3,398 matches
-
mult, unui volum de-al său, din 1969, Biata mea cumințenie, publică în același an o carte despre avangardă. Pare destul de ciudat. Ar fi poate un fel de compensație, de echilibrare, de rotunjire a ceea ce am putea numi, cu toată modestia, un fel de personalitate. Pe de altă parte, a fost și o determinare de ordinul biografiei intelectuale, pentru că, în momentul cînd a trebuit să aleg lucrarea de diplomă, pe lista autorilor propuși de profesorul Mircea Zaciu era și Ilarie Voronca
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
nume, m-am oprit la cel al lui Ioan Es. Pop, poet minunat, care-ar merita mult mai multă notorietate, și om care în toate interviurile și articolele din presă are un ton personal, cald, un fel de înțelepciune și modestie care-i stau foarte bine. Nu-l recomand eu, pentru că se recomandă singur prin cărțile lui, dar cred chiar așa, "cu tărie", în scrisul lui. Autorii români depind în întregime de traducători... Cum e relația dintre un scriitor român și
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
ațâțe haotica cititoare și nesăbuita bibliofilă. La rândul ei, Helene nu e doar stimulată de calitățile rare ale lui Frank, ci poate deveni cu naturalețe confesivă, vorbindu-i despre dorințe și eșecuri, proiecte de obicei neizbutite, cronica sa jenă financiară, modestia locuinței, prieteni etc. Ar fi de menționat în treacăt că celelalte scrisori adresate membrilor familiei lui Frank Doel sau angajaților librăriei, deși pline de căldură și generozitate, sunt în general previzibile și convenționale și prin aceasta secundare în ansamblul corespondeței
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
al pianului, al jazz-ului, de la noi, muzician de a cărui despărțire, iată, după decenii, nu reușim a ne consola. Ne consolează cu o undă de nostalgie Körössy însuși cel care, la capătul unui impresionant excurs pianistic, a mărturisit cu modestie, mulțumind publicului: "am încercat... trebuie să mai studiez". Căci Körössy definește în continuare spiritul cel liber al unei comunicări coerente și deschise, iar aceasta în zone stilistice dintre cele mai diferite, de la jazz-ul tradițional și până la free-jazz în care
Iancsi Körössy la București by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15701_a_17026]
-
nu are secrete, nici soluții miraculoase, ci respectă cu sfințenie o serie de reguli de bun simț ale meseriei, o disciplină de lucru de la care nimic nu îl poate abate, își respectă imaginea și își păstrează buna dispoziție. ,, Cred în modestia și în ignoranța receptivă și neliniștită a animatorului de televiziune." ,, Dacă am o tehnică de interviu? Nu. Am un fel de a fi, de a asculta, de a vorbi, de a impulsiona, care îmi este natural. Eram așa înainte de a
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
cea mai bună voce care poate rosti divin neputințele ființei, culmile pe care ajunge și abisele în care se prăvălește, care poate vorbi despre consistența și imaterialitatea succesului (chiar. Ce este succesul?), despre vulnerabilitatea, forța, coerența și incoerența, paranoia și modestia actorului nu poate fi nimeni altul, acum, decît Marcel Iureș. Nu rege, nu împărat, nu episcop. Un actor martor al decăderii și degradării lumii, a celor din jur, a derizoriului spre care este împins el, ca artist și teatrul, ca
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
și Virgil Ierunca, cărora pontiful "ideilor literare" mărturisește a nu le fi fost "simpatic" și pe care, în consecință, doar cu o acră politețe, îi scoate în afara scenei literare. Punctul de pornire îl constituie, așa cum am fost obișnuiți, lepădarea falsei modestii: "Dar nu eram nici simpatic, fiindcă (...) aveam conștiința realizărilor mele. Nu înțelegeam să fac curte unor persoane cu care fusesem coleg de facultate, ne cunoșteam foarte bine, care însă n-au dat nimic echivalent. A face emisiuni este una, chiar
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
id est de răzvrătit subțire, din capul locului. După lecțiile primite în particular, Macedonski absolvă patru clase la liceul din Craiova. Urmează studii incerte la Viena, Pisa, posibil la Geneva și Neapole, care-l îndrituiesc a se socoti, cu o modestie orgolioasă, drept un "student" întîrziat și etern: Aș spune, arată Nicolae Oprea, că i se potrivește mai degrabă caracterizarea lui G. Călinescu referitoare la Eliade: "autodidact prin forța lucrurilor și mare devorator de cărți"". Însușindu-și învățătura de unul singur
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
