5,217 matches
-
adânc în conștiință și subconștient. Iată că un scriitor spaniol, Camilo José Cela, evocă Vestul Sălbatic american, un autor italian - Claudio Magris, traversează timpuri și spații străine, din lagărele secolului XX în Ținutul lui Van Diemen și apoi în tărâmul mitic străbătut de argonauți porniți în căutarea Lânii de Aur. Alt autor dintr-o țară mică, Cinghiz Aitmatov scrutează viitorul omenirii, construind scenarii întunecate ale viitorului. Catalanul Jaume Cabré însă investighează trecutul apropiat și depărtat al lumii spaniole De la prima traducere
Cele mai frumoase... by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7774_a_9099]
-
cu greu prin hățișuri cărarea, cînta dintr-un flaut de os și zicea: - Veniți să vînăm în păduri nepătrunse mistrețul cu colți de argint, fioros, ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse copita și blana și ochiul sticlos... Fastuosul scenariu mitic se sprijină pe simetrii și articulații subtile și deschide largi perspective simbolice. Mistrețul i se năzare prințului pretutindeni: în "apa jucînd sub copaci", în foșnetul ierbii, în lucirea lunii - ca o obsesie premonitorie și fatală: Dar vai! sub luceferii palizi
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
de baie întăresc copiii slabi și sensibili, acest procedeu fiind folosit și pentru tratarea frigurilor. Roua căzută pe flori în noaptea de SÂNZIENE vindecă bolile de ochi și piele. În mitologia folclorică românească, există SÂNZIENELE sau drăgaicele, care sunt personaje mitice nocturne. Față de iele și rusalii, SÂNZIENEle sau drăgaicele sunt binevoitoare față de om, ajută la rodirea plantelor și copacilor, a viețuitoarelor în general. Totuși, SÂNZIENELE se răzbunau amarnic dacă ziua nu le este respectată. (Sursa: realitatea.net)
Nașterea Sf. IOAN BOTEZĂTORUL sau DRĂGAICA. Ce nu trebuie să faci de SÂNZIENE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79837_a_81162]
-
grupajului sugerează miza tematică a prozelor care îl compun. Astfel, secțiunea Cotidiana - de departe cea mai caragialiană a volumului - conține instantanee de tranziție, discuții banale sau relevante despre lumea de azi. Dacă acum 100 de ani berăria era un loc mitic, mustind de viață, replici savorase și bună dispoziție, astăzi peisajul este dezolant. Comunicarea a devenit monosilabică și absurdă, iar scriitorului dispus să înregistreze ecoul vieții adevărate nu-i rămâne decât să își înfunde căștile iPod-ului în urechi: "La o
Momente din tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8011_a_9336]
-
istorii în derivă nu era chiar atît de simplă. Deceniile cinci și șase, cele mai corozive din întreaga perioadă comunistă, nu erau populate exclusiv de oamenii noi, în salopetă, nebărbieriți de două zile și cu șapca pe cap, modelul aproape mitic al momentului, și nici doar de cei care-și desăvîrșiseră studiile în celulele de partid moscovite, pe front sau în lupta conspirativă din ilegalitate. În ciuda încercărilor de exterminare cărora le-au căzut victime, cu precădere după 1948, alături de politicieni, și
Realismul socialist la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8019_a_9344]
-
în stare nici să se dezbrace de noapte. Soția lui nu mai ieșea pe stradă și nu mai apărea nici la întîlnirile doamnelor din oraș. La început Ioana scotea hainele de pe el supărată că din cauza rușilor și a locuitorilor orașului Mitică al ei se consuma astfel. Cînd a început să afle că Mitică făcea liste pentru ruși, mai întîi nu i-a venit să creadă, pînă cînd, într-o seară, el însuși a recunoscut că așa apăra orașul. "Cîțiva basarabeni pripășiți
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]
-
efigii resemnate ale plictisului protocolar - spre deosebire așadar de videle și numeroasele întruniri culturale, la Putna totul se desfășoară sub bolta unei spiritualițăți sacre. Abia așa îți dai seama că, atunci cînd vrea cu tot dinadinsul să-și taie rădăcinile mitice, cultura laică se pipernicește, căpătînd înfățișarea bicisnică a artificiilor ambițioase. Fără un filon mitic sub picioare și fără o boltă spirituală deasupra capului, arena culturii secularizate aduce cu o procesiune de zvîcniri orgolioase în care protagoniștii rivalizează la sînge sub
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
la Putna totul se desfășoară sub bolta unei spiritualițăți sacre. Abia așa îți dai seama că, atunci cînd vrea cu tot dinadinsul să-și taie rădăcinile mitice, cultura laică se pipernicește, căpătînd înfățișarea bicisnică a artificiilor ambițioase. Fără un filon mitic sub picioare și fără o boltă spirituală deasupra capului, arena culturii secularizate aduce cu o procesiune de zvîcniri orgolioase în care protagoniștii rivalizează la sînge sub unghi creator și se urăsc de moarte sub unghi colegial. În schimb, un strat
Colocviul de la Putna by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6923_a_8248]
