430 matches
-
de trei ori până acum el m-a ajutat. Am avut douăzeci de ruble și le-am pierdut. Da, prințe, credeți-mă, am fost atât de ticălos, de josnic, încât le-am pierdut! — Ți le-a câștigat un mizerabil, un mizerabil, căruia n-ar fi trebuit să-i plătești! strigă Lebedev. — Da, un mizerabil, dar căruia trebuia să-i plătesc, continuă tânărul. Că este mizerabil, depun și eu mărturie și asta nu numai din cauză că te-a pocnit. Prințe, e vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ruble și le-am pierdut. Da, prințe, credeți-mă, am fost atât de ticălos, de josnic, încât le-am pierdut! — Ți le-a câștigat un mizerabil, un mizerabil, căruia n-ar fi trebuit să-i plătești! strigă Lebedev. — Da, un mizerabil, dar căruia trebuia să-i plătesc, continuă tânărul. Că este mizerabil, depun și eu mărturie și asta nu numai din cauză că te-a pocnit. Prințe, e vorba despre un ofițer ratat, un locotenent în retragere din fosta echipă a lui Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
casei să mă considere o femeie infamă și să mă învinuiască Dumnezeu știe de ce. — Ești în toate mințile? mai că nu sări prințul de pe bancă. De ce ești învinuită, cine te învinuiește? — Acasă, toți, mama, surorile, tata, prințul Ș., chiar și mizerabilul de Kolea al dumitale! Așa gândesc, chiar dacă nu mi-o spun de-a dreptul. Asta le-am spus-o tuturor de la obraz, și mamei și tatei. Maman a zăcut bolnavă o zi întreagă, iar a doua zi Alexandra și tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
oameni care să atribuie exploatatorilor calități, merite, virtuți, să le explice ascensiunea prin valori, iar celorlalți căderea prin deficiențe. Marii posesori ai acestui Pămînt,care se plictisesc pe când alții își șterg sudoarea, constituie o categorie de oameni pe care toți mizerabilii globului îi fericesc cu indiferența lor. Săracii sânt singura forță a universului. Ei trebuie să fie proști sau nebuni, de permit fericirea alături de ei. Oamenii talentați și dotați se mistuiesc în mizerie și boală, capetele productive ale omenirii își consumă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care totuși nu m-ar convinge. Orgoliul nostru național este superficial, lipsit de sevă și de profetism. Ne mulțumim a crede că bulgarii au fost tot timpul grădinari, iar noi numai eroi, fără să ne întrebăm de ce sîntem atât de mizerabili după atâta risipă de eroism. Este desigur o rușine inevitabilă a condiției noastre de a fi fost condamnați să trăim și să creștem în mijlocul unei comunități balcanice. Aparținem prin soartă Balcanilor, deși aspirația noastră continuă ar fi evadarea spirituală din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
când În mijlocul satisfacției generale li se aduce carnea, face aluzii peste aluzii. Căpetenia intră la idei, bănuitul se Încurcă, roșește, trage pumnalul din teacă și se aruncă asupra ortacului...” „Asupra sicofantului”, preciză Belbo. „Asupra sicofantului, bine zis, se aruncă asupra mizerabilului, ciopârțindu-i fața. Ăla pune mâna pe spadă, se iau la harță fără rușine, căpitanul Încearcă să-i potolească dând cu latul sabiei, frații râd de se sparg...” „Bând și Înjurând ca niște templieri”, zise Belbo. „Dumnezeul, numele, așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întoarce la Paris, după apariția manifestelor, află că toți Îl considerau rozacrucean. După cum bătea atunci vântul, nu era o faimă prea bună și-l deranja și pe prietenul său, Mersenne, care tocmai tuna și fulgera Împotriva rozacruceenilor, tratându-i de mizerabili, subversivi, magicieni, cabaliști, puși pe semănat doctrine perverse. Și atunci, ce face Descartes? Se arată În lume, peste tot unde poate. Și pentru că toți Îl văd, și nu se poate nega asta, e semn că nu e invizibil, deci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu mine la bar săptămâna trecută. Am promis, doar nu vrei să-mi iau cuvântul Înapoi?” „Nu-ți lua cuvântul Înapoi, dar nu veni aici să-mi faci... Te rog, am de primit un autor.” „Un geniu de lansat?” „Un mizerabil de distrus.” Un mizerabil de distrus. Venisem să te iau de la Pilade. Nu erai acolo. Te-am așteptat, pe urmă am plecat de unul singur, ca să nu găsesc expoziția Închisă. Cineva de-acolo mi-a spus că plecaserăți deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
