1,324 matches
-
meu cuprins, când oare, când oare? Pe unde-au rămas visele fecunde și al lor pegas, pe unde, pe unde? Pe cine n-aștept, dar grăbită vine să-mi cadă la piept, pe cine, pe cine? Și câte dureri venind mohorâte vor zace-n poveri, și câte și câte? Se poate să car mai departe-n spate saci grei de amar, se poate, se poate? Voi trece senin prin viscolul rece din anii ce vin, voi trece, voi trece? Anatol Covali
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353957_a_355286]
-
I " VREMEA SCHIMBARII" Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1085 din 20 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Vremea schimbării ( trei zile din jurnalul unui invins - o altfel de carte despre caderea comunismului) Joi, 21 decembrie 1989 Sfârșit de decembrie mohorât, umed și trist. A fost o zi cenușie, fără evenimente. Nimeni nu a urcat scările primăriei. De obicei, la întoarcerea de la București, de la cursuri, de cum aflau că am sosit, zeci de cetățeni veneau cu diferite probleme în biroul meu. Mulți
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
553 din 06 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Picături se preling grăbite pe sticla geamului. Ochii privesc în depărtări, caută razele amintirilor pierdute, departe, în aburul uitării. Fulgere se împletesc dezlănțuite în dansul furtunii ... zbucium de vorbe pierdute în norii mohorâți. Ochii ploii, goi și tulburi, scaldă privirea zilei în îmbrătișarea valurilor învolburate, agitate de glasul tunetului. Mareea sentimentelor se înalță și atinge cu buze umede, sărutul ploii, lovește cu putere țărmul de stânci, încearcă să dărâme nepăsarea de piatră Undeva
NAUFRAGIU de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354649_a_355978]
-
cu Eber, negustorul fenician. În fața lor se înălța o frumusețe de corabie cu vela încă strânsă pe catargul format din cei doi stâlpi de lemn, dar care părea să tremure la adierea vântului, nerăbdătoare în fața unui nou drum pe marea mohorâtă și neospitalieră. Cu un pintel alungit în față, corabia era prevăzută cu trei nivele pentru circa 144 de vâslași. Având 48 de rame, atingea o viteza cam de 10 mile, una performantă pentru acele vremuri. -O triremă! se auzi vocea
CARTINA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357484_a_358813]
-
este amestecat cu bine. Cred că totul e posibil! Iubirea este cheia cu care deschid orice dimineață a vieții mele și tot iubirea este zăvorul care îl pun pe ușa nopții... Iubirea A Fost, Este și Va Fi nemuritoare!... Ce mohorâtă ar fi viața fără iubire!... Oamenii reacționează frumos, oamenii sunt sensibili, oamenii vibrează la poezii. Căutare nesfârșită. Iubirea nu se explică, iubirea se trăiește și atât, cu bucuriile și lacrimile ei... O iubire teoretizată nu mai este iubire, ci o
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
de necurățenii, în care poetul se simte batjocorit, scuipat, refăcând destinul lui Villon, Poe sau Bacovia. Cerurile lui sunt apocaliptice,mizere, moarte. E cuprins de dorul de evadare: Cineva umblă în zid-îi aud pașii grei de fiară- Inima bate departe, mohorâtă, lunară, Liberatoare poezie, târâtă de pământ, Un călăreț cioplește neliniști obosite Pe uriașii arbori de foc, păduri de cer- Un demon vânt, înflorat, metalic, Cu mâini de sunete, bolnav rostogolite. Paginile de solitudine sinceră, ale unui bacovian temperat, duc eul
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
croazieră pe Tamisa, în miezul zilei, când soarele era mai plăcut... iar mai apoi, către seară am savurat o excursie intra-urbană cu autobuzul. Ce senzație minunată, mai ales că de obicei vremea pe-aici e mereu cam închisă și mohorâtă. Iată-mă deci prezentă (destul de devreme!) la debarcaderul companiei „City Cruises” de pe Tamisa unde m-am îmbarcat pe vaporașul „Milenium Down” cu care urma să cuceresc Londra pe apă! De fapt apa Tamisei mi s-a părut destul de tulbure... și
JURNAL LONDONEZ (11) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 494 din 08 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358626_a_359955]
-
singura grijă / inventam jocuri / (leapșa, v-ați ascunselea, șotron, / flori, fete și băieți, bâza) / ciudățenii ale secolului trecut / ar spune unii / dar cât de dalbă era / cât de senină lumea aceea / nici eu nu știam / nici ea”. Cu toată starea mohorâtă a unui “suflet gârbovit”, poeta întrevede un “ochi de lumină / unde păsările desenează cercurie / în care poți doar visând / să rostogolești cu degetul poeme / rămâi precum copacul în pădure / chiar dacă sub scoarță / sufletul freamătă gârbovit / pe umerii lui copilăria / înfruntă