-
Badea la Antena 3. Mircea Badea s-a arătat "dezgustat" de "aroganța pe bază de regionalism" a lui Ioan Rus, care l-a făcut pe Stroe inclusiv "un șmecheraș de București". Când niște Boci și Gogi îți spun că ești Mitic spune-le și tu că ei sunt niște Boci și niște Gogi. (...) Șmecher de București? Adică ăla e vinovat că e din București? Nu îi place lui Rus de Stroe că e din București? Păi, șmecher de București, șmenar de
Badea: Rus este un şmecheraş de mâna întâi () [Corola-journal/Journalistic/81287_a_82612]
-
inspirate ale poetului grație unor actori de excepție confruntați cu rafalele de vînt al mistralului, vînt redutabil al Avignon-ului. Printre ei circulă, grațioasă și inspirată, Valérie Dréville ce ne-a apărut la toți ca un dublu scenic al Beatricei, iubita mitică, absentă în versiunea lui Castellucci. Astfel, la miezul nopții, într-un public înfrigurat, se împlinea alianța dintre vorbe și imagini. Sub semnul lui Shakespeare Hamlet, fiecare dată suscită aceeași așteptare. El e o întrebare! Și răspunsul unui mare regizor interesează
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
l-a orbit pe Polifem. Așa-i, vom spune noi. Ce, parcă Ulysses O. Hayssam nu putea face la fel? Ba bine că nu!". Așa da, aferim. Trebuie, însă, adîncită ipoteza și mergem la personaj; iată: "Odysseus (lat. Ulysses). Erou mitic grec, personajul central al epopeii homerice Odiseea, participant la războiul troian; rege în Ithaka (fiul lui Laertes sau al lui Sisyphos), căsătorit cu Penelope și tatăl lui Telemahos. Remarcabil prin inteligență, dar și viclenie (la întoarcerea în Ithaka, zeița Athena
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
din iulie 1971- teze care reactualizează principiile artei ghidate de busola partinică- mitul a fost prin capacitatea sa subversivă, prin caracterul său defensiv un mijloc de incriminare și denunțare a politicului și un refugiu moral în fața unei realități tulburi. Deghizările mitice au reprezentat - într-o epocă în care se exercita un control dur asupra imaginarului scriitorului - un semn al virtuozității, simbolul unui comportament autist, evazionist ce permitea ocolirea unei alianțe cu politicul sau sporirea autonomiei estetice, dar și forma cea mai
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
ale comunismului(bună și rea), D. R. Popescu scanează realitatea prin intermediul mitului, exploatându-i exact acest potențial subversiv. Cu ajutorul unor mituri, în general de proveniență livrescă(cele două surse principale fiind mitologia biblică și cea antică), scriitorul inversează sensul scenariilor mitice fabricate de putere. Între ,,miturile ideologice" în care - după cum demonstrează Jean Molino - nu zeii ci ideile garantează parusia și miturile derepopesciene există o compatibilitate tematică. Oglindindu-se în cele din urmă, primele apar însă distorsionate, ceea ce rezultă fiind de fapt
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
în materie mitologică. Miturile apar sub forma unor aluzii, sau a unor referințe explicite (mitul paradisului), a unor scheme obsedante (mitul mesianic), dar reanimarea mitului se face și prin anumite aspecte tematice (mitul cainian) sau prin transplantarea unor personaje (numele mitic autorizând adeseori refacerea unui context ce permite interpretarea motivelor reperate, v. Moise). În primele cărți(Vânătoarea regală, F), articularea mitului este realizată cu inteligență, piesele mozaicului inițial fiind folosite pentru realizarea unui nou puzzle prin care sunt luate în răspăr
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
refacerea unui context ce permite interpretarea motivelor reperate, v. Moise). În primele cărți(Vânătoarea regală, F), articularea mitului este realizată cu inteligență, piesele mozaicului inițial fiind folosite pentru realizarea unui nou puzzle prin care sunt luate în răspăr chiar structura mitică subiacentă și ascunsă a discursului ideologic, canonul oficial și codul moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
și ascunsă a discursului ideologic, canonul oficial și codul moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă, retorica mitică degenerând în simple exerciții de virtuozitate, iar stilul mitic, supralicitat cu bună știință, discreditându-se prin redundanță. La scriitorii postbelici, ,,mitofilia" - cu un termen al lui Herman Parret - corespunde nu numai dorinței de a restabili adevărul în datele lui fundamentale
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
moral-politic al vremii, dar în ultimele romane ale prozatorului(Ploile.., Împăratul...), insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă, retorica mitică degenerând în simple exerciții de virtuozitate, iar stilul mitic, supralicitat cu bună știință, discreditându-se prin redundanță. La scriitorii postbelici, ,,mitofilia" - cu un termen al lui Herman Parret - corespunde nu numai dorinței de a restabili adevărul în datele lui fundamentale, ci și preocupării lor pentru a-și emancipa discursul
