874 matches
-
și la sud-vest cu satul Podul Olt, comuna Hărman. Relieful este o depresiune intercarpatică. Însăși denumirea de "Luncă" spune de la sine că este vorba de locul unde apa râului se revarsă din matca sa. Până în anul 1956 teritoriul satului era mlăștinos, însă, prin acțiunea de desecare a apelor, bălțile au dispărut. Terenul a fost mereu supus inundațiilor prin revărsarea Târlungului, combinat cu apele Râului Negru și ale Oltului. Climatul regiunii se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 7,8 °C
Lunca Câlnicului, Brașov () [Corola-website/Science/300950_a_302279]
-
formează o rezervație naturală ornitologică care se întinde pe 242 de hectare în hotarul localității Satchinez, din județul Timiș. A fost înființată în anul 1942, la propunerea ornitologului Dionisie Linția, cuprinzând terenuri mlăștinoase în aval de Satchinez (Jurn. Cons. Min. nr. 1166/1942). În prezent, rezervația are suprafața de 1194 ha, iar structura acesteia este următoarea: Este supranumită „Delta Banatului”. Aici trăiesc 40% dintre speciile de păsări întâlnite pe teritoriul României. Între speciile
Mlaștinile Satchinez () [Corola-website/Science/304602_a_305931]
-
Pădurilor a fost adoptată în 1980 și amendată în 1988. India găzduiește peste cinci sute de sanctuare pentru specii sălbatice și treisprezece rezervații ale biosferei, dintre care patru fac parte din Rețeaua Mondială de Rezervații ale Biosferei; douăzeci și cinci de zone mlăștinoase sunt înregistrate în cadrul convenției Ramsar. India este o federație compusă din 28 state federale și 7 teritorii federale. Toate statele, precum și teritoriile Puducherry și Teritoriul Național al Capitalei Delhi ("National Capital Territory of Delhi") dispun de guverne și organe legislative
India () [Corola-website/Science/298108_a_299437]
-
lui repartizează greutatea pe o suprafața mare, ajungând în unele cazuri ca presiunea pe sol să fie la fel ca aceea pe care o exercită piciorul unui om. Tipurile de teren care ridică probleme sunt în general terenuri moi și mlăștinoase, sau pietroase, cu fragmente mari de roci. Pe un teren normal un tanc poate ajunge la 30 sau 50 km/h. Viteza pe șosea poate ajunge la 75 km/h. Un tanc imobil este un obiectiv ușor pentru mortiere, artilerie
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
1989 să fie sediu pentru diferite firme. Pe locul actualei construcții este atestată pe planul cetății Timișoara încă de la 1752 o clădire care deservea comunitatea ortodoxă, atât cea română, cât și cea sârbească. Se afla acolo de asemenea un teren mlăștinos, rămășită a șanțurilor cetăți turcești. Planul exact al acelei clădiri s-a păstrat din 1786-1788. Clădirea veche a fost însă demolată în anul 1812, iar în locul ei a fost ridicat imobilul actual în anul 1828, în "Kasernenstil". Printre locuitorii faimoși
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
afro-americani, țigani, evrei din estul Europei, polonezi și alții. Ei reușesc să lanseze propriile ritmuri muzicale și de dans. Carnavalul Rio de Janeiro se mută în centrul bogat al orașului (deranjant pentru populația mai înstărita) și pe colinele și terenul mlăștinos de lângă port, zona cunoscută sub numele de Mică Africa (locul de naștere al sambei). Paradele sunt brusc oprite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și încep din nou în 1947. La acea vreme, majoritatea competițiilor aveau loc pe strada
Carnaval () [Corola-website/Science/310048_a_311377]
-
Liliaceae"; specie floristică protejată la nivel european prin "Directiva 92/43/CE" (anexa I-a) din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). În partea vestică a pădurii se află un teren mlăștinos, pe a cărui arie vegetează mai multe specii de rogoz ("Juncus effusus L, Juncus conglomeratus L, Juncus bufonius L, Juncus bulbosus L.").
