558 matches
-
Crăciun, rămasă într-un vis. Desprinsă de prezent, prin ceața vremii deasă Cu ochii în -atunci- amintirea-mi se deșiră... Întrezăresc Crăciunul trăit la noi acasă, Ceva suav, din noapte, simt cum mă respiră! Se scutură-ntâmplarea-n vraja jarului mocnit, Sunt, din nou, lângă voi iubiții mei părinți, Dragostea și măreția eu, iarăși, le-am simțit! Într-un castel din flori de nor -trăiți voi- printre sfinți... Picuri aprinși de rouă aleargă-n noaptea sfântă, În clipe delicate m-ating
CLIPE SFINTE DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377763_a_379092]
-
ceva, foarte important și, într-un fel, avantajîndu-ne: geografic, strategic deci, între noi și fosta noastră mare prietenă de la răsărit se interpune acum o Ucraină, slavă și ea, slavă Domnului!, dar cu acea vanitate seculară, atît de ritos adresată, cîndva mocnit, acum fățiș, Moscovei. Și încă, încă ceva: se vede și cu ochiul liber că Rusia, în pierdere evidentă de prestigiu, fie el și spăimos-negativ, stă cu mîna-ntinsă, poate mai cade ceva de la masa Occidentului, s-astîmpere foamea endemică a supușilor ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ultimii ani chiar cartofii și fasolea!) sau produse electronice și electrocasnice, prin apelarea la bunăvoința unor civili aflați în posturi-cheie ale comerțului cu amănuntul sau cu ridicata, era de natură a inflama orgolii și de a crea stări de nemulțumire mocnită. Structurile de partid din cadrul D.S.S. erau implicate din plin în aplicarea măsurilor de economisire cu orice preț, fapt de natură a accentua și mai mult ostilitatea personalului din unitățile informativ-operative față de activiștii de partid. De exemplu, în „Programul privind asigurarea
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
mai cu siguranță un Hercule care nu are ce face”. Însemnul frumuseții unui dandy constă mai cu seamă În aerul de răceală pe care Îl dă neclintita hotărîre de a nu se lăsa mișcat; ai spune că e un foc mocnit ce se lasă ghicit, care ar putea, dar nu vrea să strălucească. Iată ce este, În aceste imagini, desăvîrșit exprimat. Théophile Gautiertc "Théophile Gautier" Charles Baudelaire*tc "Charles Baudelaire*" Prima oară l-am Întâlnit pe Baudelaire pe la mijlocul anului 1843, la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Iancu Jianu (1940), Haiducii (1957), Tudor Vladimirescu (1960). Dominat de un maniheism ireductibil, naratorul pune în stare de conflict două tabere: jefuitorii, încărcați de grele păcate, și masa de nevoiași, care printre vaiete și blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită crește „volbura mâniei” și din cătun în cătun se întinde un „duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă potrivnice, și dacă legendarul Iancu Jianu șetrarul se
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
O firmă revoluționară). La un pol, intenția satirică, ironică și tehnicile denigrării - jocul insinuant cu proporțiile, distrugătoarele antiteze -, la celălalt, elogiul deschis al ordinii, al vigorii creatoare. A. n-a fost un spirit retrograd, ci un adversar al falsității. „Tezaure mocnite” zac în popor. Fierarul afirmă forța faptei, țăranul a împrumutat înțelepciunea pământului. Poezia și muzica lor atestă un adânc extaz (Pentru bilanț, Bărăganul). Pravila de morală practică abandonează ironia pentru negația directă. Hula și mesianismul o plasează în descendența biblicelor
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
boală nu-i va mai putea răpi. [ 52] Însă, mai mult decât suferințele acestea, bântuia pe atenieni grămădirea oamenilor de la țară în oraș, mai ales a acelor veniți în urmă, pentru că, nefiind destule locuințe și șezând ei vara în bordeie mocnite, mureau toți cu grămada. Cei ce erau spre moarte stăteau culcați unii peste alții și așa rămâneau și cadavrele în drum. Alții se tăvăleau pe jumătate morți prin strade și pe lângă fântâne spre a-și stinge setea. Templurile în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a căror sabie tăioasă se temea însă ca și de sabia de foc a heruvimului. La început dispus a se împăca, se zădări mai târziu, prin nesocotința trufașă a latinilor, și întoarse foaia, devenind dușman în faptă, după ce stătuse mocnit atâta vreme într-ascuns, căutând un moment favorabil pentru a izbucni în fățise fapte de silnicie. Cauza dezbinării a fost următoarea întîmplare. Cauza cea mai apropiată a mâniei sale asupra latinilor. Abia se văzuse Ioannițiu recunoscut în toată forma în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