săptămâna trecută. Am promis, doar nu vrei să-mi iau cuvântul Înapoi?” „Nu-ți lua cuvântul Înapoi, dar nu veni aici să-mi faci... Te rog, am de primit un autor.” „Un geniu de lansat?” „Un mizerabil de distrus.” Un mizerabil de distrus. Venisem să te iau de la Pilade. Nu erai acolo. Te-am așteptat, pe urmă am plecat de unul singur, ca să nu găsesc expoziția Închisă. Cineva de-acolo mi-a spus că plecaserăți deja la restaurant. M-am prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că tot timpul te-a visat numai pe tine. Restul-i numai sex, copulație, perpetuarea seminței infame. Dar, În fine, dacă aș fi trecut la trompetă, Cecilia n-ar mai fi putut să mă ignore, eu În picioare, strălucind, și mizerabilul de saxofonist stând jos. Trompeta-i războinică, angelică, apocaliptică, victorioasă, sună atacul; saxofonul Îi cheamă la dans pe papițoii de la periferie cu părul uns cu briantină, obraz În obraz cu niște fete asudate. Iar eu studiam trompeta ca un nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Tico. Am spus da. Și la următoarea serbare trompetele s-au ridicat În picioare și au cântat intrarea la Porniți Înainte În fața Ceciliei, așezată din nou În primul rând. Eu stăteam În Întuneric, genis Între genisuri. Cât despre cei doi mizerabili, n-au devenit niciodată autonomi. Eu nu m-am Întors niciodată la trompetă. Războiul s-a terminat, m-am Întors În orașul meu, am părăsit alămurile, iar de Cecilia n-am mai știut nimic și nici măcar de numele-i n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pare, orașul ăsta blestemat ar putea arde cu totul. Începu să-și muște unghiile. Fratele meu mare e jandarm, adăugă el, În Islington. — Culcă-te, zise Duncan peste cîteva clipe. Nu poți face nimic. — Din cauza asta totul e atît de mizerabil! Și cînd te gîndești la nenorociții ăia de zburliți, acolo În adăpost... Ce crezi că fac? Pariez că joacă poker și beau whisky și-și freacă mîinile veseli. Domnul Mundy nu face așa ceva, zise Duncan cu loialitate. — Ai dreptate, rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
capul și văzu două figuri. Stăteau la mică distanță și păreau la fel de Împietrite ca ea. Erau luminate de focul slab și decupate din Întuneric: ceea ce remarcă mai Întîi fu paloarea nenaturală a fețelor și mîinilor prin comparație cu locul acela mizerabil de murdar. Apoi, una din ele făcu un pas și Își dădu seama că era Helen. Își acoperi ochii și nu se ridică. Helen se apropie de ea și o ajută să stea În picioare. Și chiar atunci, nu vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am vrut să vă jignesc... de fapt, mi-am dat silința să vă servesc... Mi-e rușine... Nu mă pot suferi... Întotdeauna fac așa și apoi Îmi vine să mă sinucid. De ce-oi fi avînd un caracter atît de mizerabil ? Oribil... Faceți-mi favoarea și uitați ce v-am spus despre cei care toarnă apă În benzină... M-a luat gura pe dinainte, dar adevărul este că negustorașii sînt cinstiți, În general... nu fac ei găinării din astea... Iar cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Evei, un personaj foarte bine construit, la limita umanității, în jurul căruia se rotește întreaga acțiune a cărții. Un roman plin de ironie După ieșirea din închisoare, unde a stat mai mulți ani, Martzi descoperă în apartamentul său exemplarul preferat din Mizerabilii. Dorind parcă să înlăture orice asemănare pe care cititorul ar putea să o facă între destinul său și cel al lui Jean Valjean, Victor Martzi spune: „Cât despre mine, n-am nimic în comun cu Jean Valjean. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
unde avusese de ridicat niște materiale pentru spital, a scos din raniță un atlas al lumii editat la Petersburg în 1905 și mai multe fascicole dintr-o carte în limba franceză care, puse cap la cap, au reconstituit în parte "Mizerabilii" lui Hugo. A fost greu să îi trimitem la culcare pe copii în seara aceea, Minodora începuse să descifreze cartea, iar Vasili să voiajeze în țări cu contururi și nume ciudate. Noi, cei trei adulți, Marina, Gery (cum îi spuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
