căutarea lui Adam și a fiilor săi, el s-ar bucura
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
în interiorul unei serii de acte îndeplinite de diferiți subiecți pe care Dumnezeu îi activează pentru mântuire. Sfântul Paul, într-o frumoasă gradație, indică diferitele etape ale evenimentului salvific; desemnând o logică a misterelor și scandând procedura fiecărei acțiuni pastorale și misionare: „Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit. Așadar, cum îl vor invoca, dacă nu au crezut? Și cum să creadă, dacă nu au auzit? Dar cum să audă, fără predicator? Însă cum să predice, dacă nu sunt trimiși? După cum
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
sub altar există și o criptă mică databilă pentru secolele V-VI. Datorită poziției sale (imediat după Axiopolis) este foarte posibil ca Episcopia Capidavei, împreună cu cele situate de-a lungul Dunării (de la sud spre nord) să fi funcționat drept centre misionare pentru zona barbară din stânga Dunării. Aceasta se explică prin descoperirea în Dobrogea a mai multor cruciulițe turnate în plumb, cu reliefuri imitând perlele, precum și a unor cruci din bronz, simple sau duble (relicvate), întregi sau fragmentare; suntem înclinați să constatăm
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
de oțel, teacă de argint, legătură de aur; dispărut în vremea supremației sovietice, domiciliul său actual nu e cunoscut, nu a mai fost expus public din 1939. Propunem achiziționarea artefactului contra unei sume discreționare precum și a suportului implicit acordat activității misionare și de binefacere a B.O.R. Arma va fi expusă la Centrul Multicultural al Națiunilor din Lyon, alături de frigăruia lui Sigurd și un dolmen breton. O mare onoare etc. Contact I: Ministrul de Externe, cunoaște mediul ecleziastic în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ale lui Paul la nume sau funcții îndeplinite de femei par nesemnificative când sunt analizate din unghiul redacțional al începuturilor creștinismului primitiv furnizat de Cartea Faptele Apostolilor. În nicio parte a operei sale, Luca nu le descrie pe femei ca misionare și predicatori, ci pune accentul pe faptul că femeile, prozelite bogate sau «temătoare de Dumnezeu», susțin sau contrastează cu opera misionară a lui Paul”. Explicația „tăcerii lui Luca” ar fi faptul că Fap nu intenționează să furnizeze o istorie a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
faptul că Fap nu intenționează să furnizeze o istorie a mișcării creștine primitive și a comunităților creștine, ci o povestire a „gesturilor” celor doi apostoli principali, Petru și Paul. Autorul amintește celelalte persoane, alte evenimente sau alte comunități ale mișcării misionare, doar în măsura în care-i pun în lumină pe protagoniștii principali ai cărții sau sunt în raport cu ei. Anumite lacune, contradicții și incoerențe ale povestirii permit înțelegerea tensiunii existente între materialele tradiționale ale lui Luca și interesele sale personale teologice redacționale. 2.2
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Anumite lacune, contradicții și incoerențe ale povestirii permit înțelegerea tensiunii existente între materialele tradiționale ale lui Luca și interesele sale personale teologice redacționale. 2.2 Rolul femeilor în contextul Bisericii domestice Bisericile domestice au fost un factor decisiv în cadrul mișcării misionare creștine, întrucât ofereau spațiu, susținere și un ghid efectiv pentru comunitate. Bisericile domestice au fost locul în care primii creștini celebrau Cina Domnului și predicau vestea cea bună. Din punct de vedere teologic, comunitatea este numită „casa lui Dumnezeu”, „noul
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Filipi (Fap 16,14-40). 2.3 Surori și frați în noutatea creștină În textul din 1Cor 9, 5, Paul relevă prezența femeilor în mijlocul apostolilor. Ne spune cu claritate că „ceilalți apostoli, frații Domnului și Chefa”, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de o „surioară” care, poate, nu se ocupa doar de slujirea lor materială, ci putea să împărtășească preocupările lor, în măsura în care situația o permitea. Această prezență a femeilor apare cu multă discreție. De ce apostolul Paul folosește cuvântul „surioară”, pentru a descrie
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
prezență a femeilor apare cu multă discreție. De ce apostolul Paul folosește cuvântul „surioară”, pentru a descrie colaboratorii apostolilor? După cum afirmă însuși Paul în Scrisoarea către Corinteni (1Cor 9,4-5), ceilalți apostoli, frații Domnului și Chefa, erau însoțiți în călătoriile lor misionare de „surori” ca „soții” (literar „femei”). Deoarece termenul „frate” poate să indice și un membru al unui grup determinat de colaboratori misionari (Fil 4,21), se poate presupune că termenul „surioară” se referă la femeile care colaborau în misiune. Deci