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
în urmă un soare arzător pârjolise totul în jur, noaptea adusese cu sine o ploaie rece și măruntă, cernută cu dărnicie până în zori. Dimineața primei zile de practică la arahide americane s-a arătat dezbrăcată de strălucire, într-o lumină mohorâtă. Văzând cum stau lucrurile, m-am îmbrăcat gros, mi-am încălțat cizmele de cauciuc și am plecat spre școală. În poarta școlii trăsese deja unul dintre tractoarele cu care urma să fim transportați spre câmpul de arahide, iar copiii așteptau
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
sub cer Pe coastele acestei lumi Din vecii nimeni nu venise Și ele tot mai așteptau Și începea un fel de dor Să-ngroape crunt această țară Și se-nălța adânc din pietre Un urlet roșu ascuțit Un apus negru mohorât Curgea pe lucruri și pe sate Pe păsările care-n haos Se surupau dezagregate Materia curgea pe sânge Oasele îi crăpau țipând Ca la-nceput în elemente Căzând în haos rând pe rând Și începea un fel de ceață Ce
BĂLCESCU FLUTURÂND (3) POEME de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344665_a_345994]
-
Dacă meri la care mândră.” „De-ar ști tata că eu joc Mi-ar face pielea cojoc. De-ar ști tata că-s aici Mi-ar face pielea opinci.” „Frunză verde măderană Ia mai zi-i o bihoreană.” În ciuda vremii mohorâte și a ploii ce se cerne fin peste munte și oameni, aceștia din urmă stau nemișcați pe iarbă pentru a asculta privighetorile cântecului românesc care ca în binecunoscuta poezie macedonskiană sporesc și completează farmecul primăverii și al pădurii de liliac
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
Dumitru Popescu, sugerează, cu exactitate, atmosfera degajată de texte (fiecare dintre acestea este povestea unui destin), cadrul deprimant în care se desfășoară epicul, dorința vagă a eroilor de a evada. Domină verdele închis și rece, asociat cu un pământiu tern, mohorât, pe care câteva figuri geometrice, în verde pal, se proiectează oarecum stingher. Păsări negre zboară neliniștit pe cerul întunecat, mărginit, e drept, de o geană incertă de lumină. Piesele, 14 la număr, sunt, în general, scurte și foarte concentrate, cu
OLIMPIA BERCA, PROZA DESTINELOR EŞUATE de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350695_a_352024]
-
gata concediul - amintire de la băi blânda de țânțar cri - cri în iarbă - tot mai ușor îmi pare drumul spre casă luna lui cuptor - în bulboană se scaldă până și umbra frunza pe valuri - pentru păstrăvul flămând încă un eșec cerul mohorât - în firidă gutuia lampă de veghe luna plină - peste candela stinsă pânza de paing boare pe iezer - în zbor planat spre lună frunza de arțar stol spre miazăzi - bătrânul cocor târând prin mâl aripa gheața subțire - doar umbra turturelei face
IOAN RASINARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358916_a_360245]
-
Casa de la Zăvoaia căpătase un aer mohorât. Liniștea care domina acum locuința era apăsătoare. Iarba, sălciile, chiar și cascada și-au tras cortina dincolo de care actorii și-au încurcat rolurile. Din când în când, în jurul casei își face apariția un bărbat zdrențuit, trecut de patruzeci de ani
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
HAIKU Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Etapa 55 - 8 XII 2008 Locul I - Ioan Marinescu-Puiu La o răscruce umbra grea a troiței păzește drumul Locul II - Ion Rășinaru Cerul mohorât - la tine în odaie toate stelele Locul III - Corneliu Beldiman Urzici de toamnă - dintre frunzele moarte răsar brândușe Locul III - Corneliu Traian Atanasiu soarele palid - în umbra pomilor goi brumele nopții Locul III - Valeria Tamaș balta veche- floarea de cireș
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359488_a_360817]
-
rupte, fără dinți, aruncate prin poieni. Nu știu de ce copiii aruncă atâtea pietre prin fânețuri încât cosașii, la vară, își vor știrbi coasele în ele!... Nu știu de ce sunt atâtea zile frumoase, dacă după ele vin atâtea ploi și vremi mohorâte!... Nu știu de ce crește iarba pe drumurile pietruite cu grijă. Nici de ce carele se împotmolesc adânc în noroiul ulițelor strâmte!... Încep prea multe lucruri să nu le mai înțeleg, să nu mai aibă niciun sens pentru mine. De ce, de exemplu
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
