627 matches
-
la pachet, ca să dea gust pâinii prăjite și cafelei. Mi-am tăiat unghiile cu dinții. Am făcut o vizită cât se poate de complicată, de elaborată, aproape experimentală, la baie. La ora cinci mi-am pregătit un cocteil și am moțăit pe sofa ore întregi. M-am trezit iar, mi-am spălat părul cu șampon, am golit o stacană sau două, m-am uitat prin Morning Line și m-am întors la cârciumă. În drum spre casă, am intrat într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
așa cum fac oamenii maturi, și își va petrece tot restul zilei în oraș. O să am grijă să încui ușa când plec. Ne mai întâlnim deseară? Cu drag, Martina. După ce am folosit baia, cam cu economie, am coborât scările gol. Shadow moțăia pe o dâră descrisă de buchetul razelor de soare. Mi-a arătat că a luat notă de prezența mea dând somnoros din coadă, ca un egal al meu - salut, amice. Am început să-mi pun în ordine costumul închiriat. Costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și un șort comod, cu un braț în șold, în timp ce stropea cu furtunul... Am mâncat afară, pe platforma udă, salată, pâine, brânză, am băut vinul alb și ușor, învăluiți în mirosul dulceag și greu de compostat și turbă udă. Shadow moțăia cu o mutră imploratoare lângă stăpâna lui, trăsăturile câinelui, în repaus, compunând imaginea cea mai fidelă a spaimei și somnului. Eu stăteam cu Hitler în poală - noaptea generalilor, pământ pârjolit, prăbușire, umilință și moarte; un final fericit. Acum ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
piciorului meu, pe dedesubtul fustei. —Doamne! Termină. Sunt obosită - i-am dat peste mână inutil, corpul meu reacționând în ciuda epuizării. Termină, Sebastian, sunt chiar obosită. Ție-ți convine, tu ai mai dormit ceva. — Am crezut că și tu. Doar am moțăit, am spus, căscând din nou. Nimic cu care să mă laud. De-abia aștept să ajung în pat și să mă odihnesc cum trebuie. Sebastian, ignorând ce am zis, și-a furișat degetele chiar mai sus pe picior. Taxiul mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume. Trebuie să-ți construiești imaginea de titan al gândului țopăitor (al culturii, mai nou!) nu prin operă, ci prin faptul că vii 2-3 ore la Bibliotecă, ești văzut moțăind între cărțile aduse de șofer, molfăind un pix sau țigareta și dând indicații agitate la celular. Impostorii cultivă această imagine, cu oarecare șarm la plebe (inclusiv la cei din sala de lectură), dar care se dezumflă la prima ieșire publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și kalioane și kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii prin odaia aceea prăbușită în tăcere. Departe, undeva spre fluviu, lătrau niște câini, a străin, a deznădejde, a capăt de speranțe și, poate, a prăbușire de timp. Eu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ai prins?“. Și câte altele nu făcuse și desfăcuse, după spusele lui, Trombă... L-am mai văzut o dată, mulți ani mai târziu, la „Tic-Tac“. Cred că în primul an de după găurirea drapelului. Fusese un mic chef între cinci-șase bătrânei. Acum moțăiau toropiți de vioara maestrului Bătucitu. Eu nu îmi luam obișnuita halbă cu rom (făceam și prostii din astea, bănuite marinărești!). Primisem niște bani care, chipurile, ni se restituiau pentru nu știu ce contribuții din ultimii patru-cinci ani și mă omeneam cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
s-o lua după vorbele tale. Eu, unul, mă duc să mă culc nițel, că mi-ai speriat somnul adineaori.( Iese). Cotoșman: Iar eu am s-o iau la drum! .(Iese). CORTINA ACTUL II (Sala tronului în castelul Împăratului. Împăratul moțăie pe tron, cu o coroană mare pe cap. În dreapta și în stânga stau cei doi slujitori.) Cotoșman: (Apare în scenă. Se înclină adânc și zice: Să trăiești, Răsluminăția Ta! Împăratul: (Dezmeticindu-se din moțăială) Care ești acolo, mă? Cotoșman: Aici sunt