plata lui a dat naștere termenului „ciubuc”, cu sensul de „bacșiș”. El avea obligația să „curețe bine ciubucele”, să le umple uniform și apoi să le aprindă (Ciocoii vechi și noi). Dacă tutunul sau kief-ul ardea cu flacără, și nu mocnit, fumatul era compromis. Dar era și un semn de rău augur. „De șed închis în casă și trag trist din ciubuc,/ îmi flacără luleaua și-mi face ursu[z]luc” (turc. ursuzluc = „semn de nenoroc”), scria paharnicul Costache Bălăcescu pe la mijlocul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
quintul spuse pe un ton pierit: - Se pare că raportul provine de la una din femeile care l-au omorât pe Rimio de Vassur. Ele ar trebui să știe... N'Gai Loon tresări violent. Moartea lui Rim era o permanentă durere mocnită. Deși nu el îl operase și instruise pe Rim, fusese nevoit de multe ori să suporte reproșurile lui Bella care afirma că dacă quintul n-ar fi dat greș într-un chip atât de lamentabil în timpul misiunii sale în Abație
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dată în spațiul românesc. Domnia nu și-a mai făcut un scop din asimilarea confesională, căutând dimpotrivă să le garanteze armenilor libertatea cultului. Totuși, situațiile de criză, ca aceea de la sfârșitul anului 1671, au însemnat prilejuri pentru ca vrajba, până atunci mocnită, să capete forme mai aspre. Politica fiscală și comercială a lui Gheorghe Duca, la care s-a adăugat rivalitatea economică și confesională dintre armeni și greci au reprezentat suficiente argumente pentru a atrage simpatia celor dintâi pentru cauza rebelilor. Dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Paradox”, „Viața nouă” ș.a. Egală cu ea însăși de la primele acorduri, poezia adunată în volumele Ard săniile, Deschideți luminii (1984), Eroare de iarnă (1990) și Interior (1998) este una a arderilor molcome, mocnite, întreținând în spațiul liric o căldură uniformă, plăcută, propice reveriilor, aducerilor aminte, meditațiilor existențiale. Natură solară, animată de un hedonism grațios, M. stăruie, îndeosebi în Ard săniile, asupra miracolelor vegetale în perspectiva traversării anotimpurilor rodirii ca expresie a perenității: „Curând
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
ei), însă nu-i numește. Din acest motiv, cel mai recent editor, G.M. de Durand, crede că acest dialog este anterior tratatelor contra lui Diodor și Teodor, compuse în jurul anului 438; scrierea pare să dateze dintr-o epocă de ostilitate mocnită, adică din anii 434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă într-o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Faulkner (unul dintre prozatorii lui preferați). Nimic din romanul social festivist nu există în proza densă, economic croită și minuțios șlefuită. Spovedania, Adolescent sau OZN au ca decor lumea măruntă, periferică, ternă a celorlalți optzeciști, unde totul fierbe la foc mocnit, cu flacără mică. Este lumea mizeră, sordidă, lipsită de orizont, adeseori abrutizată a satului transilvan postbelic, unde se macină destine de intelectuali blazați. O deviere notabilă în raport cu norma epică de acum este bucata care dă și titlul volumului, Trenul de
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
ei), însă nu-i numește. Din acest motiv, cel mai recent editor, G.M. de Durand, consideră că respectivul dialog este anterior tratatelor contra lui Diodor și Teodor, compuse în jurul anului 438; scrierea pare să dateze dintr-o epocă de ostilitate mocnită, din anii 434-437. De Durand propune anul 437, în măsura în care putem identifica această operă cu o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tensiune dintre universul de sensibilitate al poetei și aparentul echilibru al versurilor ei, în care structuri formale solide reprimă, într-o oarecare măsură, energia pornirilor telurice și intensitatea trăirilor emotive: „Perfecțiunea clasică a formei [...] este un fel de chenar impus mocnitelor zbateri ale subiectivității profunde” (Ion Pop). Poezia scrisă de B. rămâne, în esență, una a materialității apăsătoare, de neînvins, chiar dacă „prin intensitatea cvasimorbidă a sensibilității sale de gorgonă și eumenidă, Eta Boieriu se chinuie parcă să-și resacralizeze lumea” (I.
