641 matches
-
scurtei se simte ca un sîmbure de rodie în anotimpul culesului 14. întreaga zi am desenat de zor scurta albastră mînecile ei în lumină atît de singure departe de mîinile mele ce alergau pe hîrtie 15. în coaja scurtei albastre moțăi și toate aceste cuvinte nu mă privesc cu sînge negru un deget necunoscut îi conturează butonierele 16. vreau să călătoresc cu scurta albastră la polul nord gulerele ei și nasul meu să atingă ghețarii să învelesc în ea un pui
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
înapoi și felul în care mișcam aerul părea acum ca o muzică răsucită. pe lîngă mine treceau în grabă anii, anotimpurile, nopțile, zilele. într-un foarte tîrziu, am ajuns. ușa părea că nu mai fusese folosită demult. păianjenii cei pîntecoși moțăiau netulburați, atîrnați de clanță. ai intrat pe ușa pe care se iese - nu-i nimic, așa fac toți. dar tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
Elena Ștefoi Încă un început de an năvălise cu cețuri și cu glorii împărătești pentru cititorii în stele la colțul străzii moțăia în deplină tăcere un stol de gâște lângă un grup statuar de soldați dintr-o ultimă legiune străină prin țevile blocului bolboroseau fără rost tot felul de necunoscute și neputințe voiam să-mi închipui cum melodia unui ocean învăluie satul
Să vină lumea să vadă by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/2422_a_3747]
-
ale Masoneriei, procesiuni instituite de Revoluția Franceză și încă prezente la sfărșitul secolului al XIX-lea (de unde vor prelua și comuniștii defilările lor cu care alegorice): „Ciriviș stătea în mijlocul trăsurii, cu bastonul înfipt în grămăjuia de cărbuni și legume; găina moțăia în capul bățului, lăsând să-i atârne pe gâtul gol cei trei covrigi cu susan ca trei colane de mărgean, iar eu stam pe scăunașul din față și înarmat cu apărătoarea, făceam vânt și păzeam pasărea de muște". Acest „tablou
Noi argumente pentru redeschiderea „cazului Urmuz” by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/6181_a_7506]
-
lui nea Nicu. La urma urmelor, asta merităm. Nu cred că românii de azi sunt mai buni decât au fost în urmă cu câteva decenii. Regăsim în însăilările kitschului politizat paradisul pierdut în care, deși lâncezeai într-un birou ori moțăiai lângă strungul scos din priză, salarul venea. E posibil, așa cum spunea recent Ana Blandiana, ca nostalgia după ceaușism să fie reflexul de respingere a stării economice actuale a țării. Se prea poate. Însă cei care compară greutățile de azi cu
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
zi, durată cu voință și încredere: profesorul Petronio nu mai aude de mult timp bine, dar, departe de a se resemna, poartă aparat acustic, păstrându-se astfel mereu conectat la discuțiile din jur și la sunetele vieții. Dacă îl prinzi moțăind, e semn neîndoielnic că discuția și-a pierdut intensitatea și că lâncezește a plictiseală. Profesorul a început să nici nu mai vadă, dar un cristalin artificial i-a redat formele și culorile vieții, iar la el acasă, (în acea minunată
Un om și secolul său: Giuseppe Petronio by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14316_a_15641]
-
îngroșate peste noapte. între categoriile care, în ultimii doisprezece ani, au beneficiat constat de ura puterii scriitorii ocupă primul loc. Indiferent că la guvernare s-au aflat politicieni de dreapta, de stânga sau de centru, indiferent că în parlament au moțăit nume mari ale culturii române, nu s-a făcut nimic pentru această categorie. Că unii scriitori sunt detestabili, dubioși moral și respingători prin comportament, că adesea e preferabil să n-ai de-a face cu ei, e drept. Numai că
Doctrina Oltenița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15039_a_16364]
-
care să ne permită dispoziția adecvată ieșirii din casă și îmbrățișarea ideilor dezvoltate pe scîndurile scenei. Epuizați de minimum două slujbe prestate pentru supraviețuire, oamenii se adună în apartamentele-dormitoare unde în cel mai bun caz cinează în familie, pentru a moțăi apoi în fața "drogului preferat", televizorul. În asemenea condiții e greu să menții dinamica unui spectacol de calitate. Și totuși fiecare premieră depășește aceste neajunsuri. Astfel, Căsătoria de Gogol (premiera a avut loc în aprilie a.c.) a înlesnit unuia din cei
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
și de câte ori nu trimisese vorbă în târg ca să vină cineva să curețe sobele? Temperaturile scăzute din iarna aceea obligau să se mențină aprinse toate focurile. Și mai era un reșou la picioarele lui și altul în camera cumnatei, lângă care moțăia Amoroso, pitic și cocoșat, pe care îl ceruse cu împrumut de la părintele Custódio, ca să o îngrijească pe Ludovina. Amoroso îi dădea comprimatele, puțina mâncare pe care o accepta sau reușea să o înghită, îi punea plosca și pe urmă se