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vârstă și câți copii avea fiecare accidentat, ce declarase directorul minei și ce spuseseră reprezentanții ministerului de resort, cine furase materialul, cine nu fusese atent, care nevinovat fusese pedepsit, oferea soluții și propunea măsuri radicale. Directorul aproape că Începea să moțăie În acest timp, și Subalternul se oprea brusc, căuta cu privirea lui agilă Încă ceva de care să-și lege povestirea pentru a o face mai atractivă, aproape că nici nu sesiza prezența lui Popescu În compartiment, Își arunca privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mă țin! ― Mai ai de gând să stai mult? ― Nu, sânt gata numaidecît! Fără să vreau, mă gândesc la Barbă și la cuvântarea lui. Ce de profesori erau în jurul directorului! Mai toți bătrâni, unii încruntați, alții zâmbitori... și mai toți moțăiau din cap cu multă bunăvoință, în semn că așa este tot ce spune Barbă! Ba unii aplaudau, și după ei se luau și cei câțiva părinți rătăciți pe-acolo. Când a terminat de vorbit, s-a bucurat toată lumea, oftând ușurată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spunîndu-mi: ― Ți-am pus "foarte bine"! Poți să pleci, pentru că răspunsul dat te scutește să mai fii ascultat și la celelalte materii, căci, sânt convins, dealtfel ca și domnii profesori din comisie ― îi asocie el pe ceilalți, care, surâzând amuzați, moțăiau aprobativ din cap ― că ai răspunde la fel de frumos! Așa că, Băjenarule... la revedere într-a V-a, la toamnă! ― Vă salut, domnilor profesori! am spus eu peste măsură de grăbit, și, băgîndu-mi cărțile-n ghiozdan, claie peste grămadă, n-am știut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
E... și, când m-a văzut, s-a făcut ca sfecla și a tăcut brusc din gură! Eu m-am înclinat foarte respectuos și i-am spus, zâmbind ironic: "Bon-soir, Didi! Cum ți-a plăcut filmul?" ― Și ea? ― Ea a moțăit am cap în semn de răspuns... și nu mi-a răspuns! ― Aha! Așa, care va să zică nu ți-a răspuns! ― Țî! Dar să-ți spun drept, mă, Griguță, mă, când am văzut-o, m-a secat la inimă, așa, nu știu cum să-ți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
o stație, li se întind căni cu ceai dulce și fierbinte pe fereastră. Are nevoie de multă îndemânare pentru a-l bea, înainte ca paharele să le fie recuperate în ultima clipă. Cele două femei își ridică vălurile de pe față, moțăie, mănâncă niște gustări prăjite, își vorbesc pe un ton jos. Ba chiar își unesc glasurile într-un cântec, ale cărui cuvinte sunt rostite într-o limbă pe care el n-o înțelege. Au voci ciudate, cântă răgușit într-un falset
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
reci, întunecate, și sfârșesc în alcovuri, uși cu benzi de alamă sau pereți albi care cu siguranță ți-ar putea revela ascunzători secrete, dacă ai ști unde să apeși. Femeile hijra îl conduc pe Pran printre gărzile în livrea, care moțăie sprijinite în vârful sulițelor de modă veche, urcă niște trepte și o iau pe un coridor lung, alambicat, străjuit din ambele părți de lespezi de marumură, reprezentând tot felul de scene complicate. Dincolo de păsările frumos sculptate și de flori, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
portierele deschise și alergând apoi în jurul mașinilor să dea drumul la motoare și să pornească în scrâșnet de roți. Pran se trezește înghesuit lângă fotograf, în ultima mașină din convoi. Pe drumul care-i zgâlțâie oasele spre pădurile Fatehpurului, el moțăie în timp ce nobilul predică despre onoarea regatului și răsplata fabuloasă pe care o va primi, dacă-i ajută să-i convingă pe blestemații de englezi că trebuie să-l sprijine pe nabab. Când fotograful îl scutură ca să se trezească, restul convoiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
deloc. Numai el și-ar putea trimite fii la piață pe vremuri tulburi ca acestea. Numai fii lui ar putea fi atât de lipsiți de curiozitate, încât să ia un străin cu ei în căruță și să-l lase să moțăie tot drumul, fără să-i pună vreo întrebare. Căruța merge spre Amritsar. Sahib, care nu vorbește ca un sahib, se trezește și se scarpină. Cât mai avem de mers? întreabă. — Încă o oră, sahib, zice Jiwan Singh. Tânărul cel ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înțeleasă. Marchant își îndreaptă ochii spre cer. Soarele se ridică și apune de câteva ori pe aceeași temă de conversație. Marchant vrea să înceapă un soi de joc de cărți, dar se lovește de conștiința nonconformistă a lui Morgan. Profesorul moțăie într-un scaun cu dungi de pe punte, o piesă din echipament a cărei stare a verificat-o