717 matches
-
de șase legionari cu torțe aprinse în mâini. Trupa fu întoarsă împrejur către ieșirea din fortăreață. -Vexilație! Înainte - marș! Locul mormântului nu era foarte departe de fortăreața Antonia. Când Ponțiu Pilat ajunse acolo găsi focul din trepiedul aflat acolo încă mocnind pe sub cenușă și legionarii care fuseseră de pază stând nemișcați în poziție de drepți în fața intrării în mormânt. Procuratorul nu spuse nimic nimănui nici măcar nu-i privi pe cei aflați acolo ci făcu un semn cu mâna ca cel care
AL NOUALEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357801_a_359130]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > BĂTRÂNE UMBLĂTOR Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Bătrâne umblător, Ce faci străine tu, la cine-aici te-nchini Destinului, sau poate focului mocnit din tine? Să nu-ți mai pară rău, să nu invoci minuni Că nimeni nu-ți vrea rău și nimeni nu-ți vrea bine! Eu pot să jur că nu-ți dorești mulți ani Chiar dacă greul cel de ieri a
BATRANE UMBLATOR de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358487_a_359816]
-
măsură, așa cum zice englezul „the story of my life” - adică povestea vieții mele, deci sunt lucrări autobiografice. Fiind bazate pe evenimente reale, inspirația a fost ușoară... Ceea ce a fost interesant, a fost faptul că am descoperit ceva în mine care mocnea ca un vulcan gata să erupă. Povestea „evadării” mele și a prietenului meu a fost spusă/povestită la multă lume. Aici, în Australia, într-o societate multiculturală, oamenii au obiceiul să te întrebe „cum ai plecat din țară?”, mai ales
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
os Când vii fără veste și doar să-mi stingi stele. Tot cerul iubirii mi-l întorci pe dos. Strâng norii-n buchete prea mari de furtună Iar fulgere albe,-n zigzagul de pași Sub streșini de țipăt expresii adună. Mocnesc în revoltă. Un ceas să mă lași Să-mi torn nebunia-n rafale de spuneri Nimic în picioare nu va rămânea În șirul de scuze n-ai timp să enumeri Motive perfecte. Și cine să stea S-asculte când bezna
DIN NOU de AURA POPA în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344602_a_345931]
-
dau detalii despre activitatea mea unui om care nu numai că nu putea da dovadă de respect, dar nici nu putea înțelege. S-a și apucat să se laude cu realizările unei rude de ale ei. Invidie? Răutate? Da! Acestea mocnesc în interiorul unui om care arată în aparență deschidere și bunătate... Dar .. în timp poți observa cât poate fi de superficial. Nu mi-au plăcut niciodată oamenii care fac orice numai să poată salva aparențele. De fapt, asta mi-a plăcut
DESPRE ACUZAŢII ŞI NEVINOVĂŢIE (2) de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344674_a_346003]
-
mă înconjoară Și-n visul de demult eu nu mă regăsesc. Când mă gândesc la tine, văd viața că-i amară Și n-am să pot vreodată ca să te mai iubesc. La marginea trădării închide-ne lumina Văd visul cum mocnește sau se prefece-n scrum. Din tremurul iubirii a mai rămas minciuna Ce ne veghează nouă porinrea pe alt drum. Mă răscolește dorul ce l-am avut cândva Și curge o secundă ce mușcă dintr-un timp. Nevrednică-i de mine
LINȘTE CIUDATĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358940_a_360269]
-
de sumbrele temeri, crucea, n-ai ce face, trebuie s-o porți pe umeri. Sunt clipe-n care-ți piperezi existența cu nimicuri, te mulțumești cu suflete moarte, cu firimituri, faci slalom printre tăcerile sălciilor plângătoare, te uiți la focul mocnit din cer... și viața te doare. Sunt clipe-n care te afli-n fața plutonului de execuție fără să-ți fi fost dat șansa la o ultimă discuție, crezi că viața a fost doar un divertisment cu măști, cerul îți
CLIPE RĂTĂCITOARE de IRINA BBOTA în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358944_a_360273]
-
și autoironia. Ar merita citată în întregime pentru frumusețea ei clasică. Simbolul mamei este cel ancestral, evocat fie în imaginea mamei încremenite cu copilul ei la Pompei (Copilul fără nume, p. 53) fie în cea a măicuței poetului care plânge „mocnit” într-un ungher în poezia deja amintită. Ea este una și aceeași cu Maica Domnului din Pieta sau cu „măicuța bătrână” din Miorița. Ea este martora celei mai profunde inițieri: inițierea în moarte. Ciclul Anotimpul regăsit aduce înainte de toate o
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
Prăbușirea Imperiului Roman de Apus, în secolul al cincelea al erei noastre a adus cu sine și căderea culturii antice. Într-un conflict de neîmpăcat, creștinismul a negat tot ce a însemnat lumea păgână a antichității. Ciocnirea celor două lumi mocnea demult, dar acum ajunge la apogeu. Papa Grigore I spre sfârșitul secolului al VI-lea condamnă literatura și civilizația laică , punând la baza noii orânduiri o maximă călugărească cum că învățătura lui Cristos este suficientă pentru a înlocui „celelalte științe
