9,547 matches
-
circulară" a Inventarului este condiția notației izolate, fără alt context decît vîrsta autorului (atît spirituală cît și biologică). Iată justificarea din "Argument": "Ab originae, deci, nu un instrument de lucru trebuia să fie acest Inventar, ci mai degrabă un Memento mori. Și așa a și fost din capul locului: un jurnal sui-generis, ieșit dintr-o criză de încredere: un jurnal în care un norod întreg de personaje, fără speranța unui nume, se înghesuia în încercarea disperată de a se izbăvi de
Jurnalul ca inventar by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16731_a_18056]
-
e că Ștefan Moise își rezervă pentru moartea sa Ziua Întâi, a unei Geneze adulterate prin încălcarea tuturor celor zece porunci. Romanul lui Nicolae Stan dă semne că oricând nebunia, depravarea și vânzarea de frate pot da "apă neagră" la moara istoriei. Fapt e că nu ne amintim să fi citit de curând scene atât de eficiente stilistic, performante ca forță epică, ce nu pregetă să coboare în profunzimea subliminară, la granița între vis, agonie și memorie vindicativă. Despre întâmplările iadului
Proza câmpiei by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16733_a_18058]
-
îngust ce desparte rîsul de plîns, fără a se hotărî să părăsească miraculosul pămînt al jocului. Rimele sale născute din vers alb și mai ales motto-urile și trimiterile fanteziste la volume și autori inexistenți fac întîlnirea cu... Don Quijote și morile din gînd ciudat de plăcută: "motto mult: La început a fost CUVÎNTUL... Apoi au mai ieșit niște vorbe", "din nebulosul volum maxim " etc. Despre oricare dintre acești trei poeți se mai poate încă vorbi, și de bine, și de rău
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
încă vorbi, și de bine, și de rău. Furcile caudine ale criticii îi așteaptă încă, probabil, nu peste mult timp. Iacob Roman, Ce țară-i aceasta?, Ed. Augusta, Timișoara, 2000, 57 pag., f.p. Doru Ilana, Cartea ecourilor sau Don Quijote și morile din gînd, Seria de poezie, Ed. Marineasa, Timișoara, sine anno, 60 pag., f.p.
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
cu ei și am să-i dobor pe toți, - să ne răsplătească Cel de sus că vom stîrpi de pe fața pămîntului sămînța lor blestemată! - Ce uriași, stăpîne?... Păi ce vedeți Luminăția voastră acolo, - îl preveni scutierul, - nu e uriași, e mori de vînt... - E clar că habar n-ai, că nu ești citit, răspunse Cavalerul, ia-o din loc, șterge-o, dacă ți-e frică. Și, zicînd acestea, dete pinteni Rosinantei, și porni la atac. Morile, la o boare de vînt
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
scutierul, - nu e uriași, e mori de vînt... - E clar că habar n-ai, că nu ești citit, răspunse Cavalerul, ia-o din loc, șterge-o, dacă ți-e frică. Și, zicînd acestea, dete pinteni Rosinantei, și porni la atac. Morile, la o boare de vînt, începură a se mișca. (Traducere din memorie). În amintirea lui Sancho Pança, omul simplu, de rînd, al planetei, care a îngropat atîtea utopii, caut pe fețele trecătorilor de pe străzile madrilene largi, drepte, cu edificii severe
Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16770_a_18095]
-
și/ nouă și senei și podului și morților: dar să fim împăcați:/ șandrei și raluca așteaptă acasă în căutarea acaseiț/ să credem în cavalerism și onoare în lancea care se-nfige-n/ uriașii endemici și curge totuși sînge din coastele morii/ dar trebuie să fim încă de aici ca și cum am fi dincolo să/ curățăm piatra ca să putem întrezări stelele drumului:" (Imn 79). Unicitatea acestui proiect lirico-narativ are mai ales înțelesul de organicitate, de tot din care aproape nu se poate cita
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
vedea nici cu lupa". PNȚCD a condus tot mai prost Convenția în ultimii ani pe care a manevrat-o cu ajutorul partidelor minuscule, dar cu drept de vot, PER și MER, partide care îi atârnă acum de gât, ca piatra de moară. Ecologiștii se urăsc între ei, iar dl. Weber, președintele PER, a găsit cu cale să declare că refuză să fuzioneze cu MER, motivând că partidul condus de dl. Marcian Bleahu are în frunte un fost informator dovedit al Securității. Asta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
22 nr. 20, la volumul lui Alexandru George Confesiuni împotrivă (Ed. Albatros), cu un portret al autorului pe care nu riscă să îl supere, fiindcă el e oricum supărat pe toată lumea. Cel mult, să-i dea în plus apă la moară celui care, oricît de apreciate, pe bună dreptate, i-ar fi cărțile și publicistica, se consideră, cu neagră jubilație, un marginalizat și o victimă a campaniilor denigratoare. Ludicul Dan C. spune că s-a amuzat cîndva făcînd o clasificare a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
