1,501 matches
-
contact epistolar, și care i-a încredințat manuscrise originale inedite și câteva mii de copii fotografice ale unor scrieri aflate în străinătate. Astfel, după 1989, Mircea Handoca a putut să publice volumele Nuvele inedite (1991), Morfologia religiilor. Prolegomene (1993), Erotica mistică din Bengal (1994), Jurnal de vacanță (1995), Coloana nesfârșită (1996), Viața nouă (1999), Dubla existență a lui Spiridon Vădastra (2000). La acestea s-au adăugat propriile sale volume de cercetări, dintre care amintim Mircea Eliade. Câteva ipostaze ale unei personalități
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6757_a_8082]
-
nu se întâmplă (mai) nimic, în care oamenii trăiesc în tihnă, viața își urmează cursul, reglementată de învățăturile transmise din generație în generație: ritualul vieții religioase în centrul căruia se situează marile sărbători și, în plan cotidian, ziua de șabat, mistica hasidică, deschiderea către cunoaștere, dragostea și respectul pentru limba idiș. Oamenii târgului sunt și ei figuri arhetipale devenite celebre prin intermediul literaturii. În foarte comprehensiva prefață a cărții, Leon Volovici scrie: "Târgul lui Victor Rusu este și el populat de figurile
Întoarcerea în Paradis by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7684_a_9009]
-
într-un mod aproape didactic, aceea a bănățeanului schizoid, împărțit abisal între pămînt și cer, între gravitație și imponderabilitate, între geometrie și disoluție, între mundan și transcendent, între statica agrariană și deambulările pastorale, între pragmatism și idealitate, între contabilitate și mistică, între altele, și altele, și altele. Rigoarea ta de gospodar competent și responsabil, seriozitatea discursului și acuratețea ideilor, care se regăsec, evident, în efortul continuu și sistematic, în exactitatea infinitezimală a desenului, în rigoarea halucinantă a modulărilor, suferă, în mod
Silviu Oravitzan sau o poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6831_a_8156]
-
și-a luat revanșa în fața unei discipline care, secole de-a rîndul, a înecat-o sub faldurile interpretărilor oțioase. Transcendentul se trăiește, nu se teoretizează. La el nu se ajunge pe cale logică, prin silogisme călăuzite de lumina rațiunii, ci pe cale mistică, prin scîncete rupte în întuneric. Tocmai de ceea, cînd spunem azi "metafizică" ne gîndim la un set de doctrine, altădată celebre, pe care, atunci cînd le invocăm, o facem numai cu scopul dobîndirii unei instrucții personale. Căci, dacă a mai
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și broderiile gotice. Deși, în ordine cronologică, cel mai tînăr din
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
Peter Ackroyd. Ea dezvelește ori cuprinde și învăluie inocența, tandrețea, iubirea nelimitată. Cele mai frumoase și mai coerente poeme ale volumului au drept corolar lumina și misterele ei, mergând până la o soteriologie ad-hoc, vecină poate cu teoria energiilor increate din mistica ortodoxă: "clipă cu clipă/ pentru a recrea increatul" (iar copiii...); "poemul meu preferat a fost scris în 1638/ citește-i literele mici, neclare/ care-mi umplu mintea cu obiecte pierdute/ pline de liniște și lumină, îmi fac somnul ușor" (Vezi
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
puternică e jurnalul lui Amiel). Șunt multe zone de interes în acest monument pe care Gîde și l-a ridicat sieși: instabilitatea și imposibilitatea fixării; tensiunea dintre idila domestică și impulsul spre călătorie; viața literară și notele de lectură; criză mistica din 1916 (Numquid et tu?); recurenta perioadelor depresive; prăbușirea după ce soția (Madeleine, pe care o numește Emmanučle), aflînd de legătură cu Marc Allégret, i-a distrus scrisorile; critică Bisericii și meditațiile permanente asupra lui Hristos, în care ajunge să vadă
Cui i-e frică de un autor datat? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/7509_a_8834]
-
Pavel Șușară Comunismul ca mistică... Depășind cu mult simpla acțiune politică, socială și economică, sistemul comunist a încercat să devină și să se impună ca o religie fără Dumnezeu. Deliberat, într-o mare măsură, dar și printr-un infailibil instinct primar, el a reușit să
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
le-am dat grupate cu prima (au apărut, tot ciclul dedicat „sensațiilor”, în 2003, la Polirom, cu titlul 8 Patimi). La telefon, Comarnescu mi-a spus că i-au plăcut (și alte aprecieri, concrete), dar nu le poate publica, fiind «mistice» (începuse teama greșirii ideologice, chiar «suflând în iaurt», căci nu era nimic «mistic», a se vedea în volumul citat de dvs., din 2002, Omul care a zburat, „interpretat” de el drept Petrache Lupu, deși personajul meu era un modest învățător