Poiana cu narcise de pe Șesul Văii Budacului () [Corola-website/Science/325343_a_326672]
-
circa 35.000 de oameni a rămas ascunsă pe creasta împădurită din fața lui Meade. Formidabila sa linie defensivă avea un defect neprevăzut. În linia diviziei lui A.P. Hill, un pâlc triunghiular de copaci ce se întindea dincolo de calea ferată era mlăștinos și acoperit cu tufărișuri dese, iar confederații lăsaseră un spațiu de 550 m acolo între brigăzile generalilor James H. Lane și James J. Archer. Brigada generalului Maxcy Gregg se afla la circa 400 m în spatele acestui spațiu. Brigada 1 a
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
chilii cu măicuțe/călugărițe; de aici s-ar trage și numele localității. Năvălirile tătarilor au distrus mânăstirea și chiliile, din relațiile (forțate) acestora cu călugărițele născându-se "chilienii". Ca urmare a acestui "păcat", mânăstirea originală s-a scufundat în zona mlăștinoasă numită "La Călugărițe" din "Chilia Bătrână" (imediat în partea stângă a drumului spre Satu Mare, lângă râul Lupului, pe partea stângă a acestuia). Pentru a uita evenimentul și a se proteja mai bine de năvălirile tătare, sătenii au mutat satul de la
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
buncăre și baricade care se întindeau de la satul Koningshooikt până la orașul Wavre. Baricadele erau formate în principal din „elemente Cointet” , legate între ele cu cabluri, dar și din bucăți de șină de cale ferată, îngropate în poziție verticală în pământul mlăștinos, canale din beton inundate, sau tetrapozi („arici”) metalici. Linia K-W a fost un element foarte important al sistemului belgian de apărare împotriva amenințării de invazia germană din 1940. Francezii și britanicii făcuseră la rândul lor planuri pentru deplasarea în teren
Linia K-W () [Corola-website/Science/332962_a_334291]
-
din Cambresis, ca și Comitatul Hainaut (unde a devenit conte ca Balduin I). În paralel, în teritoriile dinspre Franța ale Comitatul de Flandra, supremația lui Balduin a rămas de necontestat. Balduin a organizat totodată un plan de colonizare a regiunilor mlăștinoase situate de-a lungul coastelor Flandrei și a lărgit portul și orașul Bruges. Balduin a fost căsătorit prima dată cu Ogiva de Luxemburg, fiica lui Frederic de Luxemburg, cu care l-a avut pe fiul și moștenitorul Balduin al V
Balduin al IV-lea de Flandra () [Corola-website/Science/325113_a_326442]
-
de 275 km și un bazin hidrografic de 5.757 km². Printre afluenții cei mai importanți se numără râurile Sitna, Miletin și Bahlui. Inițial, Jijia se vărsa în Prut în dreptul localității Gura Bohotin (comuna Gorban, județul Iași), într-o regiune mlăștinoasă cu statut de rezervație, numită "Delta Jijiei". Pentru reducerea efectului inundațiilor și extinderea suprafețelor agricole, au fost efectuate mai multe lucrări de regularizare a cursului râului Jijia. Astfel, în aval de localitatea Chiperești, apare o bifurcație (nod hidrotehnic) a Jijiei
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
sumă de 50.000 de euro, pentru cumpărarea terenului de la actualii proprietari. Pe aceste terenuri s-au deschis canale de irigații, pentru a forța inundarea pajiștii satelor Prisăcani și Costuleni, așa-numita "zonă umedă Ciobârciu". Anterior, pajiștea era o regiune mlăștinoasă, inundată jumătate din an, ea neputând fi folosită în agricultură. Această zonă umedă este așezată exact pe culoarul de zbor al păsărilor migratoare. Au fost construite 4 poldere (porțiuni joase de uscat îndiguite) la Costuleni pentru atenuarea viiturilor de pe afluenții
Râul Jijia, Prut () [Corola-website/Science/301490_a_302819]
-
din 12 tunuri mari de câmp. Cronica oficială vorbește de 8.000 de munteni și 2.000 de unguri. Acest raport de forțe net defavorabil aliaților explică alegerea făcută de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăștinos, străbătut de râul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de peste râu. În acest spațiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi valorificată, configurația
Bătălia de la Călugăreni () [Corola-website/Science/301421_a_302750]
-
drum spre front, ajungând la podul stricat de peste Răut, dădeau busna în sat. Țăranii erau siliți să adăpostească, să hrănească nesfârșitele torente de cavaleriști și pedestrași. Băștinașii neputând suporta această grea povară, părăseau casele, se refugiau în codrii de peste lunca mlăștinoasă, acoperită de hățișuri imense și stufării. La începutul veacului al XIX-lea în sat rămaseră numai 88 de familii. O parte din populație își găsi azil în bordeiele de la viile din codru, punând astfel temelia cătunului Sărătenii Noi. În 1803
Sărătenii Vechi, Telenești () [Corola-website/Science/305219_a_306548]
-
retenție. (După alte surse, are H= 19,00 m și V=18,70 mil. mc) Volumul efectiv pentru atenuarea viiturilor poate fi mărit prin realizarea de pregoliri, în perioadele în care se prognozează apariția unor viituri. Realizarea lacului peste zona mlăștinoasă din Giulești, în apropierea unei zone urbane a necesitat dezafectarea unor folosințe existente, printre care demolarea unei biserici la care se ajungea peste un pod peste mlaștină și dezafectarea unui cimitir. În partea de nord a lacului se află „Insula
Lacul Morii () [Corola-website/Science/303106_a_304435]
-