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
surori” ca „soții” (literar „femei”). Deoarece termenul „frate” poate să indice și un membru al unui grup determinat de colaboratori misionari (Fil 4,21), se poate presupune că termenul „surioară” se referă la femeile care colaborau în misiune. Deci cuplurile misionare (Priscila și Acvila, Andronic și Iunia) nu erau excepții. Cupluri de acest gen sunt în mod probabil menționate și în Scrisoarea către Romani (Rom 16,15). Când Paul insistă asupra celibatului, ca starea mai bună în vederea activității misionare (1Cor 7
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Deci cuplurile misionare (Priscila și Acvila, Andronic și Iunia) nu erau excepții. Cupluri de acest gen sunt în mod probabil menționate și în Scrisoarea către Romani (Rom 16,15). Când Paul insistă asupra celibatului, ca starea mai bună în vederea activității misionare (1Cor 7,24), exprimă opinia sa personală care nu reflectă practica comună a mișcării misionare. Cu toate acestea, putem să observăm că nici Priscila și nici Iunia nu sunt definite ca „soții”, deoarece ceea ce conta nu era condiția lor tradițională
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
gen sunt în mod probabil menționate și în Scrisoarea către Romani (Rom 16,15). Când Paul insistă asupra celibatului, ca starea mai bună în vederea activității misionare (1Cor 7,24), exprimă opinia sa personală care nu reflectă practica comună a mișcării misionare. Cu toate acestea, putem să observăm că nici Priscila și nici Iunia nu sunt definite ca „soții”, deoarece ceea ce conta nu era condiția lor tradițională și rolul lor de soții, ci angajarea lor în calitate de colaboratoare în opera de vestire a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
și suport moral pe care multe persoane influente l-au oferit comunității sau unor indivizi. Pe acest fond, este ușor să ne imaginăm rolul lui Febe în Cancreea. 3.2 Priscila și Acvila - cuplu colaborator Este recunoscut că practica cuplurilor misionare, în cadrul mișcării misionare creștine, face posibilă egalitatea femeilor și a bărbaților în activitatea misionară. Nu e cu totul sigur că, la început, aceste cupluri misionare au fost constituite ca bărbat și femeie, dar în timpul lui Paul erau invitate să practice
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pe care multe persoane influente l-au oferit comunității sau unor indivizi. Pe acest fond, este ușor să ne imaginăm rolul lui Febe în Cancreea. 3.2 Priscila și Acvila - cuplu colaborator Este recunoscut că practica cuplurilor misionare, în cadrul mișcării misionare creștine, face posibilă egalitatea femeilor și a bărbaților în activitatea misionară. Nu e cu totul sigur că, la început, aceste cupluri misionare au fost constituite ca bărbat și femeie, dar în timpul lui Paul erau invitate să practice asceza sexuală și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Febe în Cancreea. 3.2 Priscila și Acvila - cuplu colaborator Este recunoscut că practica cuplurilor misionare, în cadrul mișcării misionare creștine, face posibilă egalitatea femeilor și a bărbaților în activitatea misionară. Nu e cu totul sigur că, la început, aceste cupluri misionare au fost constituite ca bărbat și femeie, dar în timpul lui Paul erau invitate să practice asceza sexuală și celibatul, condiții preferabile pentru activitatea misionară. De aceea, nu e clar dacă o oarecare formă de „căsătorie spirituală”, în care doi asceți
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
celibatul, condiții preferabile pentru activitatea misionară. De aceea, nu e clar dacă o oarecare formă de „căsătorie spirituală”, în care doi asceți care trăiau împreună în cuplu, ar avea rădăcinile în această practică misionară de asociere. Referințele pauline la femeile misionare nu se opresc doar la condiția lor sexuală (căsătorite sau necăsătorite), nici la rolul lor ca femei, nici nu le clasifică drept văduve sau fecioare. Scrisorile pauline vorbesc despre femei colaboratoare ale lui Paul, dar aceste femei nu erau „ajutătoare
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
femei nu erau „ajutătoare” sau „asistente”. Doar cinci colaboratori ai lui Paul (Erast, Marcu, Timotei, Tit și Tihic), îi sunt „în mod explicit subordonați, slujindu-l și fiind supuși instrucțiilor sale”. Scrisorile autentice ale lui Paul atribuie și femeilor titluri misionare ca acela de colaboratoare (Priscila), frate/soră (Apfia), diakonos (Febe) și apostol (Iunia). De obicei îi identifică pe colaboratori cu cei care „trudesc”. Fără a intra în detalii, vom încerca să înfruntăm problematica desfășurată în jurul cuplului de colaboratori Priscila și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
