323 matches
-
-ai bine?! Ionel făcu din cap un semn afirmativ către mama lui și unul de neputință către Va. Abia peste vreo două ceasuri, Ionel l-a luat Într-un colț pe Va și i-a arătat prin deschizătura pumnului, două mogâldețe cu pene, iar când a văzut că nu a obținut efectul dorit și după ce a inspectat cu privirea Împrejurimile, a afișat o mină de mare surpriză și ca un veritabil magician a ridicat În fiecare mână câte un pițigoi micuț
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
când am ajuns pe partea cealaltă a străzii și am văzut-o, stând la bordură, chiar în fața mea, trimițând un ultim pupic celor doi drăgălași, care își găsiseră deja locurile în mașină și se integraseră în grămada celor treizeci de mogâldețe urlătoare. Abordând expresia cea mai plăcută și mai convigătoare de agent de vânzări, m-am îndreptat spre ea și am spus: — Scuzați-mă, aș putea să vă pun o întrebare? — O întrebare? mi-a întors-o ea puțin surprinsă, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spate. El, înarmat până în dinți în mijlocul munților Schwarzwald, chiar acolo unde izvorăște Dunărea, se luptă cu invadatorii și întotdeauna el iese învingător. Deși are doar șapte ani, vechii goți erau mici și neputincioși pe lângă el. Iar acum... acum fetița... Ce mogâldeață o mai fi? Ce nume îi vor da? Și toate acestea au început cu cele două tinere, ce au străbătut același drum lung de patru mii șase sute de metri, la capătul căruia au urcat același deal de aproximativ trei sute de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
până să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol, acolo unde se formează iarna, țurțure de gheață, de să-l spargi cu toporul, nu altceva, și încerci să-ți distingi umbra ca o mogâldeață, mișcând aiurea, din care aștepți să apară, la o proximă mișcare a corpului tău, încă o umbră ceva mai mică și mai subțire. Firavă. Abia atunci auzi ecourile a două voci teribil de cunoscute: Că dacă n-ar fi sunat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Deodată, toate tabuurile civilizației nipone au fost date peste cap: lumea a început să aplaude (tot aplauze, dar altfel de aplauze...) și să vocifereze, cu veselie, în fel și chip. Nedumerită, am cerut explicații. Ce se întâmplase? Copilul gazdelor, o mogâldeață de milioane, rostise, pentru prima oară, cuvântul mamă. Am fost invidioasă atunci. Aș fi dat, fără nicio reținere, toate cronicile mele favorabile, toate diplomele de la expoziții, la schimb cu acest cuvânt, dacă mi-ar fi fost adresat mie. Atunci, Z
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Motor nu avea, cai nu avea, pînze nici atît și totuși moviloiul acela se deplasa. Dacă ai fi privit mai atent, nestresat de ploaia aceea care te îndeamnă spre sinucidere, ai fi observat că în față, camuflată excelent, era o mogîldeață de om. Cu siguranță că n-ai fi observat dacă împinge sau trage, dar după direcția de deplasare ai fi putut trage o concluzie logică. Această logică te-ar fi dus la depistarea faptului că omulețul împinge. Pune-le în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se pierd în întuneric. Moșul a lăsat portița deschisă pentru colindători și rînd pe rînd s-au perindat prichindeii de pe ulița sa. Unii, șmecheri nevoie mare, trișau și mai veneau o dată. Vasile se lăsa păcălit și conversa serios cu micuța mogîldeață. Parcă ai mai fost... Nu. Nu eu. Da? Mi s-a părut atunci. Încurajat, micul mîncăcios îl duce pe o pistă falsă. Poate este Cristi a' lui Panait. Are fesul ca și al meu. Sigur el a fost. De altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luat merișorul? Da. Sigur? Da, roșea puțin, năzdrăvanul. A luat Roșca, îl știi pe Vasilică, a luat două. Dar mi-a spus că vrea două. Este tare cumincior. Dacă ai vrea și tu, mi-ai spune, nu? Da, se încurcă mogîldeața. Dar vrei două, nu? Da. Poftim, de la moșul încă unul. Dar l-am luat. Da? Ce băiețel cuminte ești tu! Moșul îl săruta pe frunte și-i mai dă un măr. Lasă-l și pe ăsta. Prea ești cumincior... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Micul duce, cuvîntul Neapole - „Să vezi Neapole, și apoi să mori“ - și din nou figura lui Poole, prăbușit Într-un fotoliu și mîncînd o felie de cozonac Într-o Încăpere strîmtă și Întunecoasă... Pe urmă doctorul Forester, aplecat asupra unei mogîldețe negre și Însîngerate... Amintirile se Înghesuiau, din ce În ce mai numeroase. O clipă, văzu chipul negrăit de trist al unei femei, care se confundă numaidecît În uitare, ca un om ce se Îneacă. Simțea că-i plesnește capul de durere sub năvala atîtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de o ușoară Înțepătură a șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca În timpul celor o sută de zile! Îmi lipsește doar o armată“, Își spunea Împăratul, În timp ce măsura cu pași mici și fermi dormitorul, zgâindu-se pe pereți, ca și cum acolo ar fi putut afla oștirea În cauză. Privirea Îi căzu pe mogâldeața din patul vecin și atunci Își aminti de colegul de cameră. Cu o mișcare autoritară, smulse cearșaful și dedesubt se ivi René Descartes, chircit În forma unui semn de Întrebare . Filozoful clipea des, păsărește. Plecând de sub cupola bretonului, un nas
