323 matches
-
oameni călăreau În urma sa și a lui Hildebrand. Nici unul nu dăduse semnal din corn, astfel că slujitorii nu erau la posturile lor În Curte, și părintele Anselm de abia apărea gâfâind de după colțul galeriei. Hildebrand ducea pe calul lui o mogâldeață Înfășura tă În tot felul de șaluri de sub care se vedeau numai doi ochi șori albaștri, foarte vioi, și un năsuc obraznic. Sub ochii uluiți ai soției, bătrânul ministerial, În loc să desca lece În genunchind lângă calul stăpânului ca să-l ajute
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vioi, și un năsuc obraznic. Sub ochii uluiți ai soției, bătrânul ministerial, În loc să desca lece În genunchind lângă calul stăpânului ca să-l ajute să coboare, mulțumind pentru cinstea care i se făcea lui și modestului său cămin, luă cu grijă mogâldeața de pe cal și o puse jos ca pe o comoară, Încercând s-o scoată din val trapuri. În această vreme, ducele sări singur de pe cal, cu o sprinteneală care dovedea că n-are nevoie de nici un aju tor, fără a
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întoarse la ceilalți, șoptind: — Sunt doi călugări. Nu-i omul nostru. Oricum, fiți cu băgare de seamă și stați În ascunzișuri până ce vă dau un semn. Trecură câteva clipe și tropotele se auziră din ce În ce mai aproape. Curând, după cotitură apărură două mogâldețe călărind pe asini scunzi. Ca și cum ar fi vrut să-i asigure pe ucigași că nu sunt cei așteptați, unul din ei Începu să cânte cu voce tremurată un Kyrie, Eleison. — Taci, Îi porunci celălalt. După vocea subțiratică și răgușită părea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clipă de tăcere. La un semn al starețului, Heri bert apropie lumânarea de fața cioplitorului, ca să-i deslușească tră săturile. Părintele Urban Întrebă iarăși: — El e omul? Un sunet slab ca un oftat veni dinspre pat și Simeon recunoscu În mogâldeața de sub cuverturi pe cavalerul pe care Îl ajutase. Avea fața suptă și palidă, iar nasul i se ascuțise. Tânărul Încercă să-și miște buzele și clipi cu mare greutate: — Da, el e! Atunci starețul se Întoarse spre cioplitor: — Omule, să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tacul lor, cu certitudinea că se Întâmplase ceva Înspăi mân tător. Soția lui zăcea pe pat, nemișcată, Înțepenită În somnul morții, Încă tânără și frumoasă, cu o grimasă de durere Întipărită pe obraz. Pe brațul ei drept se afla o mogâldeață fără viață, Înfășurată Într-o sumedenie de giulgiuri albe. Doctorul, chemat degrabă, nu putuse să mai facă nimic. Copilul venise pe lume prea devreme și cu piciorușele Înainte. Cu toate Încercările lui și ale moașei, murise sufo cat. Mama nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
gol și trupul sleit. Numai doica rămase, punând din când În când În fața ușii un talger cu supă de făină, care rămase neatins. A treia zi, În zori, Urs Își aduse aminte de groapa În care se odihnea Wilfriede, Împreună cu mogâldeața fără nume pe care o ura fiindcă-i răpise soția. I se strânse inima gândindu-se că femeia zăcea acolo În frig, În pământul Înghe țat, și un gând nebunesc Îi trecu prin cap. Voia s-o dez groape și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de vorbă spuse tânărul cavaler. Hai afară, omule, aici ne sufocăm amân doi. Cum poți trăi În asemenea fum? Fă o gaură În tavan, că altfel Într-o zi o să te găsească Înăbușit! — Ai dreptate, stăpâne, spuse celălalt. Era o mogâldeață Înfășurată Într-o sumedenie de cârpe murdare, din care nu se deslușea decât cocoașa uriașă și rotundă, care-i ascundea În Întregime capul și umerii. Hai, lasă cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
