310 matches
-
fost amplasată o tăbliță cu următorul text: "„România. Monument de artă. Biserica Mitocul Maicelor. 1792”". În partea de nord-vest a bisericii, lângă gardul împrejmuitor, a fost înălțat Monumentul victimelor regimului comunist, turnat la Arad și amplasat în anul 2010. Biserica Mitocul Maicilor este construită din cărămidă și piatră, în plan treflat, cu acoperișul în șarpantă. Ornamentația exterioară este bogată și constă în câteva motive decorative minimale, de inspirație neoclasică sau barocă. Intrarea se face printr-un pridvor adăugat pe latura sudică
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
din veacul al XIV-lea, fiind precedat de o așezare de veac XIII. Prima atestare documentară a târgului Botoșanilor este realizată de pisania bisericii armene din centrul târgului, aceasta datând din 1350. Descoperirile arheologice de pe teritoriul județului Botoșani, la Drăgușeni, Mitoc, Rădăuți-Prut, Ștefănești, Vorniceni, confirmă faptul că în această zonă au fost prezente așezări omenești încă din paleolitic. Specifice culturii Cucuteni sunt vasele de ceramică și pământ ars, pictate în 2 sau 3 culori, de un înalt niverașului a fost un
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
Prin legea secularizării averilor mănăstirești din decembrie 1863, satul Adâncata a intrat în proprietarea statului, devenind parte componentă a comunei Hănțești din județul Dorohoi. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Hănțești cuprindea satele Hănțești (centru de comună), Adâncata și Mitoc. Adâncata era cunoscută sub denumirea de Poiana Pustie. În anul 1890 se înființează comuna Adâncata, aceasta fiind formată din satele Adâncata și Mitocași, care se desprind din comuna Hănțești. Aflată mai aproape de orașul Suceava decât de orașul Dorohoi (reședința de
Biserica de lemn din Adâncata () [Corola-website/Science/317011_a_318340]
-
înstăriți, au reparat biserica și au împrejmuit-o cu gard. Ei au donat bisericii trei case: După finalizarea construcției acestor case, soții Maria și Vasile Rusovici au cerut de la Mitropolia Moldovei, prin testament, ca Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” să devină „mitoc călugăresc”. De fiecare dată când se aflau cu treburi la Iași, ei urmau să fie cazați în aceste case. Casa din partea de sud-vest a fost destinata pentru preotul slujitor. Casa cea mare cu etaj (din partea de vest) din strada Cuza-Vodă
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
fiind brune - acide, brune podzolite și rego - soluri carbonatice. Zonă este împădurită cu păduri de fag pur alternând cu molid. Se poate accesa cu mașina pe DN15C până la Crăcăoani și ulterior la stânga pe valea Cracăului până la Magazia pe DC165 (Crăcăoani - Mitocul Bălan), de unde pe valea Cracăului Negru, se ajunge în satul Cracăul Negru și si de aici prin pădure pana la lac (aproximativ 40 km) Se mai poate ajunge combinat: Trei foișoare tip observator - din lemn amplasate pe câte un postament-
Lacul Cuejdel () [Corola-website/Science/315343_a_316672]
-
spre comerț o întâlnim câteva secole mai tarziu, la 19 august 1926, cănd Leizer Barat, unul din numeroșii negustori evrei, își înscrie firma de comerț cu cereale. Satul Scobinți este menționat și la 1740, cănd ia ființă un schit, numit Mitoc, apoi Dealul lui Vodă. Această atestare dovedește că masivul viticol intrase în proprietatea Mănăstirii Neamț, care înființase aici un schit. Ctitorul acestui loc de închinăciune a fost monahul Sofronie. Schitul avea o moară de apă și un iaz, dispunând și
Scobinți, Iași () [Corola-website/Science/324459_a_325788]
-
Odobescu la începutul secolului al XIX-lea amintesc două altare de biserică, aflate în stare de ruină, în satul Hărpășești. Un asemenea altar se afla pe locul numit Siliște, la sud de Hărpășești, unde se presupune că era vechiul sat Mitoc (sat de clăcași), celălalt se afla în estul satului pe locul fostului sat Todirești. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" din Hărpășești a fost zidită de boierul George Mavrocordat (1802-1858) în anul 1833, în partea de vest a satului, în
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hărpășești () [Corola-website/Science/322126_a_323455]
-
(n. 29 aprilie 1954, Mitocul Vechi, raionul Orhei, Republica Moldova), Maestru Emerit al Artei, pictor și artist plastic român din Basarabia. Unul dintre discipolii lui Mihai Grecui, autorul mai multor lucrări de pictură, grafică, sculptură și artă-obiect. Fondator și membru al „Grupului Zece". Creația plasticianului ocupă
Andrei Mudrea () [Corola-website/Science/335399_a_336728]
-
mp. În afară de expoziția permanentă de la Palatul Culturii, Muzeul de Istorie a Moldovei administrează, de asemenea, următoarele obiective muzeale: Expoziția de bază prezintă piese de istorie și arheologie din epoca paleolitică (unelte, arme de silex, oase de animale de la Valea Lupului, Mitoc, Ripiceni, Ceahlău), neolitică (ceramică, unelte, figurine antropomorfe și zoomorfe din culturile Criș, Stoicani-Aldeni, Cucuteni), epoca bronzului (ceramică, unelte din culturile Monteoru, Costișa, Noua), epoca fierului (ceramică, brățări și verigi de bronz din cimitirul de la Stoicani, cuțit de bronz de la Tămăoani
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
la vioară și la pian și avea o bibliotecă impresionantă și posedă o amplă colecție de discuri cu muzica clasică. Mama sa, Victoria Săhleanu (născută Ignătescu), descindea din patru generații succesive de preoți (bunicul lui Victor a fost preot la Mitocul Dragomirnei, lângă Suceava). Victor a crescut alături de fratele Alexandru și sora Melita (copii din prima căsătorie a tatălui său). Copil plin de curiozitate, era filatelist, ‘’se exersă” la pian (între 6 și 16 ani), visa răsfoind atlasele geografice, învață istoria
Victor Săhleanu () [Corola-website/Science/332212_a_333541]