și s-a tot vânzolit cu ea încă de la Dover. Gregg, care pare foarte nefericit că nu poate privi la distanță, se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în momentul în care ajunge, distruge bucuria anunțul logodnei ei cu noul nabab de Fatehpur, pe care l-a cunoscut la o petrecere pe un iaht, la Nisa. Un vapor încărcat cu infanterie pufăie în sus pe râu, încărcătura umană moțăind sau jucându-și salariul până când este deșertată pe cheul districtului, cunoscut sub numele de Short’s landing. Locul pulsează de viață, sosesc mereu oameni din provincie, atrași de luminile strălucitoare și salariile plătite de guvern. Într-un colț, un bărbier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
s-a petrecut un lucru ciudat: toate țiglele dinspre partea de Miazăzi a acoperișului au luat-o la vale așa, nitam-nisam, și s-au făcut țăndări de aleea betonată din curte fără să producă victime, În afară de o cloșcă pestriță ce moțăia la soare legată de un picior și căreia i s-a luat imediat gâtul, a fost opărită, jumulită și aruncată Într-o oală la fiert, Împreună cu felurite legume; un roi de albine a tăbărât pe calul pașnicului rudar Taieșarpe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se va întâmpla la noapte! Norii de pe cer erau văratici, iar, din copaci, se auzeau țârâielile primilor greieri. Vântul adia plăcut peste munți, de la un lac la altul, iar soldații - care acum își săturaseră stomacurile goale - începură, în sfârșit, să moțăie. Continuând să-și țină în mâini armele de foc și lăncile, se așezară. La umbra copacilor, caii închiseră și ei ochii, și chiar și comandanții de grupă se rezemară de trunchiuri, adormind. Peste tot domnea liniștea, dar era acea tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și reia înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră, caii începură să moțăie, iar cântecele ascuțite ale ciocârliilor și ale cintezoilor se auzeau din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile înainte, în seara celei de-a șasea zile din Luna a Patra, doi fermieri din satul Shinoki se târâseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chelit și cherchelit doar șapte zile pe săptămână declară că nu este membrul nici unui partid , politic fiindcă așa spune Constituția României, numai gurile rele spun altfel. Prietenului meu, i-au dat până și lacrimile de emoție într-o zi, când moțăia în fața televizorului iar Băsescu hăhăia pe 62 postul televiziunii personale numite TVR 1, cât de grozav „garant” este el pentru democrația din țara noastră. Și ce harnic este, ptiu, ptiu, ptiu, să nu-i fie de deochi, fiindcă începând chiar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
s-a aruncat de la balcon ,cu capul în jos, ca semn al deznădejdii unei țări întregi. A sărit de la balcon, în mijlocul parlamentarilor, oprind din măcinarea nesimțită a vorbelor goale, acea mașinărie teleghidată numită Boc. Parlamentarii, care deja se pregătiseră să moțăiască, atât timp cât va vorbi individul de la tribună, s-au trezit deodată parcă dintr-o transă, unii parlamentari, mai fără experiență politică, au început să plângă, alții care își prețuiesc pielea mai mult decât face la prețul pieței, au luat-o la
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-o. Ea păru bulversată. ― De ce i-aș fi spus asta? ― Nu contează. Am aruncat o ultimă privire spre Adi care se prăpădea de râs Înainte să mă duc În camera mea și a Mariei. Acolo l-am găsit pe Alex, moțăind pe patul meu. ― Doamne, tu nu ai propria ta cameră? am Întrebat supărată. Alex deschise ușor ochii, dar nu reacționă În nicun alt fel. L-am tras de pe pat. ― Te rog nu mă face să Îți spun a doua oară
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și îmi dau seama că de fapt nu le-am trăit aevea,ci le-am visat... Pe când mă luptam cu aceste gânduri, silueta inconfundabilă a călugărului s-a mișcat în cadrul ușii... Uite-te la el! Stă în capul oaselor și moțăie... Ce s-a întâmplat, dragule, de ești treaz la ora asta? Luat pe nepregătite, n-am avut ce-i spune altceva decât cele trăite de mine în acea noapte și că mă întrebam de a fost vis ori realitate? Bătrânul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]