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită, în păcat, pe amândoi. Iubirea-i lumina care ne înalță spre sublim, forță motice a vieții, dar dumnezeiesc, divin
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
licurici,/ să stingă văpaia speranțelor noastre, descântec, cu zările./ Nici bocet, nici ură, nici murmur, nici lacrimi nu vrem./ Ale noastre sunt potecile fără întoarceri, uitările,/ și calea lactee și crucea Golgotei și tot ce-navem./ Ale noastre au fost văpăile mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară s-au cimentat în amar;/ de-am sărutat obrajii Neamului cu buzele de cremene/ ale noastre au fost sângerările și geamătul nostrum plenar./ Atunci, o țara mea-osândă! Ți-am făcut din inimi
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ne iubim neamul osândiți fără vină,/ prin Iuda să pară vânzarea mai lesne, mai clar de-nțeles,/ nici blidul de linte, nici arginții-n rugină,/ ci-n locul lor, o, țara mea! Doar prigonirile am ales./ Să stingă văpaia speranțelor mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară cimentate în veac/ și, sărutând obrajii Tăi, Doamne, cu buzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
haiduc al cruntelor bejenii, care s-au ridicat împotriva rânduielilor creștine. Și-a încropit din descătușări cărări de luptă pentru a deschide zările speranțelor. Și-a zăvorât toate filele din albumul destinului cu pecețile credinței Zilele sale, cenușeresele, le-a mocnit în psalmi dreptății, le-a tivit cu raze și le-a brodat primăverii sale. Din dorurile treze a împodobit mângâieri de zori, iar trilul sfânt de ciocârlie, i-a presărat voioșia cu o luncă de flori. Neastâmpărul tinereții i-a
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut mereu, În pază i-l va da lui bunul Dumnezeu. Ea va rămâne-acasă fereastră dar și ușă Cu dragostea-i mocnindu-i ca jarul în cenușă. Când vinul dulce ce odihnește-n doage Se va porni să stingă-n suflete amarul, Un strop va prinde să se roage Și pentru sănătatea moțului cu carul. Adu-ți și tu aminte o clipă
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
în toate cele șasesuteșaizecișișase de zări pe umerii ei goi moartea îl luă să-i arate mult-umblatele-i neumblate cărări la birtul din colț trei bețivi cântă ceva despre dragoste despre bani despre viață doar mama poetului într-un ungher plânge mocnit cu fața în mâini sau cu mâinile-n față hei zise ofticat barmanul cel gras cine dracului a încuiat timpul pe dinafară cum cine spuse mama poetului fiul meu drag scumpul meu fiu care astăzi învață să moară ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
cultura transgenicelor. România, devenită membră UE, s-a văzut nevoită să se supună legislației comunitare, renunțând la culturile de soia. Statele europene nu produc (cu exceptia Spaniei și a Germaniei) și nu cumpără OMG-uri, motiv pentru care în ultimii ani mocnește un conflict diplomatic latent între Statele Unite, cel mai mare producător și consumator de OMG-uri, și statele UE. În ciuda controverselor, în 2004, Comisia Europeană a impus un moratoriu referitor la utilizarea anumitor transgenice, cu obligația de a fi etichetate corect
ALIMENTELE MODIFICATE GENETIC DISTRUG RINICHII, FICATUL, PANCREASUL ORI APARATUL GENITAL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359665_a_360994]
-
neagră, auzi îndemnuri șoptite cu viclenie, sfaturi amestecate. Spirite înșelătoare îți dau t â rcoale: « Aruncă-te ! Acum ! Hai, nu-ți fie teamă te prindem noi. » Râsete lugubre. « Ai grijă! Se hrănesc doar cu frica ta. » O greutate fierbinte îți mocnește în piept, inima crește, crește, sângele pulsează furios, biciuiește arterele trupului, adâncurile creierului. Explozia lichidului roșu iți inundă ochii, gura ... simți gustul metalic, iute. « Aruncă-te ... aruncă-te ... ce aștepți ? Lașule ! » « Nu asculta! Se prăbușea alunecând. Ceva îl susținea,căderea
DEZILUZII de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 415 din 19 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345233_a_346562]
-
unul din interviurile acordate, președintele Clubului de la Roma pentru Europa, Dr. Călin Georgescu, afirma că „destabilizarea prezentă a Ucrainei prin proteste violente dirijate este pe punctul de a declanșa un nou Război Rece între Rusia și SUA. Un război ascuns mocnește deja în Asia, între China și principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. În acest nou context, extrem de tensionat, România, în loc să fie un factor de stabilitate, apare ca un „no man’s land”, un fel de tărâm al nimănui care
