846 matches
-
trece la notația ca de jurnal, cronica se umple de mărunțișuri a căror banalitate autorul se preface a nu o observa. Textul se transformă într-un fel de almanah-calendar în care sunt aglomerate, fără efort selectiv, incendii, perioade de secetă, molime, războaie turco-austriece, abdicări spectaculoase, decese mai însemnate („Întâi au murit Filip, duce de Orleansu”, „Murit-au și Inochentie al treisprezecelea, papa al Râmului”) și logodne de prin Europa („Într-acest an fiind logodit Ludovic al cinci[sprezece]lea, craiul franțozesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
fost, se pare, abandonat, din cauze rămase necunoscute. Care să fi fost cauzele precipitatei părăsiri în masă a acestui oraș, evident înfloritor, de către locuitorii săi ? Investigând cauzele acestui declin brusc, arheologii și istoricii au emis numeroase ipoteze: atacul unor triburi, molime și chiar căderea unui meteorit ! De ce tocmai căderea unui meteorit ?! Pentru că există indicii clare că distrugerea orașului a survenit brusc, numeroase schelete fiind găsite pe străzile orașului în poziții nefirești, ca și cum ar fi fost surprinse de un eveniment care le-
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
așezări umane stabile, similare orașelor, cu peste 3.500-4.000 de ani ! Prin urmare, este foarte posibil ca evoluția omenirii să se fi petrecut ciclic, cu apariția unor civilizații înfloritoare, urmată apoi de decăderea acestora, datorită unor factori diverși, precum: molime, războaie, dezastre naturale, modificarea climatului (glaciațiuniă, a condițiilor de viață ș.a. Este adevărat că știința nu operează decât pe baza unor dovezi clare; în acest caz însă, putem fi siguri că adevărul istoric mai are mult timp de așteptat, cunoașterea
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
nivelele. În anul 1949, în județul Vaslui nu se mai afla nici picior de soldat sovietic însă otrava așa-zisei „literaturi de tip nou” pe care o promovau activiștii PMR-ului și ai UTM-ului fusese răspândită ca o adevărată molimă prin toate bibliotecile înființate pretutindeni. Majoritatea lucrărilor marilor scriitori români fuseseră de mult arse sau puse la index, asta și la cererea ocupanților ruși care imprimaseră și „tovarășilor” dâmbovițeni tendința de ștergere definitivă a memoriei oamenilor dar și de spălare
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
s-au numărat 10 gradați și restul soldați. Regimentul 63 s-a întors pe aceste locuri și în anul 1918, de atunci rămânându-ne o hartă agricolă realizată de șeful grădinii de legume de atunci, plutonier major Mihaiu. Din fericire, molimele care au pustiit armata română în 1917, fuseseră stăvilite așa că pe acest an nu s-a înregistrat niciun deces. Cercetările pe teren întreprinse de autorul acestor rânduri, pe baza mărturiilor unor cetățeni vârstnici din Oșești, au condus la descoperirea celor
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Râmnicu Sărat, de vreme ce Bontaș a scris următoarele: „...am trimis la Râmnicu Sărat căruțe pentru readucerea instalațiilor, medicamentelor și rufăriei evacuate acolo”. O altă mare și acută problemă era cea a farmaciilor ce ar fi putut ajuta la evitarea răspândirii unor molime specifice mizeriei lăsate de război. La această secțiune, avocatul Ioan Bontaș devenit un adevărat primar de criză, scria următoarele: „...farmaciile în parte evacuate, restul devastate. În oraș se găseau numai medici și farmaciști evrei (subl.ns.). Imediat, la chemarea noastră
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
Paparudele, în care se utilizează dansul mimic și măștile fitomorfe, combinate cu elemente de magie homeopatică (udatul cu apă al Paparudelor). Caloianul (păpușa de lut), Cămașa ciumei (momâia de paie îngropată în cămașă de in, care era aprinsă pentru stăvilirea molimei), Uitata (păpușa din colac împletit, dăruită pentru pomana morților) sunt simboluri ale unor străvechi practici teatrale. Cele mai vechi jocuri cu măști au fost cele ce țineau, la tracii sud-și nord-dunăreni, de sărbătorile solstițiului de iarnă și ale echinocțiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