readresezi întrebarea. M.V.: Ce sînt pentru dvs. "luptele" mai mult sau mai puțin literare în care adesea ați fost implicat? Oare n-ați ajuns la critica literară de la această mîncărime hîrtioasă a "pumnilor intelectuali"? E.G.P.: Nu știu dacă lupta cu morile de vînt se numește luptă. Am pierdut ceva timp cu morile (roșii!) de vînt de la noi, fără vreun folos real pentru literatură. Fiindcă la noi nu s-a discutat literatură! Cineva și-a apărat postamentele de beton armat, cineva a
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
mai puțin literare în care adesea ați fost implicat? Oare n-ați ajuns la critica literară de la această mîncărime hîrtioasă a "pumnilor intelectuali"? E.G.P.: Nu știu dacă lupta cu morile de vînt se numește luptă. Am pierdut ceva timp cu morile (roșii!) de vînt de la noi, fără vreun folos real pentru literatură. Fiindcă la noi nu s-a discutat literatură! Cineva și-a apărat postamentele de beton armat, cineva a zis că în artă (ca și în moarte) toți sunt supușii
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
existența. Iar poetul român proiectează istoria națională pe fundal universal și, cum vom vedea, chiar pe fundal cosmic, descifrînd principiul pe care îl încarnează principala forță care ne-a pecetluit existența ca neam de-a lungul secolelor. Poemul eminescian Memento mori este o istorie a omenirii construită pe ideea caducității civilizațiilor. Civilizațiile se definesc însă ca fiind materializările unor idei prin care principiul vieții a încercat să înfrîngă legea inexorabilă a morții. Astfel, civilizația egipteană a vrut să realizeze nemurirea prin
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
în ceea ce privește realitatea politică care se ascunde în spatele versurilor eminesciene, în ceea ce privește semnificația în planul istoriei a Miazănopții, într-un fragment intitulat Basmul cel mai fantastic, cu subtitlul Toma Nour în ghețurile siberiene, Nordul este descris în termeni similari celor din Memento mori, iar în proiectata dramă Decebal regele dac rostește în cîteva rînduri, ca un leitmotiv, formula "Nordul mă amenință". Astfel Nordul se dovedește a fi etern principiu al distrugerii, voind să extindă haosul asupra tuturor locurilor în care apar idei generatoare
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
Rusiei în această problemă ar merita studiate în toată complexitatea lor. Pentru a înțelege însă ce înseamnă în viziunea eminesciană o supremație moscovită în această regiune, voi discuta un text care, cum se va vedea, consună cu gîndirea din Memento mori. Eminescu pornește de la următoarea constatare în articolul intitulat Tendențe de cucerire publicat în Timpul în aprilie 1878: "din nefericire rușii sînt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urît care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au în lăuntrul
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
de-asupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o". Oare nu este în articolul citat aceeași idee a vidului de gheață simbolizînd haosul care vrea să se extindă asupra oricărei tentative de naștere a unui cosmos, idee pe care am întîlnit-o în Memento mori? În loc de "pustiu de ghiață" întîlnim "deșert sufletesc"; în loc de "visul unei nopți de vară", de aspirație vană către frumusețile lumii solare, mediteraneene, de neputința de a realiza o lume a luminii, întîlnim incapacitatea de a "stăvili acest horror vacui", incapacitatea de
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
prejudecăți opera validă a scriitorului încearcă surpriza de a descoperi că sub "cătușa etică" trăiesc cele mai năvalnice impulsuri erotice, care irump natural din adîncuri, rupînd zăgazurile și opreliștile convențiilor sociale. Eroii din Pădureanca sau Gura satului, Ana din capodopera Moara cu noroc sau Persida din extraordinarul mic roman Mara sînt exemple concludente care demonstrează că Pompiliu Constantinescu n-a avut întotdeauna dreptate cînd spunea că rigoarea morală "a dăunat viziunii creatoare a lui Slavici". Confuzia de planuri dintre etic și
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
cu ciobanul Miron din Gura satului a cărui acceptare în cadrele comunității vine tîrziu și dificil, după mult zbucium și chin), după cum depărtarea de îndeletnicirile îndătinate și angrenarea în sistemul relațiilor bănești atrage după sine aspre sancțiuni pedepsitoare. Ghiță din Moara cu noroc și-a părăsit coliba și îndeletnicirile de pantofar sătesc, lăcomindu-se după rostuiri rapide, arendînd crîșma de la răscrucea drumurilor de pustă. Negoțul, nepotrivit firii țărănești (pentru că cizmarul Ghiță e, în fond, un țăran), i-a alienat conștiința, i-
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