cer materiale, citesc. Ca la început. Ai un spirit critic ascuțit. Dar și acela autocritic e bine dezvoltat. Refuzi să vorbești despre tine, despre succesele tale, despre spectacole făcute aici sau aiurea. Nu crezi că, de la un punct încolo, extrema modestie merge cumva împotriva artistului, mai ales acum cînd fla-fla-urile sînt la mare modă? Am să răspund Zen. În preajma manifestărilor simple de ateism, eu devin sfios și precaut. În fața manifestărilor agresive de ateism, amețesc și nu pot vorbi. Marea problemă a
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
impresia a fi ca altădată, dar semnele reînnoirii acoperă autenticitatea. Doar eu văd,... am prilejul să observ, pe ușa de la intrare, dată de perete, - cu pornirea mea de a mă interesa mai întîi de ceea ce pare să se ascundă: din modestie, - plăcuța de alamă coclită, pe care, concentrîndu-te, poți desluși numele: Mihai Ralea. E, sînt convins, singurul lucru rămas la locul lui, nemișcat. Dovadă acțiunea de eroziune a timpului. Tot astfel, o dată, la Istria, cu mulți ani în urmă, cînd văzusem
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
hăul potrivniciilor și felurimilor? Sunetul cristalin al muzicii mozartiene! vestitor parcă de lumină neîntunecată și de trupuri nestricăcioase". Incontestabil, Nicolae Steinhardt nu e ceea ce s-ar chema un critic "profesionist" (nici nu s-a dorit astfel, apreciindu-se cu stilizată modestie, în raport cu multitudinea temelor sale, drept un "autor amator"). Sub scutul unei atari derogări de sine, își îngăduie a "submina" cu grație judecata strict estetică, delectîndu-se nu o dată, la modul simpatetic, cu scrieri de rang secundar, în jurul cărora țese prețioase considerațiuni
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
constituie sursa de tragism a acestei cărți, un tragism care nu provine din întîmplări, ci din felul în care un om își contemplă propria existență: dezolat de eșecurile înregistrate cu o obiectivitate aproape crudă, înduioșat de succesele minimalizate cu autentică modestie, dar mai presus de orice conștient pînă la epuizare nervoasă de uriașul arbitrar al vieții. Kermode e, poate, cel mai apreciat critic britanic al ultimilor decenii. Ridicat la rang nobiliar din anul 1991, autor al unor studii literare fundamentale dedicate
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
fi avut nici o îndoială că prozatoarea descinde de acolo. Adriana Bittel citește de o viață întreagă (de fapt, dinainte de-a se naște, de mai multe generații). Cărțile nu fac parte din existența ei, cărțile sunt existența ei. Cu o modestie rar întâlnită la o scriitoare, ea își îndeplinește fără să se plângă obligațiile prozaice de femeie: face piața, spală, gătește. Însă toate acestea le consideră mai degrabă un fel de formalități după încheierea cărora poate deschide seara, în sfârșit, o
Întâlnire cu literatura bună by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16368_a_17693]
-
Greșeala lui Descartes, scria Alain, e de mai bună calitate decît adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa modestiei nu există oglinzi. * Oboseala conținută în orice recunoaștere, în orice oglindire. * O demnitate rușinoasă: cum de are parte numai de insuccese? * Complexul adevărului, care, cîteodată, se simte prea sărăcăcios în raport cu luxoasa mistificare, înaripată de fantezie. * Bețivii spun că nu izbutesc
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
care le-a perceput în copilărie? Ce să-ți spun? Vrei să-ți spun precum Caragiale, că sîntem toți iritabili, dar puțini sîntem și expresivi? Pe mine m-a marcat astfel încît am devenit și expresivă, iartă-mi lipsa de modestie. Dincolo de asta nu cred că am ce fora. Poate, uite, am presimțit, dacă vrei, cum simt caii cutremurul care vine, tot timpul, dar n -aveam dovada, că trăim într-un loc violent. Mai tîrziu, cînd propaganda ne sufoca și nu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Greșeala lui Descartes, scria Alain, e de mai bună calitate decît adevărul unui pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa modestiei nu există oglinzi. * Oboseala conținută în orice recunoaștere, în orice oglindire. * O demnitate rușinoasă: cum de are parte numai de insuccese? * Complexul adevărului, care, cîteodată, se simte prea sărăcăcios în raport cu luxoasa mistificare, înaripată de fantezie. * Bețivii spun că nu izbutesc
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
dinainte de noua critică a școlii de la Chicago, dar sosită după ce ultimele ecouri ale romantismului de secol 19 se stinseseră. Generația anilor 20-30 din veacul trecut. Dar Austin Warren e zgîrcit cu detaliile și nu are farmec de povestitor. O anumită modestie personală excesivă acoperă, ca o cortină cenușie, "platoul de filmare" pe care mi-aș fi dorit să văd renăscînd personaje ca Irving Babbitt sau Wellek însuși. Harvard-ul începutului de secol pare o școală de provincie, nu pentru că nu s-ar
