566 matches
-
voi?... Marie! E ceva penibil în maștele astea... danse macabre... Ah, câte virtuți n-a murit aci, câte inimi! Și fiecare din ele ar fi putut face un om fericit... unul. Aș! unul?... Tu ești o frumoasă moartă, Marie, o moartă frumoasă... Tu n-ai inimă... Murit-au și inima ta într-un bal mascat... de-ai rămas rece ca marmura? Iar? Aide... să uit... în poveștile lui Hoffman unul îndrăgește un chip de ceara ce sta într-o fereastă... Degeaba
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
echilibru dinamic legat de ins...și natura Tao (Yin/Yang) și, în m...sura în care aplicarea puterii nu duce la dezechilibr...ri majore, ea înseamn... cunoaștere; dac... este folosit... nejustificat sau în scopuri malefice, ea poate conduce c...tre moarte. În viat... totul se pl...teste. De ce? Pentru c... pl...tind, terapeutul (sau în fine, vr...jitorul, preotul sau oficialul) evit... cooptarea în viața sa, în câmpul s...u, a energiilor negative ale pacienților (clienților sau enoriașilor), ceea ce în religie
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
le port. Când îmbrac paltonul negru, cu guler de vulpe, duminica, la biserică, parcă mă ia mămăica în brațe. Așa că vezi tu, băiatu’ mamii, bucură-te că mai ai pe cineva să-ți spună așa, să stea între tine și moarte... Ia cu pâine, băiatu’ mamii, că satură... — A murit croitorul, spuse Petrache, rămânând la subiect. — Care din ei ? Avem patru în cartier. — Neamțul... Steiner... Am văzut când îl duceau la cimitir... Puțină lume... Brusc, Petrache își dădu seama că făcuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de mâini și salutări, se retrase în pripă, tăind din notes punctul efectuat. Bineînțeles, Gaittany nu era omul necivilizat care să spună lui Conțescu de unde venea, vorbind de funie în casa spânzuratului; adevărul este că cele două vizite, la o moartă și la un bolnav, prezentau în program ceva sinonim: obligația socială și plăcerea de a circula. În curând, trecând drumul, apăru și Ioanide cu Hergot. Fiindcă atmosfera de îngrijorare fusese înlăturată și bolnavul găsea plăcere să asiste la convorbire, cei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hagienuș sentimental și acela consultând rețeta ad excitandam venerem. Cât despre soție, știa că Hagienuș o înmormîntase, așa cum dorise răposata, la țară, pe o mică moșie pe care o cumpărase de altfel cu banii ei. Chipul cum transportase Hagienuș pe moartă devenise anecdotă. Învelise sicriul în hârtie și-l legase bine ca pe un pachet, se încuiase într-un compartiment, cu încuviințarea șefului de tren, căruia îi dăduse un bacșiș (linia era secundară și puțin frecventată), pusese sicriul, de-a lungul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de talent îi făcu și o statuie. Un arhanghel ducea de mână pe tânăra decedată, în mărime naturală, spre mormânt, cu spada arătând cerul. Însă după zece ani, Hagienuș, având nevoie de bani, vându locul și scoase mormântul împreună cu osemintele moartei, pe care le culese într-un sicriu de metal, după spălarea cu vin și toate ceremoniile tradiționale. Smărăndache susținea că Hagienuș depozita acum sicriul în casă. Hagienuș își luă o ținută serioasă, ceea ce însemna la el a fi puțin comic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ideea sa. Avea să facă o aedicula albă și zveltă cu lanternă, cu o ușă de bronz, în fața căreia ar fi dus un mic drum de dale de piatră. Îngerul, așezat cu picioarele la nivelul dalajului, ar fi călăuzit pe moartă spre poarta de metal, arătând cu spada în direcția lanternei, simbolizând cerul. - Numai un artist ca dumneata e în stare să găsească o asemenea idee! zise Hagienuș entuziasmat și adulator totdeodată. Așa ceva nu poate plăti un om ca mine, dar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vadă de o parte îngerul ținând de mână pe răposata (ca și în mitul Eurydikei), iar de cealaltă - porțile mausoleului. Arătând cu spada în sus, îngerul dădea a înțelege că prin aedicula funerară duhul pornea spre cer și înlătura blând moartei aprehensiunea firească a necunoscutului. Mormântul trebuia să fie cât mai alb, cât mai aerian, ca să nu producă nici o idee sinistră. Butoiescu, plimbat de braț de către Ioanide, luă o fizionomie din ce în ce mai concentrată, zâmbi mereu, însă de astă dată cu o nuanță