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
să aibă un caracter ascuns, presiunea psihologică la care sunt supuși se refulează în nedorite reacții compensatorii, iar mama, se vede nevoită să se alieze măcar în ascuns cu copiii, familia divizându-se în două tabere aflate într-un conflict mocnit permanent. Pentru astfel de bărbați, a legăna un copil care plânge, a spăla rufe, a bate un covor sunt treburi de femeie...și adesea vor spune: Eu sunt bărbat, asta nu e treaba mea”. Așadar, în mica societate care este
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
câștiguri bunișoare. Evident, țărăncuța e oripilată de mediul viciat unde a nimerit și fuge de acolo, răsplata acestei neprihăniri fiind căsătoria, ce se întrezărește, cu tânărul învățător pe care, cât trăise în sat, apucase să îl îndrăgească. În Anuța obsesiile mocnite și principiile exhibate fac un ciudat amalgam. SCRIERI: Păcatul, pref. I. Al. Brătescu-Voinești, București, [1924]; Anuța, București, [1926]; Dracul, București, 1932; Puiul de lup, București, 1933; Joc primejdios, București, 1933; Mărăcini, București, [1937]. Repere bibliografice: H. Sanielevici, Noi probleme literare
PETRESCU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
apăsării și nesiguranței, neajunsurilor de fiecare zi adăugându-li-se panica demolărilor, Strada Parfumului, salvată de revoluție, făcând parte din perimetrul dintre Piața Muncii și Halele Obor, destinat sistematizărilor orbești. Memorabilă rămâne scena dărâmării bisericii Sfânta Vineri: o mulțime murmurând mocnit se adună zi și noapte în jurul lăcașului în care izbesc buldozerele și macaralele, în vreme ce peste toți se ridică o pulbere spectrală, îmbibată de miros de ceară și tămâie. SCRIERI: Poarta de sticlă, București, 1982; Fereastra de la Veneția, București, 1983; ed
KERIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287710_a_289039]
-
al existenței ce sfârșește „în ură sălbatică, în impuls ucigaș și moarte”. Una din răsturnările de viziune aduse de The Lady in the Lake privește modificarea regimului metafizic al răului. În cărțile anterioare, crima era un produs inevitabil al demonismului mocnit al marii metropole. Pierderea individualității, ștergerea barierelor dintre permis și interzis, renunțarea la atributele eticii tradiționale au relativizat într-atât existența, încât personajele erau împinse spre infracțiune într-un mod aproape natural. Excepția o constituie, în acest tip de lume
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
poate avea loc fără coborârea în universul mărunt, banal până la exasperare, deprimant și energizant în același timp. Secvența se încheie cu intervenția lui Marlowe, pregătit să livreze încă una din meditațiile care ni-l înfățișează în lumina clarobscură a disperării mocnite în care e obligat să-și risipească fiecare clipă a existenței: Și așa a trecut o zi din viața unui D.P. Nu chiar o zi tipică, dar nici chiar atipică. Nimeni nu știe ce-l face pe un om să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
doctorului Simionescu), dar că să fie liniștit, deoarece reeducaților li se va găsi de muncă. Țurcanu n-a vrut să spună despre ce oficial era vorba, în ciuda insistențelor lui Popa2. Foarte curând avea să fie sesizat un puternic conflict, chiar dacă mocnit, între Popa și Țurcanu, din cauză că primul era sprijinit de Avădanei și Sucegan în conducerea ostilităților, iar Țurcanu își simțea poziția amenințată. Țurcanu și-a dat seama că puterea lui s-a diminuat, el fiind implicat mai puțin în bătăile de la
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și își repartizase oamenii de încredere în diverse posturi administrative, astfel că rivalului său nu i-a mai rămas decât să se ocupe de activitatea din ateliere. Pe tot parcursul șederii sale la Gherla, Țurcanu s-a aflat în conflict, mocnit ori deschis, cu Popa. A participat și aici la bătăi, însă numai ocazional. Țurcanu realiza că planurile manipulatorilor s-au schimbat și începea să fie prudent. Într-o discuție avută cu Popa la scurtă vreme după sosirea sa în Gherla
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
cu masa lor. Parcă tasau lumea! Apăsau pe umerii tuturor și spațiul parcă devenea mai mic, obligându-ne să fim mai uniți. Se întindeau pe mii de kilometri în toate direcțiile, învăluind pământul, și în pliurile lor se vedea focul mocnit al gheții de iarnă. Ningea. Tot timpul ningea. Mereu cădeau din cer fulgi, câteodată mai rari, câteodată mai deși. Din când în când, mai bătea și câte o rafală de vânt care răscolea omătul abia depus. Cu toate astea, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
totul în camioane și se întoarseră după un alt transport. Făcură lucrul ăsta de trei-patru ori. La sfârșit, unul dintre ei se apropie de cort cu o fiolă pe care o turnă pe un colț și acesta începu să ardă mocnit, apoi izbucni într-o flacără verde fără fum. Nu era mai simplu să aprindă un chibrit? Cronicare, mă surprinzi! E Diavol Verde! Arde totul. Cortul ăla era ignifug. Asta e o zonă de conflict, din punctul lor de vedere. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]