867 matches
-
motiv. Plăcerea lui era să locuiască singur,Însă uneori, Carla avea obiceiul să-l viziteze și chiar să rămână peste noapte. Deci la insistențele tot mai insistente a fetei, se interesă mai Îndeaproape reușind În final să Închirieze un apartament mobilat cu două camere, nu departe de centrul orașului, unde Atena se mută imediat. Pentru moment, avea de ce să fie mulțumit.La indicațiile sale lucrul pe toate șantierele se executa cu precizie, cu rapiditate iar el se gândea să deschidă noi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tehnicienii vă descurcați anevoie fără un normator de talia mea, așai...?” Oftă prelung, articulând. „Ce vremuri domnule. În doi ani de zile cât timp am fost normatorul vostru, din ciubucuri și alte șmacherii am agonisit ceva. Un apartament propietate personală mobilat la cele mai rafinate gusturi, un automobil de fabricație românească pentru care numai mită am oferit zece mii lei...! Ce să mai vorbim... Pe desupra, multe costume de haine din ștofă englezească comandate la Casa de Modă, În timp ce nevasta câteva haine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rebusul de săptămâna trecută, cel de duminică. Ai lucrat la el? — Nu. — Câteodată Îl faci. — Margotte n-a adus Times acasă. Incredibil cum știi cuvinte. Timp de câteva luni Wallace chiar practicase avocatura. Tatăl lui Închiriase biroul; mama lui Îl mobilase, chemându-l pe Croze, decoratorul. Timp de șase luni Wallace se sculase punctual ca orice navetist și se dusese la birou. Dar la birou se aflase că nu lucra la nimic În afară de rebusuri, Încuind ușa, luând telefonul din furcă, Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Adu coniacul. Beau eu dacă dânsul nu vrea. Știi unde sunt băuturile. Adu două pahare. Lăsați, profesore, o să vă treacă În curând agitația. Sufrageria era ceea ce se numea „afundată“. Trebuia să cobori. O fântână, o piscină, un bazin carpetat. Era mobilată sau decorată cu o desăvârșire profesionistă, aranjată dens. Acest lucru, dacă te lăsai În voia lui, Îți putea crea disconfort. Sammler Îl cunoscuse pe decoratorul răposatei doamne Gruner. Creatorul de ridicol. Croze. Croze era micuț, dar avea puterea unei personalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trandafir, nările proeminente, pieptănătura de Oscar Wilde, burtica suavă și degetele parfumate, care trimisese, după cum spusese Elya cu amărăciune În glas odată, una dintre cele mai crâncene și mai cinice facturi pe care le văzuse vreodată. Elya recunoscuse că era mobilat cum se cuvine, că era tratat pe măsură, dar nu-i plăcea să fie modernizat de domnul Croze, care se ocupa de recompense frumoase, de ducate suburbane pentru băieții de cartier care se descurcaseră! Și totuși - o inundație! Sammler nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
era - chemându-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră în somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel își ținea, în ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, în camera de lângă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curând și canapeaua joasă cu cuvertură lânoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părând a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lăsă lucrurile în voia lor, stărui până ce învățătorul încheie, mulțumind aprobativ, măgulit și bine dispus. 2. Anii nu stinseră cu totul sindrofiile doamnei Pavel. Doamnele de altădată, femeile acelea multicolor îmbrăcate, care-i umpleau cu zgomotul prezenței lor sufrageria încăpătoare, mobilată cu canapeaua de la peretele dinspre nord, cu cele două fotolii, cu bufetul-vitrină, cu masa grea, dreptunghiulară, de stejar și caldul covoarelor lânoase, doamnele acelea se răriseră, e adevărat, două din ele închiseseră ochii definitiv, iar celelalte nu mai erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