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
în ceva mai mult decât o greșeală de tipar a trezoreriei engleze... A doua zi abia aveam să observ păpușile mari de cârpă, sperietorile rezemate se ziduri, de garduri cu ștreanguri legate de gât, ori în poziții de oameni beți moțăind, expuse ca niște prunci maturi îmbrăcați în haine negre... E marea întrecere, marele joc al copiilor care, orice s-ar zice, iubesc distrugerea... Cine strânge mai mulți bani pentru artificiile ce vor lumina feeric Londra în ziua de noiembrie a
Complotul prafului de pușcă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6186_a_7511]
-
au făcut poliție politică! Adică, au luat bani pentru turnătorii. Dar mi-e greu să cred că oameni care, de cel puțin zece ani încoace, și-au arătat necontenit opțiunile democratice, care au pledat - ce-i drept, doar atunci când nu moțăiau cu nesimțire în Parlament! - pentru valorile occidentalismului au fost turnători, iar cei care, tot pe față, promovează de la moartea lui Ceaușescu încoace naționalismul și xenofobia, demagogia patriotardă, populismul iresponsabil, autoritarimsmul fascist, adică exact ideologia Securității, perfect articulată în revistele de
Finala pe aparate: astăzi, imbecilitatea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16569_a_17894]
-
meu va lua sfîrșit nu poate fi departe. Pe cît de minunat mi se înfățișează totul în jur, pe atît de acut simt apropierea ororii. Iar victima acestui iminent eșec nu sînt numai eu. Am privit cu milă înspre „fiară”. Moțăia cu pistolul într-o mînă, cu cuțitul în cealaltă. Cred că l-aș fi putut anihila oricînd, era el însuși obosit. Un căscat prelung al său mi-a readus în falange senzația, de atîtea ori imaginată, a contactului cu colții
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
se apucau ziariștii să facă haz și să reamintească diverse întîmplări din viața fostului top model și deținut de drept comun, rămînea PSD-ul cu VIP-ul în ogradă. N-a fost să fie... Vigilent cu Botezatu, partidul de guvernămînt moțăie toropit în schimb cînd un N. Mischie îi amenință cu schilodirea pe ziariști. Dl Cosmâncă nu pare deranjat afară din cale că primarul Bacăului, Sechelariu, a profitat de sărăcia unora dintre concitadinii săi ca să-și transforme ziua de naștere în
Nudismul în PSD by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14941_a_16266]
-
a fixat gândul la Alianța PD-PNL, n-am știut și nici acum, când scriu aceste rânduri și când MegaVijănu' și-a revenit ca prin minune având un sonor și o imagine atât de perfecte, încât cu toții am fi început să moțăim, dacă nu s-ar fi auzit spre noi, telespectatorii, dinspre al mic ecran țipătul semiisteric al lui Cătălin Măruță - prezentatorul de rezervă și de elită al TVR1 - aflat la Cluj cu ocazia sărbătoririi jumătății de secol de televiziune: -Eu vă
Mic studiu despre caprele lui La Fontaine by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10483_a_11808]
-
dat să-l văd întîiași dată în manualul de istorie. Acolo, în gravura aceea, stătea întins pe sofa, cu perne cilindrice sub cap și la picioare, între doi, trei pilaștri zugrăviți în fel arab; acolo, sub curburile greoaie ale tavanului, moțăia dumnealui învăluit în umbrele serii că atlasul, ca mătasurile, într-o atmosferă leneșa după care am tînjit fascinat, aplecat peste marginea aceea îndepărtată. Ștearsă de timp." În fond, sub învelișul studiului științific se ascunde apologia unei arte poetice - poate adevăratul
Critica si condeiul autorului de fictiune by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17678_a_19003]
-
Aici e un aer insuportabil. Mă sufoc, spunea doamna. - Ba nu, fereastra trebuie să fie închisă. N'am poftă să fac o pneumonie și să crăp de pofta Dumitale! riposta domnul. La un moment dat, un călător care părea că moțăe într'un colț al compartimentului, se adresă celorlalți călători, cari începuseră a da semne de enervare: - Domnilor, eu aș avea o idee, care ar pune capăt acestei neînțelegeri. - S-o auzim! cerură toți. - Aș fi de părere așa: să închidem
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
gen literar ilustrat, din nefericire, încă insuficient de scriitorul român. Vasile Dan Personajele: ANA GAVRILESCU RAREȘ GAVRILESCU Tabloul 1 Spre mijlocul camerei-patul în care zace Ana Gavrilescu. Un fotoliu, aproape de avanscenă, în care Rareș, cu o carte deschisă pe genunchi, moțăie. Ușă în dreapta (spre bucătărie) și stânga (ieșire) alături de care se află o fereastră (spre curte). Gemetele bolnavei, repetate, îl trezesc pe Rareș, care, buimac, sare în picioare. Cartea cade. O ridică și merge către pat, îngrijorat. Rareș: - Mamă! (Geamăt.) Mamă