mai aibă niciun sens pentru mine. De ce, de exemplu, moș Ilarion a trebuit să lupte de partea austriecilor, tocmai pe coastele Dalmației... Pentru ca apoi să trăiască și să muncească, doar cu o singură mână, rămas și singur, în bordeiul lui mohorât și strâmt ca o cușcă de dulău... Sau, de ce vântul trebuie să întoarcă fumul înapoi, pe horn, în odaie, înroșind ochii copiilor și îmbătrânind icoanele, și așa sărace, ale oamenilor nevoiași... Sau, de ce zăpada e mai mare când e mai
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
și veți învia a treia zi. Creștinismul spune că toate păcatele se iartă, chiar și păcatul înpotriva spiritului. Căci nu există altă moarte decât moartea spirituală și nu există altă înviere decât aceea în fluviul ideilor. Nu în mlaștina lor mohorâtă.” (“Păcatul împotriva spiritului” de Ioan Petru Culianu, ediția 2005, pag 16) “ INTRAȚI! Nu vă fie frică. Mergeți până la capăt! Aici există o regiune intermediară care e cea a “formelor spirituale” pline de “făpturi metafizice” ale Occidentului și Orientului îndepărtat. În
O SCRISOARE PENTRU RALUCA-CRINA FLORESCU (PARTEA A ÎNTÂIA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360389_a_361718]
-
rămasul, I-a plâns pe rând și-apoi stingându-și glasul, Îi priveghea la poale îngropați. S-a frânt lovit de fulger coborât Arzându-i spija și apoi în ploaie, L-au îngânat spăimări de cucuvaie, Prohod sub cerul nopții mohorât *** Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: Dangăt mut / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1595, Anul V, 14 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DANGĂT MUT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360519_a_361848]
-
IUBIRE, LUMINĂ ȘI VIAȚĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1204 din 18 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Iubire, Lumină și Viață În grădina de cruci, nebunii țintuiseră Iubirea, Lumina și Viața și cerul agoniza strâmb scuipând din gâtlej mohorâte-nțelesuri. Pâinea de smerenie fusese-mpărțită cu mult înainte și, sub picioarele Iubirii, Luminii și Vieții, sângele ștergea pământul plin de netrebnicii. Sub lespezi grele le-au pus apoi, dar Iubirea, Lumina și Viața s-au întrupat, fiindcă nimeni de pe-
IUBIRE, LUMINĂ ŞI VIAŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360183_a_361512]
-
șira spinării." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.63) POPULAȚIA ROMÂNIEI: „23 de milioane de omuleți patibulari." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag 53) „Un popor cu substanță târâtă. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare, ochi mohorâți, maxilare încrâncenate, fețe urâte, guri vulgare, trăsături rudimentare." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția 1996, pag.34 ) „Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roșu." (din "Politice" de H.R. Patapievici, ediția
ICR, FIAT LUX ! de GEORGE ROCA în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359718_a_361047]
-
se-aud sus la " Pădure ", În urma lui răsar mereu poeți, Să poarte mai departe nemurirea Trecutului, spre alte și-alte vieți. Îl văd apoi plimbându-se pe stradă, Stând de taifas la un pahar cu vin, Într-o tavernă încă mohorâtă, Cu cei prea plini de-amaruri și de chin. Pașii lui blânzi se-aud mereu în Reghin, Iar cei de-aici îl simt, îl vor iubi, El însuși, Demiurgul poeziei, Se va întoarce sigur într-o zi. Stau singur contemplând
PAŞI DE LUCEAFĂR ÎN REGHIN de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340352_a_341681]
-
ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe câmpul sfârtecat: Doi colți însângerați, în raza lunii
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
această toamnă lungă de nesfârșite ploi Precum un zbor spre cerul de rouă și de apă, Mă rog să nu uiți să te rogi mormântul pentru noi Groparii să ni-l sape în adâncimi de pleoapă. ubito, în această toamnă mohorâtă și lichidă Precum o peșteră topindu-se în inimi ca de gheață, Mă rog să nu uiți să te rogi pe ambii să ne-nchidă Într-un mormânt din carnea unei frunze fără viață... Iubito, în această toamnă sumbră, mortuară
ÎNGER ZDROBIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340512_a_341841]
-
coșmar. La jumătatea săptămânii, unul din ei mi-a și spus în față, amenințător: „Vez că n-ai fost niciodată la oi cu oameni ai dracu!” La fel ca și cerul, până duminica la schimb, sufletul mi-a fost mereu mohorât. Le-am purtat ranchiună mulți ani, până în ziua când am realizat că experiența prin care m-au trecut face parte din tiparul clasic al oricărei inițieri.
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]