amintească această vizită, încântat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), în timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că în așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și în nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată îndeajuns, nefiind atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în India, Partea indiană a organizat, în cadrul programului, un miting al prieteniei la Fortul Roșu. Vizita mergea bine, discuțiile erau rodnice, documentele se negociau cu calm și înțelegere. Fortul Roșu era pe atunci o suprafață largă înconjurată de ziduri înalte, mobilată cu bănci lungi, printre care, pe mijloc, se așternea o potecă de circa doi metri lățime. În față, se afla o tribună înaltă, acoperită, în care au luat loc conducătorii Indiei și României. Băncile erau ocupate în întregime. Pe partea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Am vârât o monedă în fantă și banul a căzut cu un declic mulțumit Bagheta s-a învârtit: Banii sunt Pe Drum. Am mai vârât una Ferește-te de Sfaturile Rele. Perfect, s-a făcut Am privit în sus și mobila oglindă din casa-groazei și-a schimbat planul. Prin glasvandul deschis, tatăl meu privea de sus, apoi făcu un gest încurajator, de parcă era pe tușă. Așa că am intrat sub trapă. — Bună, tată, am spus eu. Purta o haină neagră de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de alta. Prima dintre ele era holul de piatră în care s-au trezit când au intrat, o cameră austeră și întunecată, luminată numai de lămpi cu gaz până în momentul când Prepelicarul deschise larg o fereastră cu oglindă. Nu era mobilată, dar felurite bucăți de piatră, bolovani și două sculpturi erotice frumos detaliate erau înșirate pe lângă pereți. Lui Vultur-în-Zbor i se păru o încăpere neprietenoasă. Era aproximativ pătrată, deși se îngusta la capătul îndepărtat, acolo unde se găsea o ușă închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un depozit temporar de fier vechi și un cimitir de mașini, deși Înăuntru se produce și chiar cu mult spor. Chioșcul pentru ședințe de vară, o construcție de lemn, foarte frumoasă pe dinafară, Înconjurată de corcoduși cu frunze roșii, este mobilat pe dinăuntru cu mese acoperite cu PAL albastru și lucitor și cu scaune tapițate. Pânza Înflorită a tapițeriei scaunelor și albastrul spălăcit al meselor Îmi provoacă un fel de oroare când intru acolo. E un tip aici, contabil al C.A.P.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Duarte/ Benavides. — Municipalitatea are nevoie de ajutorul dumneavoastră. Femeia chicoti - elegant - și lăsă ușa deschisă. — Vino înăuntru și povestește-mi, domnule ...? — Considine. Claire îi repetă numele și se dădu la o parte. Mal păși într-o cameră de zi spațioasă, mobilată cu motive florale: divane cu modele de flori de gardenie, scaune ornate cu orhidee, măsuțe și rafturi de bibliotecă încrustate cu margarete de lemn. Pereții erau de fapt niște afișe masive de film - filme antinaziste, foarte populare de la sfârșitul anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deschise puțin fereastra mașinii, pentru ca aerul și stropii de ploaie să-l mai învioreze, apoi schimbă direcția și se duse direct acasă. Acasă însemna Longview Apartments, pe Beverly, colț cu Mariposa: patru camere la etajul șase, orientate spre sud și mobilate cu resturi de pe platourile de filmare ale RKO. Buzz trase mașina în garaj, o lăsă acolo și luă liftul. Iar în dreptul ușii lui stătea Audrey Anders, într-o rochie aurie de lame, cu țechini sclipitori. Haina din blană de nurcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o odaie de serviciu de la subsolul casei ei din strada Robert de Flers. Nu știi ce bucurie, ce efer vescență ne cuprinsese pe noi, fetițele, să aducem în locul unde ne întâlneam cărți, discuri cu cântecele romantice ale lui Charles Trenet! Mobilasem încăperea cu o măsuță șchioapă, cu o lampă fără abajur, cu niște fotolii zdren țuite, luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
lovească. - Ajunge! Glasul venise din umbrele interiorului. Căpitanul nu putu distinge cu claritate chipul celui care vorbise, care se afla la peste zece pași distanță. Era un glas destul de subțire, dar extrem de autoritar. Din câte putu observa Oană, cortul era mobilat, avea multe covoare pe jos și panoplii de arme pe pereții laterali. Spre mijloc ardea o flacără măruntă, care Împrăștia un miros plăcut de mosc. Cortul avea ceva din miresmele Istanbulului. - Apropie-te, spuse vocea, iar Oană fu luat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o odaie de serviciu de la subsolul casei ei din strada Robert de Flers. Nu știi ce bucurie, ce efer vescență ne cuprinsese pe noi, fetițele, să aducem în locul unde ne întâlneam cărți, discuri cu cântecele romantice ale lui Charles Trenet! Mobilasem încăperea cu o măsuță șchioapă, cu o lampă fără abajur, cu niște fotolii zdren țuite, luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