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mutând bosonul În stânga, pentru a-i strânge mâna. — Ce-ai acolo? m-a Întrebat Qwa, curioasă. Vaaai, s-a luminat ea, când am deschis palma, ce mititel și frumușel e! Dă-mi-l și mie puțin. Când i-am așezat mogâldeața În podul palmei, o mică descărcare electrică ne-a făcut să tresărim și să ne căutăm privirile. Qwa a mângâiat ușor bosonul, iar apoi l-a ridicat până În dreptul rucsăcelului ei ciclamen. — Vezi ce bine se potrivesc? m-a Întrebat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
monstrul. L XLVI Am ajuns în Roman pe la nouă seara. Ningea cu fulgi mari, peronul era luminat jalnic de un bec chior. M-am uitat să văd dacă mă așteaptă cineva, dar sub becul anemic n-am văzut decât două mogâldețe proptite într-un cărucior de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în jurul blocului. Cam peste o oră se auzi soneria de la intrare. Astea trebuie să fie fetele, sări bunica. Să vezi ce perdaf le trag eu că nu te-au ajutat cu valiza. Ușa se deschise - pe holul blocului stăteau două mogâldețe proptite într-un căruț de butelii - una era într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o pufoaică proletară, pe cap purta o căciulă grosolană, cu apărători pentru urechi. Asta era tanti Cucu, cunoscută în mahalale drept Piratu’. Cealaltă era sugrumată de un fular care-i atârna până la călcâie. Nemaipomenit ce semăna cu Cristina. Amândouă mogâldețele aveau țurțuri la nas și promoroacă pe gene, pe sprâncene. Mă fixau ciudat, ca niște vârcolaci. Le-am explicat că eu nu văzusem pe peron decât doi muncitori sau boschetari, ce-or fi fost. Piratul, care-și luase iar înfățișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trecea coacerea spicelor de grâu. Bărbații și femeile se pregăteau pentru secerișul grâului. Toată suflarea satului, cu mic cu mare, se muta pe câmp cât era ziulica de mare. De la un capăt la altul al ogorului se puteau vedea niște mogâldețe albe prăfuite pe un fond galben, auriu, uneori mișcându-se, alteori părând statice, toate în funcție de distanța de la care erau văzute. Când te apropiai de acele ființe umane încovoiate de șale, observai cum tăiau spicele de grâu cu securea și le
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ciutură, Pâcu i-a făcut atenți pe cărăuși. Voi vedeți ce văd eu colo pe iazul de la Găinării? Cei întrebați și-au pus mâna streașină la ochi, să se apere de soare, și au privit spre locul arătat. Afară de o mogâldeață care bate cu ceva în gheață nu se vede nimic - a răspuns Hliboceanu. Stiți voi ce face omul acela acolo? a întrebat misterios Pâcu. Sparge gheața. Ce altceva? a răspuns moș Dumitru. Păi dacă nu știți, de ce vă băgați în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
În poala cămășii, se rostogolea peste brazdele de pământ afânat. Aroma de pământ proaspăt parcă Îi dezmiardă sufletul și acum... Ca hipnotizați, ochii Îi erau ațintiți numai asupra păsării. “Acum ajung la ea și...” Dar tocmai atunci pasărea a văzut mogâldeața ce se rostogolea spre ea și, dintr un salt, cu aripile larg deschise, a fost În aer... probabil pentru a avea o vedere panoramică asupra locului... Apoi s-a lăsat pe arătură, puțin mai Încolo. Totul a fost ca un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului, nu e totul pierdut. Încă se mai găsește câte ceva de furat. Bâjbâi după scaun și, negăsindu-l, se așeză direct pe podea, rezemat de perete. Întunericul fremăta, apoi se coagulă în mogâldețe care începură să-i danseze în jur. Privi, indiferent, jocul de umbre. Începeau să prindă contur, trăsăturile li se alungeau, când se întorceau una spre alta, le putea vedea profilurile, fruntea teșită, bărbia ascuțită, nasul lacom, adulmecând, ca nevăstuicile. El
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce-i poftește inima, poate îmbrăca tot ce îi place, poate avea câte prietene dorește, dar în luna a douăsprezecea trebuie să-mi toarcă zilnic câte cinci caiere de in; de nu, e vai de ea, îi tai capul!" O mogâldeață neagră îi propune fetei să o ajute cu condiția ca în fiecare seară să încerce de trei ori să-i ghicească numele; dacă la sfârșitul lunii nu va izbuti, atunci o va lua cu el. În ultima seară, regele îi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
seară, regele îi povestește o întâmplare petrecută când s-a rătăcit la vânătoare. El a văzut în apropierea unui puț vechi "o pocitanie mică, neagră și caraghioasă", care torcea cu o viteză nemaipomenită, cântând "Niminiminot/ Mă cheamă Tom Tit Tot." Mogâldeața dispare atunci când fata rostește cuvintele auzite de rege în peripeția sa. Destinul în momentul căsătoriei acționează, în proza populară românească, așa cum aminteam, ca un element concomitent fabulos, extraordinar, dar și purtător de "raționalitate". Lumea narațiunilor populare este, la acest capitol
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pustietatea Înghețată, Într-o lume ce pare eternă... Privesc În sus spre cărarea ce urcă abrupt spre Înălțimi amețitoare, unde se vede un petec de cer siniliu, privesc În jos și abia deslușesc cu greu motelul și coechipierii, ce par mogâldețe colorate. 489 Insight Guides New Zealand Stepby Step, Apapublications, p.11. 490 Maria Stenson, Illustrated. History of the South Pacific, 2009; idem, Illustrated of New Zealand.Rordom Hause New Zealand, 2009, p.80-85. 316 Vântul ascuțit a Început să-mi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]