Costică, Dumnezeu este mare... Ce vrei să spui, Bădie? Vreau să spun că... un accident sau o boleșniță în cei din față... Cînd vrea Dumnezeu totul este posibil. Rămîn uluit! Omul meu chiar vorbește serios. Dorește un accident sau o molimă ucigașă pentru cei din partea de sus a listei. Omule, dar ești... oribil. Dar nu merit eu asta, nea Costică? Privește în gol, într-o rugă mută spre Cel Atotputernic. Fabulații De pe la ora zece seara, în zona în care locuiesc, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acestuia să sesizeze mecanismul subtil prin care o persoană se transformă în personaj și adevărul în pretext. Mai toate personajele Istoriei ieroglifice suferă de monomanie, setea de putere fiind de cele mai multe ori responsabilă de maladiile lor psihice. Acționând ca o molimă contagioasă, viclenia, răutatea, nebunia “surori sint, răutatea începe, vicleșug urmadză, iară nebuniia mai mult îl desfrâneadză”. Jocul pe două sau mai multe planuri, ca și instabilitatea psihică sau fixațiile personajelor le provoacă acestora ciudate metamorfoze și confuzia grotescă a regnurilor
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
din Italia 38. Avură un vânt atât de puternic la pupă încât făcură din Barcelona până la Gaeta cinci zile și cinci nopți, deși tuturor le-a fost frică din cauza furtunii puternice. Și în tot acel ținut oamenii se temeau de molimă. Dar el, abia coborât de pe corabie, porni spre Roma. Dintre cei care veniseră cu corabia se întovărășiră cu el o femeie cu fiica ei, îmbrăcată băiețește, și un alt tânăr. Aceștia îl urmară, pentru că și ei cerșeau. Ajunși la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în cale și care, firește, erau săraci. Așa și făcu, iar când a ajuns în Veneția nu mai avea la el decât câțiva bănuți, de care avu nevoie chiar în acea noapte. 41. În timpul drumului spre Veneția, din pricina orânduielilor împotriva molimei, a dormit sub porticuri. Trezindu-se într-o dimineață, se pomeni față în față cu un trecător care, văzându-l, se înspăimântă și o rupse la fugă; căci se pare că era tare galben la față. Călătorind astfel cu câțiva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
glas de tunet: Vai! Vai vouă! Sânge! Hoituri! Jaf! Moarte! Puterea și setea vărsătorilor de sânge nu mai are margini nici rușâne! Și-aveau putere de la diavol, să ia pacea de pe pământ și să pună în loc, moartea, și foametea, și molima! Și-or pornit război mare ca să stăpânească toate semințiile și toate noroadele pământului!... Nu rămânem neprohodiți, șoptește mucalit Toader, dând cu cotul. ...Tu, Dumnezău al meu! Cu lacrimi de sânge mă rog ție! Pedepsește-i! Blăsteamă-i! Nimicește-i! Trăznește-i! Spulberă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra Padișahului!... Și ciuma!... Și ciuma?! Ciuma! Podagra și ciuma! repetă în triumf căpitanul Gherasim. Au ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la anu' de-or mai veni... La anu'?!... șoptește Ștefan aiurit. La anu'?! Gherasim smulge plosca din mâna unui boier, râde și trage dușcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
biet călugăr-cerșetor ce bate cărările Împărăției, desculț, cu traista în băț doldora de sfinte iconițe, cu așchiuțe din Crucea Mântuitorului, cu oscioare moarte făcătoare de minuni de-ale vreunui "sfânt mucenic" de mine dezgropat... Și cu ciuma? întreabă Ștefan. Ciuma? Molima bântuie sălbatec. Oamenii, înfricoșați, fug din calea ei. Stambulul e pustiu. Sultanul și Înalta Poartă au fugit în munți. Împărat au calic ciuma nu alege. De când îi "blagoslovesc" eu... M-a ascultat Sfântu', se mândrește Preafericitul. L-a ajuns blestemele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar astrele... Stelele sunt reci și îndepărtate, ce le pasă lor de bucuriile și de necazurile oamenilor? Nu-s cetitor în stele să deslușesc tainele destinului potrivnic. Ticăloase vremuri petrecem prin veacul aista, oftează Vlaicu. Când nu e război, e molimă, când sunt amândouă, e și foamete. Cătăm și noi un port, fie și cu catartele rupte, oftează și Ștefan. Noroc că cel ce ține cârma o ține cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oase frica de moarte; să cugete la nimicnicia vieții și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stea aici, să-și câștige mâncarea“, spusese meșterul, privind cu atenție statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de zdravăn să mânuiască dalta. Poate să rămână dacă vrea.“ Hermann rămase. Rămase pentru totdeauna, căci În scur tă vreme muri. O molimă teribilă și necunoscută pe care o aduseseră fugarii din Răsărit, mânați din urmă de tăvălugul războinicilor lui Mahomed. Nimeni nu știa ce e și cum se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În taină. Meșterul și lucrătorii lui nu se Întrebară ce-i cu străinul. În acele vremuri nesigure, soarta unui om n-avea mare preț. Poate că-l ucisese careva Într-un colț Întunecat al orașului. Sau se prăpădise doborât de molimă. Sau poate că plecase. În câteva zile Hermann fu dat uitării și chiar și Simeon Își amintea rareori de el. Acum, dintr-odată, Îi răsărise În minte numele pe care buzele arse ale cruciatului Îl șoptiseră fără Încetare În timpul agoniei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