o femeie, unei femei, în mod surprinzător, Paul îi recunoaște titlul onorific de apostol al lui Cristos și suferințele suferite pentru cauza Evangheliei. Acesta este adevăratul semn al apostolatului pentru Paul: capacitatea de a suporta oboseala și suferințele asociate activității misionare (2Cor 11-12). Putem să spunem că Andronic și Iunia răspund acestor exigențe. Erau apostoli înaintea lui Paul și au suferit prigoana pentru cauza Evangheliei. Dacă ne gândim la considerația înaltă pe care Paul o avea față de rolul apostolului, omagiul acordat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
adaptarea institutelor însăși în funcție de schimbarea condițiilor de existență». Părinții conciliari nu se tem să deschidă ușile unei interpretări radicale a vieții consacrate, protejând-o de umilitoarea comparație cu dublul eroism al vieții claustrale - întotdeauna pe primul loc - sau al vieții misionare. Conciliul ne invită să reconsolidăm demnitatea oricărei forme de viață consacrată și să revigorăm capacitatea testimonială a acesteia: «Organizarea vieții, a rugăciunii și a activității trebuie adaptate la condițiile fizice și psihice de astăzi ale consacraților și, de asemenea, în măsura în care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
spiritual și instituțional, dar care sunt trecătoare și episodice, așa cum se întâmplă în cazul exercițiilor spirituale, cu ocazia anilor sabatici, sau în timpul cursurilor de reînnoire vocațională. Trebuie să învățăm să nu evităm dificultățile pe care le întâmpinăm în viață (pastorale, misionare, comunitare), acolo unde caracterele sau viziunile diferite se ceartă între ele, ajungându-se chiar și la conflicte explicite, sau mai rău, la conflicte ascunse dar care, oricum, minează fidelitatea vocațională și deteriorează în mod evident clima generală de conviețuire. Fiecare
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
prin multe mijloace: sistemul de rudenie, apartenența la un corp militar sau la o profesiune și așa mai departe. În societatea de masă însă, toate aceste mijloace și-au pierdut prestigiul și, prin urmare, eficacitatea. Doar religiile (și partidele lor misionare) mai pot da naștere la astfel de legături. Acestea îi fac pe indivizi să accepte în forul lor interior ceea ce cere de la ei societatea. Ele iau asupra lor și în mîinile lor stările de frică ale fiecăruia dintre noi în ceea ce privește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aparțin lui Ramon Lull<footnote Despre Lull, McLean nota că: „Era nativ din Palma (Mallorca) și a scris în catalană, arabă și latină. [...] La vârsta de 30 de ani a devenit creștin fervent și și-a devotat întreaga viață muncii misionare și teologiei. În autobiografia sa, Lull scria că, atunci când a fost convertit, a avut o viziune în care Dumnezeu l-a îndemnat să scrie o carte, cea mai bună carte din lume, împotriva erorilor necredincioșilor. Teoria sa a alegerilor apare
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
catolici din întreaga lume aderă la învățăturile ei referitoare la chestiuni precum contracepția și avortul, datorită atractivității exercitate de Biserică, și nu pentru că ar fi constrânși. Alte organizații religioase printre care unele protestante, islamice sau budiste au întreprins vaste acțiuni misionare care i-au determinat pe milioane de oameni să adere la învățăturile lor, mai ales în ultimele decenii, pe teritoriile Americii Latine și ale Africii. Dar după cum am văzut în capitolul anterior, organizațiile religioase intolerante pot atrage și respinge oameni
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
ducă o acțiune autonomă de modelare a populației. Anii coloniali sunt puternic marcați de lupta, uneori acerbă, dintre aceste trei forțe. Aceste conflicte din trecut se traduc actualmente în trei feluri de centre semiurbane: centrele administrative (reședințe de subprefecturi); centrele misionare (Liranga, Lekety); centrele companiei (Etoumbi, Lebango, Oroyo). Există de altfel nenumărate centre mixte: Boundji, de exemplu, fosta capitală misionară a nordului, unde au fost instalate în ultimii ani serviciile prefectorale; Mossaka, portul companiei, unde există și un post administrativ etc.
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
33), apoi despre Corneliu sutașul că s-a botezat cu toată casa lui (Fap. 10, 44-48) de unde se înțelege clar că s-au botezat și copiii lor și nu numai părinții. Deci, dacă Apostolii, așa cum se vede din lucrările lor misionare, botezau familii întregi (Fap. 16, 15, 30-39; 18, 8; I Cor. 1, 16), precum și pe toți cei ce aparțineau unei familii (Fap. 16, 1), putem lesne conchide că se botezau și copiii ce aparțineau acestor familii<footnote † Silvestru Piteșteanul, „Misteriul
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]