frontieră naturală în cale înaintării armatelor otomane în Balcani. Inițial, podul se numea Cisr-i Ergene („Podul peste Ergene”). Deși râul pe care îl traversează este mult mai îngust decât lungimea totală a construcției, arhitectul a luat în calcul traversarea zonei mlăștinoase din jurul cursului de apă. Podul a fost restaurat complet în 1963. Podul este folosit și în zilele noastre. Orașul a fost fondat în 1444 de către sultanul Murat al II-lea cu numele de „Ergene”. Populația orașului a fost formată inițial
Uzunköprü () [Corola-website/Science/322529_a_323858]
-
de vânt din Europa au fost construite în sec al 12-lea în nordul Franței și în sudul Angliei, ele s-au răspândit apoi în Belgia, Germania și Danemarca. În Olanda ele au fost folosite pentru a drena (asana) zonele mlăștinoase pentru a le face locuibile de către Jan Leegwater și inginerii danezi care i-au urmat. Morile de vânt europene erau folosite atât la măcinarea grăunțelor cât și la tăierea buștenilor, mărunțirea tutunului, confecționarea hârtiei, presarea semințelor de in pentru ulei
Energie eoliană () [Corola-website/Science/298644_a_299973]
-
La est, Marea Irlandei o leagă de Oceanul Atlantic prin și la sud-est. În zona de vest, peisajul constă mai ales din faleze abrupte, dealuri și munți. Câmpiile din centru sunt acoperite cu depozite glaciale de argile și nisip, precum și de zone mlăștinoase întinse și câteva lacuri. Cel mai înalt punct este (), aflat în lanțul muntos din sud-vest. , care străbate câmpia centrală, este cel mai lung râu din Irlanda, cu o lungime de . Coasta vestică este mai accidentată ca cea estică, cu numeroase
Irlanda () [Corola-website/Science/297681_a_299010]
-
și de alta a strâmtorii Kerci („Bosforul Cimerian” - „bosfor” însemnând "strâmtoare" în limba greacă veche, de la "bous" sau "buzō" : « a strânge », și "poros" : « trecere ») care leagă Marea Neagră (atunci „Pontul Euxin” adică "marea primitoare") cu Marea Azov (atunci „lacul Meotid” adică "mlăștinos"). propriu-zisă era mai întinsă decât regatul, dar sub influența acestuia. Trecând, pe rând, între altele, sub stăpânirea Imperiului Bizantin, a Rusiei Kievene, a Republicii Genova, peninsula a devenit, din a doua jumătate a secolului al XV-lea până la sfârșitul secolului
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
altele noi. Cărbunele e un tip de "rocă sedimentară" formată din resturi de plante. Acumularea sa a început, probabil, acum 425 milioane ani, când au apărut plantele, dar majoritatea zăcămintelor s-au format în Carbonifer. Copacii în descompunere din zonele mlăștinoase au format turbării. Turba s-a scufundat tot mai mult și s-a transformat în lignit, apoi în cărbune bituminos și, în final, în atracit - cărbunele de cea mai bună calitate. Cărbunele produce 27% din energia luminii. E folosit în
Sursă de energie () [Corola-website/Science/311780_a_313109]
-
glaciațiune a avut un efect mai puternic asupra mediului au cunoscut o epocă mezolitică mai îndelungată, durând chiar milenii. În nordul Europei, grupurile sociale au avut condiții de trai favorabile, cu rezerve de hrană mai bogate, doar în jurul acelor ținuturi mlăștinoase și împădurite datorită unui climat mai călduros. Stau mărturie vestigiile arheologice ale culturilor "Maglemozian" (zona Danemarcei de azi) și "Azilian" (la granița dintre Spania și Franța). În aceste condiții, apariția neoliticului în nordul Europei a fost amânată cam pe la 4
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
le-au ocupat teritoriile Siria și Palestina. Anul 950: o mare civilizație se prăbușește. Dar supraviețuiesc câțiva indivizi în ținuturile înalte ale Americii Centrale, ce poartă urmele unei civilizații prospere. Maiașii trăiau în America Centrală din mileniul II î.en. Drenau terenurile mlăștinoase și construiau sisteme de irigații. Din 300 î.en., timp de 600 de ani, au construit orașe-state independente în Guatemala, Belize și în sudul peninsulei Yucatan. Erau organizați în clase sociale de nobili, preoți, regi, funcționari și războinici, precum și oameni
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
lungi pe mare au necesitat instrumente de navigate pentru calcurarea poziției și direcției, că astrolabul arab, teodolitul și busolei. Morile de vânt au fost îmbunătățite și erau întrebuințate pentru măcinarea porumbului și pomparea apei, iar olandezii desecau și recuperau terenurile mlăștinoase cu ele. Leonardo da Vinci, care a fost artiști și inventator, a proiectat schițe pentru construirea unor aparate de zbor, aeroplane, elicoptere, submarine și vehicule blindate. Galileo Galilei, inspirat după teoria lui Copernicus că Pământul se rotește în jurul Soarelui, în
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
vremea sa cunoscut sub numele de Friesland de vest. De altfel, titlul lui Dirk al III-lea a fost de conte în Friesland. Frizia apuseană era diferită de regiunea de astăzi a Olandei. Cea mai mare parte a teritoriului era mlăștinoasă fiind supusă inundațiilor continue, motiv pentru care era greu locuibilă. Principalele arii ale habitatului se aflau în zona dunelor de pe coastă și în zonele mai înalte din apropierea râurilor. Contele Dirk era membru al casei de Olanda, o familie cu oarecare
Dirk al III-lea de Olanda () [Corola-website/Science/328808_a_330137]