INTERVIU CU ISTORICUL SILVIA GUZUN de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340377_a_341706]
-
și de data asta cu bine. Apoi fie merg la film, fie îmi pregătesc hainele pentru o nouă săptămână de muncă. Dar de data aceasta nu. De câteva săptămâni, deși afară este un ger năprasnic, atmosfera s-a reîncălzit. Ceva mocnește în societatea marilor orașe. Lumea stă ca pe ghimpi, după ce a aflat că o mână de privilegiați și-ar da niște legi și ordonanțe în interes personal. Apoi am văzut pe internet și la televizor mult tapaj pe seama faptului că
Eu i-am văzut pe bătrânii frumoși și liberi din Piață. Plus o întrebare pentru premierul Grindeanu: vreți să fiți premierul lui Șefu’ sau al tuturor cetățenilor? () [Corola-blog/BlogPost/338260_a_339589]
-
răspund. Faptul că numeroși cititori se grăbesc să beștelească Banca Națională nu mă surprinde. Cum observă laureatul Nobel Robert J. Shiller, protestatarii “ocupiști” și-au părăsit corturile ridicate în centrele financiare din întreaga lume, dar în sufletele oamenilor continuă să mocnească scepticismul și resentimentele față de bănci. Iar îndoielile și întrebările despre moralitate sistemului bancar se înmulțesc. Curentul se extinde de ceva vreme și la noi. Așa că nu are cum să mă surprindă comentariul semnat Voicu Nicolae: „Banca Națională, ca majoritatea băncilor
citiţi înainte legile în care îi sunt reglementate atribuţiile! () [Corola-blog/BlogPost/338935_a_340264]
-
calomniați, ceva tot va rămâne!” (Pierre de Beaumarchais, Bărbierul din Sevilla) În această primăvară, mai întâi câteva bloguri, unele locale, din zona Dolj-Vâlcea, apoi un ziar central, urmate de două televiziuni de știri, au turnat gaz peste un foc ce mocnea de ceva vreme, stârnind o ditamai vâlvătaie. Și am văzut cum o întâmplare reală, din circuitul normal al vieții economice, a devenit literatură... fantastică. Numai fantastică, nu și științifică. După ce a intrat în malaxorul unor deformări succesive, care i-au
Capra vecinului de la Drăgăşani. Din Dealul Viilor.... () [Corola-blog/BlogPost/338894_a_340223]
-
-i albă îi străluce-argintul nopții. Peste pletele în valuri, cu petale de mătase, Cern sclipirile de aur iar privirea-i un străfulger, Chipul ei, e-un zămbet viu pe-ale nopții vise arse, Sufletul rănit de ani are-un plâns mocnit de înger. Umerii prin crângul serii au un șal de nor albind, Mâinile-s ca două raze peste marea înspumată, Ea străpunge imensitatea, curcubeu viu înflorind, Viața cea nocturnă, mută,în străfunduri lin înoată. Cu lungi haine de lumină se
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
amestec de sentiment și rațiune. Foarte atent la detalii, scriitorul surpride toate expresiile, de la agonie la extaz, într-un décor adecvat, tabloul este când unul de primăvară care se aseamănă cu un sfârșit mohorât de toamnă, când iarnă cu foc mocnind în sobă sau cu fulgi care cad necontenit, suferința apare acolo unde sunt pereți albi de spital iar spaima de moarte este asociată cu sirena unei ambulanțe, ca garanție a unui bolnav în lupta de supraviețuire. Drama scriitorului, aflat într-
FLORI DE-A LUNGUL TRAVERSEI PĂRĂSITE, PÂNĂ LA CAPĂT de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340088_a_341417]
-
încălzit ajunse la ea. Pielea de pe brațele și mâinile ei era lăptoasă și netedă, pielea unei concubine, în mod miraculos neatinsă de trecerea anilor. Iar pe degetul ei, sclipind în razele soarelui, era smaraldul lui Nurbanu, în adâncimile lui amețitoare mocnind puncte de foc negru. „Tu ce ai face acum în locul meu ?“ se întreba Safiye. Închise o clipa ochii, simțind ultima rază a soarelui pe pielea feței.” Citind această poveste te simți transportat în Constantinopolul secolului al XVI-lea, în lumea
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
revelator al mecanismelor subtile care provoacă la Ghelderode carnavalizarea operei, prin sublimarea tragicului în parodie, burlesc sau grotesc, precum și etapele acestui parcurs. /.../ Evenimentele „tragico-burlești” la care se referă autorul au loc la sfîrșitul primului război mondial, curînd după armistițiu: „Revoluția mocnea peste tot în Europa, atît pe frontul flamand cît și la dușman. Rebeliunea izbucnea în interior. Ceasuri epice, de care bruxellezii își mai amintesc încă. Erau vremuri de o incredibilă frenezie, cînd pînă și băcanii au avut, preț de cîteva
UNITER 25 si Revolutia la TVR cu spectacolul CE ZI FRUMOASA luni 18 mai () [Corola-blog/BlogPost/339398_a_340727]