O viață puțin cunoscută - Interviu cu Doamna Prof. univ. dr. doc. Tatiana Slama-Cazacu by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5724_a_7049]
-
patru cozi al viitorului ce nu a început nicicând. Tatarski era foarte jenat de prenumele lui, prezentându-se drept Vova ori de câte ori putea. Apoi a început să-și mintă prietenii că tatăl său îi dăduse acest prenume pentru că era interesat de mistica orientală și se gândise la orașul antic Babilon, a cărui doctrină misterioasă el, Vavilen, avea s-o moștenească. Iar combinația dintre Axionov și Lenin tatăl lui o crease deoarece era un adept al maniheismului și al filozofiei naturii, și considera
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
o familie de multimilionari, fostă Miss Ireland în 1980 și protagonistă a multor controverse intens speculate de presă, Van Morrison a reușit s-o convertească la viața cvasi-monahală. Acest lucru spune multe despre forța de seducție a poetului-proletar fascinat de mistica lumii celtice și izolat într-o religie cu neclare origini nordic-orientale. Van Morrison nu s-a pretins niciodată artist și nici n-a făcut din artă țelul suprem al vieții. „E doar o meserie. A adus vreodată meseria fericire cuiva
Van the Man (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6043_a_7368]
-
muribund. Toți cei din jur se raportează la Almâsy ca la o divinitate rănită, ca la un daimon obsedant: Hana râvnește să fie mântuitoarea lui, mama-substitut în gesturi ritualice de pietà (întrucât pacientul joacă și rolul tatălui-substitut) și adoratoarea lui mistică (pacientul englez este pentru ea un „sfânt deznădăjduit"); David Caravaggio (nicio legătură cu faimosul pictor!) dorește să fie instanța punitivă moral a muribundului; Kip este personajul-bastard, care ajută la identificarea celorlalți „bastarzi"; dar el este și oglinda tânără a lui
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
prin harul care îl umple, de aceea a fi sfînt nu e un merit, ci o vocație înspăimîntătoare. Iată motivul pentru care noi ne uităm la el cu groază și el se uită la noi cu milă. Repulsia comuniștilor față de mistică și față de sfinți a dus la încărcarea mistificării cu o conotație de josnică apucătură irațională, urmarea fiind că decenii la rînd anatema la modă pentru repudierea incomozilor era etichetarea lor ca mistificatori. În realitate, fără mistificare nu se ajunge la
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
întîi o igienică distanțare față de spiritualitate, irațional, transcendență, o fobie față de ceea ce ar constitui într-o enumerare eclectică, suspecte „reziduuri tulburi", un „meli-melo, după mine profund indigest, de mistagogie, ocultism, «mituri», «ortodoxism», «Nae Ionescu», «Steinhardt», «inițiere la Păltiniș»", „«spiritualități» degradate", „mistică tenebroasă". Deci sacrificarea, cutezăm a zice diletantă, a unei rădăcini a culturii umanității, cu un caracter, fie că ne place ori nu, vital. O irascibilitate... anticulturală. Împrejurare ce nu l-a oprit pe purtătorul ei, ateu convins, a se visa
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
Lev Tolstoi a intrat în pielea unui homo religiosus nu are darul de a mira. Senectutea e vîrsta cînd, sub chipul apropierii de moarte, Dumnezeu începe să ne tragă de mînecă. Iar la rusi, unde stofa de sensibilitate paroxistică înlesneste mistica cu bătaie mesianică, anii tîrzii pot fi răscolitori. Numai că la Tolstoi răscolirea a fost cu totul atipică, fervoarea trăirii luînd forme cu adevărat bizare: și-a modificat testamentul din dorința de a-și scăpa familia de povara averii, convins
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
cu o cultură cinematografică remarcabilă și o vocație europeană pe care filmele sale o reflectă, dar și un teoretician al filmului. O teză de doctorat despre Werner Hertzog susținută la Universitatea Louvain a fost publicată cu titlul Werner Hertzog și mistica renană. Radu Gabrea este și unul dintre regizorii noștri din exil. Cenzurat sistematic, în 1974 cineastul a decis să emigreze în Germania, unde și-a continuat cariera de regizor. Trei dintre filmele proiectate la MȚR mi-au atras atenția pentru
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
acolo unde cercetează, contemplă și dă un sens înalt amestecului fizic al culorilor, și în laboratorul de fizică, acolo unde descompune lumina și descrie amestecurile optice, și în mediul natural, și în spațiul social, și în tradiția simbolică, și în mistică, și în substanța, și în imponderabila culorilor, el se mișcă fără crispare, dar și fără superbia celui care știe deja drumul, transformîndu-se în ghid autorizat fără să-și piardă nici o clipă calitatea esențială de partener. În această lume, în acest