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
sînt puși cei doi, îi apropie pînă la intimitate, pînă la reverberarea unuia în sufletul celuilalt. Așa este posibil schimbul și împlinirea finală a unuia prin celălalt. Ciccio ajunge la înțelegerea valorilor lui Fausto: "...trebuie deci să dau vina pe modestia, adică pe mediocritatea mea... Altminteri l-aș fi înțeles, pînă și cuvintele mele cele mai absurde ostile crude ar fi reușit să zdruncine ceva în mine, adevărata înțelegere sau adevărată revoltă. Nu milă, fiindcă milă singură vine și se duce
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
de iubire. Aceste valori se impun parcă de la sine, nu numai datorită autorității Părinților, ci a acelei autorități divine care conferă acestor valori tărie și perpetuitate. Întrupate în creștinii dedicați asemănării cu Hristos, aceste valori morale perene ca: dreptatea, adevărul, modestia, jertfirea pentru aproapele, prietenia, curajul, cumpătarea, cinstea, dragostea etc. pe care ni le îmbie orice scriere patristică, nu sunt prezentate ca niște simple noțiuni abstracte, ci ca forțe vii ce își au izvorul în Logosul divin și care împodobesc pe
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
nici rece-funcțională, ca a oamenilor de știință, atunci când fac din ei înșiși obiect de studiu, ține de o paradă a eului, posibilă doar în absența bunului-gust. Plin de încredere în sine, Liviu Antonesei joacă din când în când, neconvins, comedia modestiei: " Dacă șcitind cartea, n.n.ț o singură pereche va înțelege ce miracol i se întâmplă, dacă un singur solitar ce suferă din dragoste va depăși criza, dacă un mare dezamăgit va căpăta puterea și curajul de a mai încerca o dată
Iubirea, bibelou de porțelan... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16463_a_17788]
-
de cele pe care le-ai avut inițial? * Luciditatea e, în esență, indiscreție. * Prin exagerare, politețea devine ironică. O putem mînui ca o armă greu de contracarat, precum orice convenție care, concentrîndu-se, se arată periculoasă prin subtilitate. * Jocul de-a modestia îi prinde doar pe cei realizați, care-l pot împinge pînă la masochism. Neîmpliniții care-și exhibă micimea n-au clasă. Sînt pur și simplu niște dizgrațiați. * O șansă a creației: de-a adînci atît de mult ceea ce e dat
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
el toată tensiunea care îl macină pe Soriano. Scena celor doi, după ce au rătăcit parcă pe nisipul mării o noapte, cînd își deapănă victoriile tinereții, serioasă la limită și presărată cu gag-uri este antologică. Îi prețuiesc enorm (și pentru modestia lor astăzi anacronică, și le admir creațiile de cîte ori îmi oferă ocazia. Personal, nu am văzut-o în ultimii ani (poate în Șantaj) pe Virginia Itta Marcu într-un rol atît de rotund și susținut atît de dramatic și
Luptă și spectacol by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16473_a_17798]
-
d'habitude. Te felicit!... începe el sonor, ca să fie auzit. (M-aș mira să mă felicite, în public, pentru vreo expoziție, pentru vreo proză, ceva.) Te felicit!... repetă teatral... pentru mormîntul de la Eternitatea... e foarte frumos. Mulțumesc, zic eu cu modestie și ne strîngem mîna. În care timp, trecînd șontîc pe lîngă noi, fostul mare chirurg, melomanul octogenar, se-apropie o clipă și-l bate pe umăr pe amic: Am onoarea, dom' colonel! Baaang. Ce neașteptată compensație. Foaierul teatrului. Pauză. De
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
George Constantin, Gheorghe Cozorici, Silviu Stănculescu, Sanda Toma, Mircea Albulescu... Lipseau deja Amza Pellea, Silvia Popovici, Gina Patrichi... Mă uitam pe scenă la cei prezenți și refăceam, din memorie, locurile goale. Trei cuvinte mi-au trecut prin minte: geniu, nebunie, modestie. Mi se pare că sub semnul lor s-a așezat spiritul generației. Au plecat de la început în căutarea adevărului și a performanței. În luna iulie 1956, un grup de actori absolvenți, de tineri scenografi și regizori hotărau plecarea la Teatrul
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
care a făcut-o pentru cartea colegei sale, Victoria Dobre, m-a surprins la prima vedere: sînt trecute cinci roluri de la Teatrul Național din Craiova și nouă de la Teatrul Național din București. O astfel de listă nu aduce în discuție modestia. Și nu cred că despre asta e vorba. Trecerea în revistă a propriei vieți artistice, rememorarea fiecărui rol în parte, a atmosferei repetițiilor, a luptei cu textul și cu personajul, serile reprezentațiilor, vibrațiile aplauzelor, drumul spre teatru, ora petrecută în
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]