o clipă. — Cum? Mă întreabă ea cu lacrimi în ochi: Le ascunde pe târfe în Palatul de Vară. A cheltuit mulți tael-i ca să construiască un canal în jurul micului său „oraș din Soochow“. Toate atelierele de-a lungul râului au fost mobilate și decorate, casele de ceai prezintă acum cele mai bune opere, iar galeriile pe cei mai celebri artiști. A adăugat tarabe pentru meșteșugari și prezicători, exact ca într-un oraș adevărat - numai că nu există clieți! Majestatea Sa le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și dispare după ușa de la numărul 405. O clipă mai târziu, mai apar încă două fete, și le urmăresc dispărând și ele înăuntru. Poate că, până la urmă, chiar e adresa corectă. Deschid ușa de sticlă, intru într‑un hol sărăcăcios mobilat cu scaune de plastic și dau din cap fără stare spre recepționerul de la tejghea. — Ăă... scuzați‑mă, vă rog, zic politicoasă. Căutam... — Etajul doișpe, zice plictisit. Lifturile sunt în spate. Mă grăbesc spre capătul holului, chem unul dintre lifturile antice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă întreb ce‑o face acum. Mă întreb cum îi merge cu întâlnirile. Pe aici vă rog, zice glasul Ericăi Parnell, și tresar. O urmez pe un coridor cu mochetă albastră, cu o stare de rău, într‑o cămăruță răcoroasă mobilată cu o masă și scaune de plastic. În clipa în care ușa se închide în urma ei, Suze și cu mine ne uităm una la alta. — Să fugim? o întreb, glumind doar pe jumătate. — O să fie bine, zice Suze. E posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
doar din pricina asta îți era bine și nu simțeai osteneala, da’ nici nu se compară, Mirelo, ce-i acum cu ce era atunci. N-o apăsau necazurile, Mirelo, aveai cu ce și uite că, într-un an, reușiseși să-ți mobilezi la loc garsoniera. Avea doar un sfert de oră de mers de la ea, din Fizicienilor, până la cantină și un salariu bunicel, din care nu cheltuia nici un leu pe mâncare. Venea mereu acasă cu sacoșele pline cu de toate, Mirelo, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de acea ruptură diplomatică care amenința să repună În cauză misiunea americanului În ansamblul ei. Îmi ceru să intervin. M-am dus, deci, la compatriotul meu, la Palatul Atabak, o clădire de piatră albă, alcătuită din treizeci de camere mari, mobilate În parte după moda orientală, În parte după cea europeană, sufocate sub povara covoarelor și a obiectelor de artă, cu coloanele zvelte ale fațadei reflectându-se Într-un iaz. De jur-Împrejur, un parc imens era străbătut de cursuri de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ajung la scara ce se afla în colțul încăperii. Mi-am scos pantofii și am urcat la etaj, pe pipăite. Totul în jur era cufundat în întuneric. Camera din capul scărilor părea a fi o cameră de zi și era mobilată simplu: o canapea și două fotolii. Era o încăpere mică, slab luminată de o biată dâră de lumină ce-mi amintea de vechile filme poloneze. În partea stângă se afla un mic spațiu, dedicat probabil depozitării unor lucruri, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
micul meu cabinet de lucru, vă rog, vom sta de vorbă Într-o ambianță mai plăcută”. Trase draperia de piele și ne introduse În camera cealaltă. Noi nu i-am fi zis „mic cabinet de lucru“, larg cum era, și mobilat cu rafturi elegante de anticariat, pline până la refuz cu cărți legate luxos, toate de vârste venerabile, desigur. Ceea ce mă frapă, mai mult decât cărțile, fură niște vitrine mici pline cu obiecte greu de definit, niște pietre, ni se păru nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
amestecată întrucâtva cu milă. Tot nu te potolești, fă, pațachino? își iese Vierme din pepeni, stârnit subit de fițele vulgare ale Bombonicii. Te pișcară hormonii? Lasă cracii jos! Dă-mi o țigară, măi, Năică, dragule, girează-mă, că ești mai mobilat! cerșește Coco. Vrei să spui..., mai potent? Mai viril? Mai dotat? Mai smardoiat? Da' io ce capăt, la schimb? Pentru deranj? Ia, zii, păsărică? rânjește Nae cinic și libidinos, dând repede de dușcă, al patrulea pahar de cockteil Molotov. E-e-e
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]