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în amintirea răposatei, pe pragul locașului ei veșnic. Hagienuș, văzând mormântul pe care ședea Ioanide, spuse că știa al cui este. Ecaterina Dolfescu nu era fată, ci o tânără soție care a murit din facere. A cunoscut-o pe fata moartei, chiar aici în cimitir. - Zău, domnule Ioanide, mă jur pe ce am mai scump. Și explică în ce fel. Fata, ținută din scurt de familie, n-avea unde să se întîlnească cu Hagienuș în oraș. Sub pretext de a se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ioanide fu apăsătoare, apoi atât Ioanide, cât și madam Ioanide părură mai înviorați, sub imperiul unei voințe de activitate. Preocuparea, cu totul practică, a doamnei Ioanide, combătând orice veleitate de reverie tristă, era de a face o poziție socială legală moartei. Pica fusese înmormîntată în secret și fără funerariile pe care madam Ioanide le socotea obligatorii pentru cariera din infinit a fetei sale. Dorea deocamdată să-i facă un mormânt confortabil, cu inscripțiile de rigoare, cu candelă și flori. Pentru madam
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cu concursul lui Saferian, restituția fu aranjată și formal. Acum se iscase din nou cearta dintre Hagienuș și copii. Cel dintâi susținea că trebuie să depună iarăși osemintele soției sale, copiii afirmau că mormântul e buclucaș și nu oferă liniște moartei și erau de părere să-l vândă a doua oară. Chestiunea se afla încă în litigiu, însă Smărăndache afirma că Hagienuș ceruse concursul lui Ioanide să-I ajute să deplaseze statuia soției sale și s-o ascundă în anume loc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conținut notița că avea să fie înmormîntată încă joi. Rectificăm aceasta. Sicriul dublu a fost depus la biserica Sf. Spiridon pentr-un priveghi de trei zile. Sub placa de sticlă a coșciugului de metal alb se vede fața îngălbenită a moartei, încunjurată cu flori. Împrejurul catafalcului sunt așezate glastre cu flori și arbori cu frunzele negre verzi. Înmormântarea va avea loc abia astăzi. [18 iulie 1876] ["CONVENȚIUNEA DE COMERCIU... Convențiunea de comerciu închiată de guvernul trecut, pentru onoarea sa și a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aur. Când a murit haia, bătrâna, am făcut socoteala. A stat 5 zile pă laviță, nu vroia niminea s-o-ngroape. Am dat 100 dă milioane păntru înmormântare. Reclamantul: Haidi, dom'le, nu mai spuni minciuni, că știm cine era moarta, era mama lu' regili Cioabă... Hopaaa! Defecțiune! Se pare că asta nu era în program. Încep să vorbească precipitat în țigănește ca să nu înțeleagă musafirii. Lumea râde. Procesul se oprește. Apoi se amână. Al doilea proces, chipurile, se amână și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-i făcu slujbe Improprii unui sclav. (Intra un curtean, cu un cuțit plin de sînge) CURTEANUL: O! Ajutor! EDGAR: Ce ajutor? ALBANY: Vorbește! EDGAR: Ce-i cu cuțitu-nsîngerat? CURTEANUL: Fumega,-i cald. Abia l-am scos din inimă... O!-i moartă! ALBANY: Cine e moartă? Spune! CURTEANUL: Soția voastră, șir, chiar ea; și sora ei De ea e otrăvita; a mărturisit. EDMUND: Mă logodisem cu-amîndouă; -acum toți trei Nuntim n-aceeași clipă. EDGAR: Iată, vine Kent. ALBANY: Aduceți trupurile, vii sau
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
π). ILBE presupune o înțelegere pulstonică a (info)energiei și lasă deschisă calea spre cercetarea problemei interferenței materiei vii cu lumina și/sau a luminii vii cu materia interpretată ca un dat tehnologic (moartă). Dar între materia vie și cea moartă (minerală, de pildă) există o interdependență, ce nu trebuie nici măcar demonstrată, iar a acesteia din urmă cu spiritul, cu atât mai mult recunoaște, dacă nu din perspectiva teoriei pulstonice, a prezenței (bio)câmpurilor, măcar din punctul de vedere al fizicii
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
copil"; în odaie intră un "ochi de gheață", motiv de descântec (Talismanul). Până și în Eden, moartea e inevitabilă: "Cu blânda regină în față mă văd / Vorbim între noi ca-ntre moarte / Prin dragostea noastră pierdută murind / Supuse aceleiași soarte". Moarta dintr-un Cântec se adresează unui alt iubit decât Ieronim: unui Natanael simbol masculin și acesta. Și solilocviile din Crini pentru domnișoara mireasă (1973) se integrează stilistic tiparelor mentale de până acum; altfel spus într-o mitologie deja consolidată. Deviată
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