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
și de rolul de justițiar pe care și-l asumă a dispărut. În locul lui, se pezintă anamorfotic unul și același chip al terorii. Pavel Lungin ne oferă nu doar un portret istoric remarcabil, ci și ecuația unui absolutism sângeros, o mistică a puterii devoalată în toată ipocrizia ei, deghizată în mărturie creștină. Față în față se află Ivan Vasilievici, Țarul (Pyotr Mamonov) și Mitropolitul Filip (Oleg Yankovskyi), două puteri, una lumească și limitată prin nemărginită cruzime, alta cerească și nelimintată prin
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
ale unor personaje care își extrag viața din legende, snoave, pilde, basme, fabule, parabole, alegorii, texte alchimice, ezoterice, după o structură de povestire-marsupiu, istorisirile completându-se și putând oricând fi nuanțate, fiindcă oferta ^^^ suculentă este inter disciplinară: istorie, folclor, arheologie, mistică, alchimie, literatură, toate asezonate ca un cocteil Molotov (balcanic-sârbesc) care dinamitează ideea de roman. Milorad Pavic izbutește un soi de mixtură între Evanghelie, Coran și Zohar, o carte multireligioasă, interculturală și ecumenică, una dintre mizele religiei khazare (chiar dinamitată de
Metaficțiunea inter-onirică by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6099_a_7424]
-
trăirilor, ca și prin fermitatea articulării lor într-un univers poetic coerent. Erosul, natura, tribulațiile ființei umane sau Divinitatea constituie arealul tematic al acestei cărți de o percutanță metaforică și ideatică remarcabilă. Versurile transcriu un hieratism al gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra ființei și a rosturilor sale în lume își esențializează direcția, depășind enunțul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
foarte bine modul de viață „lumesc”, precum și literaturile vremii. „Romanç”-ul tradus de doamna Jana Balacciu-Matei continuă linia populară a „romanelor îndrăgostiților”, doar că acum e vorba de iubirea pasionată pentru Dumnezeu, iar modelul este în mod clar legat de mistica sufi (implicit, de cărțile creștine ale „Părinților deșertului”). De altfel, Llull era un cunoscător și cititor permanent al lui Al-Ghazali, prin intermediul căruia i-a cunoscut pe antici, în primul rând pe Aristotel. Cum încercarea de a-și prezenta la Roma
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
de vedere Ramon Llull urmează modelul istoriografiilor arabe ale epocii, vorbind despre ținuturi în care „oamenii erau toți negri, adorau idoli”... sau o pădure a cărei integritate era păzită de o pupăză (vezi rolul pupezei, hudhud, în islam și în mistica sufilor). Între aceste ținuturi „sălbatice”, neluminate încă de catolicism, sunt pomenite și cele dintr-o țară „de lângă Dacia, unde sunt oameni care nu trăiesc decât din vânătoare și urmăresc fiarele să le ucidă”. Importanța acordată în lumea arabă retoricii, limbajului
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
iubire nebun” (cum era numit deja poetul preislamic Magnun și cum avea să fie numit ulterior cavalerul Graalului, Parsifal) sau referiri la „limba păsărilor” (sintagmă coranică preluată de sufii contemporani cu Llull, între care Farid ad-Din Attar), la sărăcie (în mistica sufi, sărăcia, faqr, e o atitudine pozitivă, de indiferență față de orice altceva decât Dumnezeu) etc. Desigur însă că Llull înlocuiește fervoarea monoteismului „pur” cu aceea a adorării Treimii și a Sfintei Fecioare. Toate aceste apropieri teologice conferă cărții o extrem de
Un roman medieval despre reforma creștinătății by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4758_a_6083]
-
Aburbeh s-a născut în 1892, era nepotul lui R. Jose Aburbeh și strănepotul lui Jacon Jalfon. La paisprezece ani s-a stabilit la Ierusalim cu bunicul Jose. A fost dayan în Petah Tikva. A tradus în iudeospaniolă cartea de mistică Shibje HaAri și a scris o carte despre Shujam Aruj, care s-ar traduce Masa pusă, de Joseph Caro, un compendiu de legi prescurtate ca toată lumea să știe exact ce trebuie făcut fără prea multe complicații, deși e mai bine
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
efect de scală, care transfigurează elementele inițiale. Ediția de față ne restituie, altfel decât exegezele numeroase de după 1990, un mare poet și un alt mod de înțelegere a actului poetic, unic în literatura română, în care la putere este încă mistica poetului „inspirat de zei”, fără aportul propriei lucidități critice. Și ne îndeamnă, totodată, și la o operațiune necesară de reconfigurare a istoriei poeziei din prima jumătate a secolului trecut, în care binomului Sburătorul - Gândirea trebuie să îi adăugăm un al
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]