împropietărit copilăria..." Adrian Alui Gheorghe - Îngerul căzut, Editura Timpul, Colecția Euridice, Iași, 2001, Postfață Vasile Spiridon, 110 p., f.p. În cartea Marianei Codruț, dragostea-ură, durerea, duioșia și vehemența se nasc dintr-o realitate cu tușe îngroșate: "patria-gură-de-rai unde/ frumos de mori cîntă gușa/ mică a mierlei - parcă pe noi/ nu ne vrea veșnic tineri/ și ferice: ne vrea veștejiți/ de frică negri de grija/ auroralei zile de mîine". Prin disputa Prostului satului național cu îngerul ideologic, sau scenele-discuții la care participă
Gustul dulce-amar al realității (și al iluziilor) by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15867_a_17192]
-
a ironizat colaborarea lui Vlaicu Bârna (1913-1999) la România literară și, de asemenea, nu a fost scutit nici Perpessicius, care a fost tras la răspundere pentru că a trecut sub tăcere faptul că G. Călinescu a publicat prima dată poemul Memento mori, în România literară din anul 1932. Era firesc ca o asemenea publicație periodică să urmărească viața revistelor care se imprimau atunci. Textul nostru poate afirma că dintre cele trei periodice bucureștene, apărute aproximativ atunci, România literară a arătat un constant
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
a treia categorie de profesori, care - nu doar îmi place să cred, ci sunt convins - formează marea majoritate a dascălilor: a celor care s-au bucurat de existența manualelor alternative, a celor care au simțit ca pe o piatră de moară lucrul cu manualul unic: obligați să "predea" texte care numai literare nu erau (vezi "Partidul e-n toate și-n cele ce sunt și-n cele ce mâine vor râde la soare", vezi "Bărăgan" etc. etc.). Și trebuia să lucrezi
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
afară ca pe o insectă sîcîitoare, nici nu știi cînd izbutește să ți se cuibărească de-a binelea în suflet. Pînă cînd, insinuantă, tenace, perseverentă, se dovedește mai tare decît tine, nu mai poți scăpa de ea, este piatra de moară, care-ți apasă pieptul, este mîna haină, care te strînge de beregată, gheara ascuțită, care ți se înfige în carne, emoția, care-ți taie răsuflarea, durerea (mai ales durerea), care-ți paralizează mișcările, pornirile, elanurile, energiile. Este însoțitoarea ta neostenită
Angoase by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15644_a_16969]
-
nu totdeauna cunoscută și arareori de ei aleasă. 2 . În volumul trei din Harry Potter, mașina timpului, reprezentată printr-un ceas cu lanț, purtat în jurul gîtului (oare nu așa purtăm, cu toții, timpul permanent cu noi, ca pe o piatră de moară?!), îi permite unui personaj să dea timpul cu trei ore înapoi. Între multe altele, nu e lipsit de importanță faptul că acest personaj nu e oricine, ci o fată care își petrece toată vremea în bibliotecă. Poate de aceea timpul
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
tolerate simpatiile politice față de extrema dreaptă. Alt mediu din care provin puseuri naționaliste și un filoantonescianism fățiș este justiția. Dl Năstase nu poate trata cu ușurință faptul că armata și justiția au devenit, și sub raport ideologic, niște pietre de moară legate de gîtul unui guvern care militează pentru integrarea României în structurile euroatlantice. înainte de dl Adrian Păunescu (situat, cu o perseverență prostească, în partea rea a istoriei!), procurorul general Sorin Moisescu, numit de președintele Constantinescu, a cerut rejudecarea procesului din
Sfîrșitul unei ambiguități by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15721_a_17046]
-
deconspirator iscusit al ratării, al eșecului care i-a fost viața, "un piccolo la frizeria vieții", care mătură cu "măturica durerilor semnele bucuriilor prezentului pentru unii...". De asemenea, s-a văzut un iubitor de poezie care a devenit poet pentru ca să moară: "Eu sînt poet... să pier". Într-adevăr, redactarea textelor poate fi asemuită cu un gest de sinucidere lentă, odată ce se consumă cuvinte, se consumă și viața. Prin apropierea de tăcere a vrut să dovedească și faptul că, asemenea lumii în
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
și Orientului Mijlociu (din unghi european), mai ales din Iran. Aici au migrat - citez din Cahiers... - "acea senzație a sublimului, acel veșmînt al intangibilului, pe care numai cinema-ul îi îngăduie spectatorului să-l mîngîie". Se vede că cinematograful, în loc să moară, e mai puternic, finalmente, decît orice regim politic, fără a mai vorbi de minusurile tehnice sau economice. Doar subcultura profesională ș.a.m.d. îi este fatală. Ar fi rațiunea secretă în virtutea căreia mai nici una dintre aceste revelații (cu excepții întîmplătoare
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]