s-a poruncit să nu-și sacrifice fiul, ci să aducă spre ardere-de-tot un berbec (Facerea, XX, 2). Prin ardere-de-tot, poeta vizează sensul derivat: acela de jertfire-de-sine. Existența în totul e zbatere perenă între "duhul lumii vii și al celei moarte" ( Urci încet purtat de roata), cursă stereotipă de la iluzie la obstacol. Când "sufletul desprins de trup" și "capul desprins de trup" se supun legii ineluctabile, cercul se închide. Lecturi biblice despre Iacov, despre Rebeca și Isaac, despre Daniel, Samson, Irod
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
religioasă, de exemplu, atunci când obiectivul mărturisit al persecutorilor este să distrugă religia lui Israel, nu există obligația morală și teologică de a-și păstra viața dacă sunt forțați să-și lepede credințann. Martirul este martorul suveranității lui Dumnezeuoo. Suferința și moarta lui dovedesc natura în același timp tragică și izbăvitoare a istoriei. Mai întâi în confruntarea cu Helenismul și în fața persecuției monarhului seleucid Antioh al IV-lea Epifanul, în secolul al II-lea î.Hr., iudaismul credincios Legii își asumă explicit o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Dropia" (= hidropizie, grămădire de lichid seros, în corp). Mitrica pentru morți, de la biserica Sfinții Voievozi din Ipotești arată, pe anul 1864, toate datele de mai sus, iar pe rîndul imediat următor, e pusă formula de încheiere de an: "Adică o moartă numai au urmat pe-ntregul an, 1864, în sat în Ipotești, pentru care se adeverește. Erei Niculai Cucoranu"63. În anul următor, 1865, la Ipotești au fost înmormîntați numai doi: Dumitru Rusu, de 70 de ani, mort "de slăbăciune" și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de inspirație pentru Mortua est!, fiind trecut în revista mai ales Young, cu ale sale Cugetări nocturne, Bolintineanu, cu O fată tînără pe patul morții, Alecsandri, cu poeziile Dri-Dri, Emmi și Dedicația fiecare din ele fiind închinate la cîte o moartă. Întrucît prima formă la Eminescu avea titlul Elena, s-a mai presupus, în mod stăruitor, o influență a lui Alecsandri, care și-a scris Dedi cația, la moartea Elenei Negri 65. În ultima vreme, s-a stăruit asupra influ enței
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se presară peteală tăiată scurt, iar pe frunte, pînă la cobo rîrea în groapă, i se pune cununa adusă de la biserică, pe care, ca mireasă, i-ar fi pus-o preotul la căsătorie. De aceea poetul a văzut-o pe moartă ca pe-o "sfîntă regină,/ Cu păr lung de aur, cu ochi de lumină,/ În haină albastră stropită cu aur,/ Pe fruntea ta pală, cunună de laur". Nu ne oprim la ideea cu totul pesimistă, exprimată de poet în paroxismul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
la ideea cu totul pesimistă, exprimată de poet în paroxismul durerii, cum că viața e "o baltă de vise rebele" și deci nu mai trebuie trăită; că "a fi e nebunie și tristă și goală; totul e nebunie". Reliefăm altceva: Moarta aceasta n-are rochie albă, de mireasă; ea a rămas tot cu rochia cea albastră, care a purtat-o și astă-vară și peste care i s-a pus peteala. În prima versiune a acestei poezii, datată nu putem ști după
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mod special, la poema Ondina, lucrată și prelu crată vreme de opt ani și trecută prin trei tipare autonome, cu trei titluri deosebite 98. Ondina este prima poemă, prin care poetul își arată dorința fierbinte de a fi împreună cu Casandra, moarta de la Ipotești. Această dorință ne amintește de mitologicul Orfeu, care s-ar fi coborît în infern, ca să-și readucă la viață pe soția Euridice, decedată chiar în ziua nunții. Orfeu ar fi reușit să înduplece, prin cîntece, divinitățile infernului, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de Casandra, moarta de la Ipotești: "Eu cu moartea cea adîncă Am schimbat al vieții gînd, Am fost vultur pe o stîncă, Sunt o cruce pe-un mormînt (...) Dar atunci cînd albe zîne S-or privi-n sufletul meu A! gîndiți, gîndiți la mine
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-o-n brațe și aș strînge-o cu dor." (s. n.) Magul călător prin stele, după ce a ascultat dorința acestui călugăr, i-a răspuns: "E-aievea acea ființă, visele-ți nu te mint, Dar nu-i aici în lume... e sufletul unei moarte, Pe care însă eu însumi pot ca să-l reaprind. Pot s-o topesc, în forma de lut care s-o poarte Și idealu-eteric în lut eu pot să-l prind, Dar nu aici. Aici de viață n-are parte; Vom
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]