al bibliotecii care se Întindea pe toți pereții. Au frunzărit sute de cărți căutând documente ascunse Între file; s-au uitat peste cărțile lui preferate, de la Florile Răului de Baudelaire la Himerele de Gerard de Nerval, Nopțile de Alfred Musset, Mizerabilii și Cocoșatul de la Notre-Dame de Hugo. În timp ce un soldat oacheș, cu niște ochi ca două mărgele cerceta bănuitor Contractul Social de Rousseau, Hovhannes Stamboulian nu s-a putut abține să nu mediteze la pasajele la care se holba omul fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și să nu te aștepți la nici un efect. Ceva În această discuție Îi zgândărea lui Norman subconștientul. Simțea ceva, ceva interesant. Dar nu izbutea să priceapă. — Harry. — Da, Norman. Arăți cam Îngrijorat. Știi, codul ăsta de substituție e cu adevărat mizerabil. Să-ți spun drept, nu sunt sigur c-am să pot să-l descifrez. Vezi tu, problema e că dacă este o substituire de litere, ai nevoie de doi digiți ca să descrii o singură literă, pentru că alfabetul are douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
penitenciar. Afară Îl aștepta celălalt. II După o săptămână, Molinari a acceptat că nu mai putea amâna a doua vizită la Penitenciar. Dar nu-i convenea să dea din nou ochii cu Parodi, care aflase că el era Înfumurat și mizerabil de credul. Un bărbat modern, ca el, să se lase Îmbrobodit de niște străini fanatici! Aparițiile domnului amabilos se Îndesiseră și se făcuseră și mai groaznice: nu vorbea doar de siro-libanezi, ci și de druzii din Liban; trăncăneala i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cânta ce vrea mușchii lui, până când veața s-a pus să ne distrugă atenția, da n-a șters-o la fel dă ușor altu mai dă buzunar, mai ușor dă mânuit, mai practic, manevrabil cu mai multă ușurință. Iera un mizerabil cu patru ochi, fără mușchi dă sportiv. Avea păru roș și cărți dă ștudiu sub brațetă. S-a dat distrat, care cuasi i-a luat-o nainte portdrapelu nostru, Spátola. Bonfirraro, ploșnița amăruntelor, a zis că n-a să Îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sumara, aveam să descopăr mai târziu cât de mult fusese schilodită în acea traducere, ca de altfel tot ce citisem în această primă întîlnire a mea cu Dostoievski. Ceva misterios însă mi se sugera și asta era nou pentru mine. Mizerabilii pe care îi citisem în ultima mea vacanță la țară (mă trimisese după această carte, undeva într-o comună la treizeci de kilometri de Miroși, soția falsului librar, călătorie miraculoasă pe care am făcut-o pe jos, străbătând satele ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la fel. Și când am citit fraza finală, că trebuie să renunțăm la dictonul pe care Socrate îl citise pe frontispiciul oracolului de la Delfi, Cunoaște-te pe tine însuți, fiindcă dacă o vom face vom descoperi în noi înșine un mizerabil, am simțit că Dostoievski însuși se prăbușea în sine făcând această descoperire, și m-am simțit rău câteva zile. E drept că fusesem avertizat: mica broșură, Visul unui om ridicol, cu acea planetă imaginară de oameni fericiți pe care îi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pentru că ea "nu avea energia necesară". Și nici măcar tragedie nu era viața mea. Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deci omul ăsta e oribil. Cum adică? Rânjește pe față la conversația mea telefonică? În calitate de ce? De electrician sau de psihopat libidinos ce e? Nu mai schimb cu el nici o vorbă. Adio politețuri când ești atât de înfiorător. Ieși afară, mizerabilule și oribilule. Acum termină și-n bucătărie și gata. Mie încă nu mi se oprește ritmul turbat al inimii, transpiratul palmelor (auzi la el, mâini frumoase). — Cât să vă dau? Cât mă costă? (Vai, cum rânjește, Doamne, parcă-i Lică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
nu mi se oprește ritmul turbat al inimii, transpiratul palmelor (auzi la el, mâini frumoase). — Cât să vă dau? Cât mă costă? (Vai, cum rânjește, Doamne, parcă-i Lică Sămădăul.) Cât doriți dumneavoastră. (Vai, futu-ți Dumnezeii mă-tii de mizerabil.) — Cum adică? Nu. Trebuie să-mi spuneți o sumă. O priză reparată și trei abajururi montate. Cât mă costă? (Mă simt: deja sunt seacă și irascibilă. Deja? În condiții normale, adică nu cu panica de-a fi doar cu el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]