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
cod de semnale care se schimbau între Odalie și Pierre, tânărul conțopist, fără o lețcaie, de la tribunal. Odalie iubea, probabil pentru că nu prea era altceva de făcut. Când ești închisă într-o uriașă casă franțuzească cu o mătușă morocănoasă care moțăie mai tot timpul și când nu ai niciun tovarăș de vârsta ta, viața devine plicticoasă, și ești dornic de orice nouă senzație, mai ales dacă în vine îți curge furtunosul sânge spaniolo-francez cu care se lăuda Monsieur le Juge. Așa că
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
nouă senzație, mai ales dacă în vine îți curge furtunosul sânge spaniolo-francez cu care se lăuda Monsieur le Juge. Așa că Odalie mângâia imaginea lui Pierre al ei în timpul săptămânii și-i cânta sfioase cântece de dragoste în amurg, atunci când Mătușa moțăia aplecată peste cartea ei de rugăciuni; iar duminica, la slujbă, erau priviri și îmbujorări și poate, într-un moment pe care și-l amintea ca fiind cu totul special, atingerea degetelor la vasul cu apă sfințită, în timp ce Mătușa bătea ultima
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
detaliu, de la voluptatea pătimașă a acestor actori ruși, dăruiți pînă la capăt întîlnirii lor cu Declan Donnellan. Ce mai cîștigi într-un astfel de festival? Plăcerea discuțiilor de după. Momentele acelea în care nimeni nu pleacă din fața teatrului, în care orgoliile moțăie, în care există numai bucurie, prospețime, toleranță, dorința de a împărtăși frumosul. Dorința să fim împreună. Teatrul nu se face de unul singur. Ar fi minunat, dacă am reuși să
Festivalul Shakespeare - În pădurea Arden by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10580_a_11905]
-
ceea ce am încercat și m-am apucat să fac în perioada asta - 1984, anul orwellian, când Reagan a fost reales pentru mandatul care avea să se sfârșească în curând, cel pe care l-a petrecut mai mult sau mai puțin moțăind atunci când nu pornea războaie sau când nu mințea pe tema asta și nu băga țara într-o mulțime de necazuri. În primele câteva luni, am petrecut trei dimineți pe săptămână citindu-le orbilor la WHAD-FM (98,6). Romanele lui Michener
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
foștii iubiți, iubite, vechi dușmani veniți să se împace - mânându-i pe toți înapoi pe coridoarele lungi, vorbind în șoaptă, pe un ton confidențial, spunând " A avut o noapte liniștită" sau "Acum se odihnește". Toate astea în timp ce pacientul ar fi moțăit, iar mașinile indispensabile ar fi țăcănit, zumzăit și oftat. Și totul doar ca să fim singuri. Ceea ce înseamnă că am fi avut un cuvânt de spus în momentele de cumpănă ale celuilalt, dacă nu în cele fericite. Până la urmă, după o
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
vânat oricând și imediat. Altă generație. Ca azi. Toți tinerii vor să circule, să umble, să cutreere lumea. Nu ca altădată. Când Fofo a întâia își culca botul pe genunchiul profesorului, în timp ce conducea mașina, ea privind câmpia săracă, oltenească, pe când moțăia... Să vă spun cum am văzut eu, întâia dată, o prepeliță, vie, cu puzderia ei de puișori. într-un lan de ovăz, la coasă cu Vodă, după cum ziceam mai sus, pe la Cotorca... El dădea rar cu coasa, culcând în stânga ovăzul
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
dormi bine. Pe când dacă accepți să fii martor al acuzării vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopțile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poți închide un ochi. O să trebuiască să trăiești cu somnifere și calmante, abrutizat și moțăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpelești ca un nebun. Cată-ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dacă apari acum
Agenda2005-26-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283874_a_285203]
-
bine. Pe când dacă accepți să fii martor al acuzării, vei avea, ce-i drept, zile destul de bune, dar nopțile vor fi îngrozitoare. N-o să mai poți închide un ochi. O să trebuiască să trăiești numai cu somnifere și calmante; abrutizat și moțăind ziua toată, iar noaptea chinuitor de treaz. O să te perpelești ca un nebun. Cată-ți de treabă. Hai, nu mai ezita. Trebuie să faci închisoare. Mi se rupe și mie inima, dar n-ai încotro. De altfel, chiar dacă apari acum
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]