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
în ciuda toponimelor și a unei geografii concrete, un teritoriu miraculos, imaginar ce se constituie dealtfel într-o replică la ,, provincia socialistă" pe care un critic pretindea că o vede într-una dintre cărțile de început ale autorului. Despre un substrat mitic evaziv și doar vag insinuant se poate vorbi și la George Bălăiță (în Lumea în două zile). Revolta, dacă există, se manifestă prin intermediul încărcăturii simbolice a textului (asigurată de exploatarea unor elemente ale unor mituri celtice, creștine, chinezești), chiar dacă printr-
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
a textului (asigurată de exploatarea unor elemente ale unor mituri celtice, creștine, chinezești), chiar dacă printr-o serie de ,,fișe pentru roman" desprinse din ziarele epocii, se conturează ca fundal al narațiunii perioada stalinistă. Renunțarea parțială la tutela mimesisului, densitatea nucleelor mitice, eroizarea și dezeroizarea, construirea unor personaje trăind deopotrivă în istorie și mit pot fi privite și la Ștefan Bănulescu ca o tentativă de incriminare a ,,contrafacerii de mituri" în comunism - după cum demonstrează în monografia destinată scriitorului - Monica Spiridon, dar și
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
spațiu arhetipal. În perioada postbelică acest gen de ficționalizare constituie și o formă de revoltă, de reactivitate împotriva apăsării totalitare, o supapă de rezistență. Dacă intenția creativă este comună la acești scriitori - cu precizarea că nu toate temele de extracție mitică provin și dintr-un model etic și în orice caz nu toate narațiunile pot fi citite ca niște alegorii insinuante - poetica mitologizării funcționează diferit la fiecare în parte. Analiza romanelor nu se poate așadar face decât în funcție de orizontul politic în
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
politic în care au fost scrise, chiar dacă, odată cu modificarea contextului, unele înțelesuri își dovedesc vremelnicia. Nu trebuie însă uitat faptul că mitul nu este în aceste cărți doar o strategie esopică, subversivă sau defensivă, ci și o structură complexă, romanul mitic presupunând, fie reciclarea unor motive mitice consacrate, resuscitarea unei lumi mitice prin anumite tipuri de situații/ personaje, printr-o anumită configurație a timpului și spațiului, printr-o anumită fizionomie a discursului, fie inventarea, din toate piesele sale a unei mitologii
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
chiar dacă, odată cu modificarea contextului, unele înțelesuri își dovedesc vremelnicia. Nu trebuie însă uitat faptul că mitul nu este în aceste cărți doar o strategie esopică, subversivă sau defensivă, ci și o structură complexă, romanul mitic presupunând, fie reciclarea unor motive mitice consacrate, resuscitarea unei lumi mitice prin anumite tipuri de situații/ personaje, printr-o anumită configurație a timpului și spațiului, printr-o anumită fizionomie a discursului, fie inventarea, din toate piesele sale a unei mitologii originale.
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
înțelesuri își dovedesc vremelnicia. Nu trebuie însă uitat faptul că mitul nu este în aceste cărți doar o strategie esopică, subversivă sau defensivă, ci și o structură complexă, romanul mitic presupunând, fie reciclarea unor motive mitice consacrate, resuscitarea unei lumi mitice prin anumite tipuri de situații/ personaje, printr-o anumită configurație a timpului și spațiului, printr-o anumită fizionomie a discursului, fie inventarea, din toate piesele sale a unei mitologii originale.
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
ultimii ani ai secolului al XIX-lea, tematica bucureșteană a prozei, șovăielile de limbaj și căderea în poligrafie îl îndepărtează definitiv pe Slavici de universul pe care el însuși îl crease. Ieșit din lumea ideală a Ardealului, din teritoriul său mitic, prozatorul depune armele. E de altfel curios cum testul valorii unei proze de Slavici posedă și o coordonată lingvistică netă: marile sale realizări sunt scrise în limbajul inventat o dată cu Popa Tanda și ulterior perfecționat. Cînd întîlnim în textul lui Slavici
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
de la Platon încoace. Și fiindcă trăim în alt cod cultural decît grecii, tentativa de a reînvia un gen precum tragedia antică e zadarnică. Nici măcar încercarea de a pune pe scenă piesele grecești nu mai are sens: în lipsa unui cadru comun mitic și în absența acelorași credințe asumate tacit, gustarea lor e imposibilă. Ni se par bombastice, absurde sau chiar puerile. E ca și cum ai vrea să participi la un ospăț de canibali după ce toată viața ai fost educat că antropofagia e o
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]