amărâții din satele vecine duraseră acolo din trunchiuri de brad o bisericuță și o fântână. Cu timpul, nimeni nu-și mai aducea aminte când se aciuase acolo și un pustnic. Bătrânii po vesteau că asta se Întâmplase În vara când molima cea nouă secerase multe vieți. Pe neașteptate, aripa morții se Întinsese peste ținutul muntos cu aer curat și ape limpezi, unde oamenii mureau de bătrânețe, dacă nu-i ucideau tâlharii sau dacă nu cădeau În nesfârșitele Încăierări dintre stăpânii lor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care le declară otrăvite și blestemate de Belzebut, amenințându-i cu flăcările iadului pe cei care ar fi Încercat să mai ia apă din ele. Diavolul și slugile sale trebuiau Închiși acolo, să aștepte Încătușați pedeapsa Domnului. Întâmplător, sau nu, molima Începu să-și piardă din putere. Poate că măsurile necunoscutului fuseseră de folos, poate că demonii se speriaseră de rugăciunile și amenințările lui sau poate că pur și simplu moartea Înghițise un număr Îndestulător de victime. Oamenii nu știau ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În Lexi conul Evului Mediu, vol. VII, Agnes este mama fraților Bertold III și a lui Conrad. 15. Conform tradiției, În regiune au existat multe capele, de exemplu cea de la Ravennabrücke, dedicată Sfântului Oswald. 16. În istorie sunt menționate multe molime și epidemii. După 1097, unii cruciați au adus din Orient ciuma sau lepra, pe care le Împrăștiaseră În Bizanț mișcări mari de populație din Asia, și care s-au Întins apoi În toată Europa. 17. Până astăzi la Staufen, „orașul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pot măcar să-i pregătesc câte un compot de mere sau de prune. Vroiam cu tot dinadinsul să-i fiu de ajutor. Doar, aveam o singură soră și-i doream din tot sufletul să se însănătoșească. În urma acestui flagel, a acestei molime cimitirul Costișei a devenit neîncăpător. Mamele își plângeau copiii, copiii își plângeau părinții. A fost o adevărată calamitate și pentru satul nostru, ca și pentru cele din jur. Tifosul exantematic a constituit un dezastru național. Cei scăpați de această epidemie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și mama lega de cruce un fuior de cânepă. Unii săteni ziceau că din fuioarele de la Iordan se făceau funii pentru clopotele de la biserică, pentru legat pomii din cimitir și alte trebuințe. Agheasma mare de la Iordan era ținută pentru îndepărtarea molimelor, ale relelor de pe lângă casă. Floriile. Ca toți creștinii ortodocși și noi cei din Costișa sărbătoream Floriile în duminica dinaintea Paștelui. Mergeam la biserică și primeam la sfârșitul slujbei crenguțe de salcie cu mâțișori abia înfloriți (luați din Lunca Sucevei). Acestea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
până atunci, dovezile de credință ale europenilor începuseră să scadă și că așa a fost posibilă ascensiunea unor dictatori ca Mussolini sau Hitler. După cel de al doilea război, înmulțirea dictatorilor a arătat că necredința s-a răspândit ca o molimă și că de aceea oamenii au fost lăsați în întuneric, pe mâna unor tirani. Un credincios nu se teme. Și acolo unde nu este teamă, nu este nici tiranie.” Poate că și regele Mihai, ca orice om, a cunoscut uneori
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sunt gata să retractez că onorariile angajamentului municipal erau în mare măsură transformate în arta ireproșabilă a simpaticelor lor obrazuri. Bănuiala mea are un temei, care e și cheia acestei mici anecdote. Zvonuri umblau de câteva zile printre lucrătoarele contra molimei. Adunate într-o dimineață, la o mică conferință, spre a primi instrucții nouă așteptau cu mare nerăbdare pe d-na doctor P. Cum intră în sală mult așteptata, fu înconjurată de tinerele doctorițe și supusă la douăzeci de întrebări care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]