murdare, din care nu se deslușea decât cocoașa uriașă și rotundă, care-i ascundea În Întregime capul și umerii. Hai, lasă cocoașa, Îndreaptă-te, că te-o durea spatele. Pe mine vrei să mă duci de nas? Ca prin farmec, mogâldeața se Îndreptă din șale și de sub zdrențe apăru un bărbat foarte Înalt, mai Înalt decât Conrad. Din toată făptura lui murdară respira o forță uriașă, contrastând cu expresia oarecum copilăroasă și naivă de pe fața cu trăsături neregulate și plină de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de moarte... Se Îndreptară grăbiți către grajduri, unde țăranul primi zâmbind banul de argint pe care Simeon i-l puse În palmă. Se vede că-i grozavă domnișoara, dacă-ți dai toată simbria pentru ea, rânji el, cântărind din ochi mogâldeața Înfășurată În zdrențe, din care răsărea numai o față murda ră sub o basma trasă pe frunte. Pe Sfântul Trudpert, aproape că am mustrări de cuget că ți-am luat atâția bani! adăugă el râzând. Fugarii se urcară În căruță
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Țile stătea pe o țolică la căpătâiul bunicii lui dragi. Era cel mai afectat dintre toți de îmbolnăvirea bunicuței lui, de suferințele mereu mai mari și de perspectiva din ce în ce mai nemiloasă a plecării ei pe drumul fără întoarcere. Stătea acolo, o mogâldeață așezată pe cojocelul de oaie, lângă putinica din lemn de brad, scoțând la intervale rare niște gemete abia perceptibile. Moș Butu, asemenea lui Priam, îndureratul patriarh al Troiei, își vedea atacată și el mica lui cetate, dar, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
urmând să străbatem două trei sute de metri pe jos, prin întuneric, gropi cu apă și noroi. Aneta Ilașcu s-a dus la autobuz și a luat lăzile în care dusese la Iași marfa pentru supraviețuire. Au apărut din întuneric niște mogâldețe. Erau copiii Anetei, veniți să o ajute la dus lăzile, cu speranța că le-a adus ceva de mâncare. Am observat că unul din copii, mic fiind, și-a pus lada în cap, altminteri nu avea cum să o ducă
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
sacii jos și plecam cu lopățica în mână în căutarea materiei arse de natură zootehnică. Acolo, undeva pe câmpia Bărăganului, sub atenta supraveghere a zeului Ra, înfierbântat și eruptiv, gata să pârjolească până la scrum tot ce mișcă în fața lui patru mogâldețe i-au atras atenția în mod deosebit. Curios și dornic să afle tot ce se întâmplă în împărăția lui, s-a apropiat și mai mult pentru o mai deplină și exactă cunoaștere a situației. Valurile de căldură unduitoare, de un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
claviculelor, care erau cele mai expuse. Înaintam tăcuți, fără să ne vorbim, păstrându-ne forțele pentru alimentarea cu energie cinetică a aparatelor locomotorii, care făceau cu greu față efortului solicitat. Jur-împrejur zăpada vălurită ne înconjura ca în ținutul eschimoșilor. Patru mogâldețe cu niște tiribombe atârnate de spinare, se deplasau anevoios pe întinderea de zăpadă, în întâmpinarea destinului. Câte o cioară ruptă de cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cârd, sus, sus de tot, spărgea liniștea universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente, o sleiseră de puteri întocmai cum storci o rufă înainte de a o pune la uscat. Alături de mama se afla o mogâldeață de omușor îmbrăcat tot în alb, asemănător unui bulgăre de zăpadă proaspătă; numai fața și ochișorii formau o pată rozalie în întregul lui. Pesemne că apariția noastră l-a surprins în mod plăcut, ori poate a ținut cu tot dinadinsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
tot dinadinsul să ne salute în felul său special, căci întreg spațiul cămăruței s-a umplut deodată de niște sunete puternice, emise de niște plămâni sănătoși care însă cu anevoie puteau fi identificate, separate și precizate. Oa! Ua! Oa! Ua! Mogâldeața orăcăia vârtos pe aceeași scară de valori muzicale asemenea unui tenor din opereta "Lăsați-mă să cânt" de Gherase Dendrino, lăsând impresia că dacă n-ar fi fost înfășat ca într-o cămașă de forță, s-ar fi repezit la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu copii) și o porni iar înspre leagăne. S-ar putea să fie la unitatea militară, dar nu mai avea chef să se ducă pînă acolo, era prea departe... și, cum se apropia el de leagăne, iată că vede două mogîldețe trebăluind în șanțul de lîngă stradă. Hopaaa ! Ia uite cine era acolo : Aurora și Pitița, sora ei mai mică. Se jucau în pămînt cu lopățelele. Dănuț se bucură numai decît - în plus, îi și plăcea puțin de Aurora. „Ce faceți
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
acest voyeurism-limită (de ce să nu arăți, la urma urmelor ? ! Doar ceea ce vezi este chiar titlul filmului !), consider că, aici, Mungiu forțează și manipulează... Căci ceea ce vedem (și, în funcție de sensibilitatea fiecăruia, ne emoționează sau șochează) este o virtualitate încheiată : acea mogâldeață mototolită ar fi putut deveni om... Dar nu a devenit ; și, ca să duc cinismul până la capăt, o să adaug : oricât de tristă (sau chiar tragică, în unele circumstanțe) ar fi moartea unui copil, este mai puțin tristă decât moartea unui adult
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de ani : evenimentul verii 2007 se numește Transformers și este ecranizarea unor mașinuțe de jucărie din anii 80, care se puteau transforma în roboți. OK, mașinuțele nu sînt singure pe ecran. Dacă vă uitați cu atenție, veți vedea și niște mogîldețe ciudate, nemetalice. Ei bine, aflați de la mine (care știu din caietul de presă) că acele chestii se numesc oameni. Hai să terminăm mai întîi cu ei, că nu sînt multe de spus. Cel mai important ar fi un adolescent timid
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de Andrew Stanton Noul lungmetraj de animație al studiourilor Pixar, WALL-E, începe cu un cîntec vechi (din musicalul Hello, Dolly !) și cu o vedere de sus asupra unui mare oraș. La început, nimic nu mișcă printre zgîrie-nori. Apoi vedem o mogîldeață rulînd pe străzi. E un Waste Allocation Load Lifter Earth-Class sau WALL-E, adică un robot gunoier. Capul lui e un binoclu, picioarele lui sînt niște șenile, trunchiul lui e o cutie în care strînge și compactează gunoiul. și atunci vedem
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
m-au chemat în prosectură. Avea ochii întredeschiși, încă mai privea lumea și, parcă, și pe mine. Fața îi era galbenă, iar una din mîini îi căzuse în poală. Halucinat, nu mi-am dat seama decît la ieșire ce sînt mogîldețele de pe celelalte mese, cînd am zărit sub o mușama lucioasă tălpile unui bărbat. Afară, lumina și aerul mi s-au părut adevărate binecuvîntări. L-am dus pe tata în „casa cea mare” s-o vadă pe mama. A îmbrățișat-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
luntrii? Să înțeleg că a fi socialist induce interzicerea închinării în fața Regelui? Europa n-ar spune așa. Pe lângă Balcani, văd, încă mai merge. Mai am un regret: această abordare stă mărturie că acolo, undeva, în sufletele unora, stă ascunsă o mogâldeață sinistră ce abia așteaptă să se scalde în sângele fierbinte al intelectualității, un sadic ghebos, dârz urmaș al bolșevicilor corciți cu miasma sovietelor infame. Doamnă, să trăim în pas cu vremurile, PSD-ul nu mai înseamnă de mult FSN, acea
Ninel Peia, deputatul PSD care vrea monarhie: Insinuați că mă lăbărțez în două luntrii? by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103608_a_104900]
-
A crescut sub ochii mei. În fiecare dimineață, în drumul meu spre birou, vedeam o mamă, ținând în brațe o mogâldeață înfășată în scutece. Stătea mereu în același loc, pe Bulevardul Libertății, numărul 14, lângă vitrina unui magazin în care un sacou costă cam 60 de milioane de ei vechi. Mama, care nu mai era demult o tinerică, nu cerea niciodată
Fetița-sclav din București by Flaviu Predescu () [Corola-website/Journalistic/105603_a_106895]