425 matches
-
mai mult transnațional decît supranațional. Însă existența unui spațiu civil european este dificil de demonstrat, deoarece este vorba despre o realitate subiectivă a cărei transpunere empirică este delicată. Transnațional, nu internațional si nici plurinațional, pentru că statele nu sînt în Uniune monade rătăcite. Acordarea reciprocă a drepturilor de cetățenie pune în evidență suprimarea frontierelor lor juridice și politice. În plus, convergența spontană a democrațiilor europene atestă înscrierea lor într-un cadru comun: practic toate statele europene au adoptat controlul constituționalității legilor în
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
dintotdeauna. Cititorul este angrenat într-o narațiune polifonică, din care extrage rețeta unei mult dezbătute morți a utopiilor. Ambiția lui Matei Vișniec pare a fi și justificarea unei nuanțe din criza artei contemporane. Dezordinea preventivă este o frumoasă pledoarie pentru „monada orfelină” - cuvântul, dar și pentru poezie. Leily și grupul de activiști culturali întruchipează șansa reanimării tragicului, de salvare prin forța poeziei și a regăsirii sentimentelor. Matei Vișniec propune, de fapt, o neo-soteriologie. Ea nu mai verifică salvarea prin artă din
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
concentrare deschide calea ermetismului, rar frecventată de șaizeciști. Iată un madrigal în substanța căruia nostalgia devine intensitate, emoția se coroborează prin melancolia cogitației: „Anul trecut, vertiginosul tobogan/ al zilelor tale răzbi în țara plată./ Sufletul ți se năpusti către duioasa/ monadă-n care ea tăcea și surîdea.// O iubeai cu ochii tăi de douăzeci de ani./ Ea întorcea spre tine ochii vîrstei voastre” (Scenic railway). Dacă pana poetului zăbovește pe încifrarea voluptuoasă, privirea i se îndreaptă spre lărgirea orizontului. O fibră
Aidoma unui submarin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2435_a_3760]
-
odihna contrariilor" universale (Oglinda); prin contemplarea tăcută și așteptarea "dulce" a apariției primelor semne ale sufletului afectat de cunoaștere (în sensul acordat de Paul Ricoeur ființei-afectate-de-trecut, adică de modificare prin îmbogățirea mental-emoțională), ca în Dulce așteptare; prin contopirea cu Principiul (Monada); prin experiența iubirii "sfielnice" (Doarme fecioara); prin absorbirea eului în eternitate (Lava de ghiață); apoi prin contestarea eternității și Increatului, care ar fi decis armonizarea haosului, din Alegerea lemnului și, în fine, prin acceptarea ideii că mai este o cale
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
orchestrală". Revenind însă la ciclul Flăcări negre, "duhul" maestrului Jora (al cărui discipol preferat a fost Pascal Bentoiu), continuă să planeze și în Dulce așteptare. Atmosfera dramatică se intensifică, iar muzica primește accente romantice (în deosebi în pasajele pianului). Liedul Monada îi permite, tot pianului, să-și etaleze - într-un perlaj de triolete ascendente și descendente sau în arpegieri de largă respirație -, forța beethoveniană și fluiditatea de nuanță impresionistă, în contrast cu gravitatea vocii. Un pandant al acestui lied mi se pare a
Pascal Bentoiu, căutător al esențelor poetice în lied by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17284_a_18609]
-
de cuvinte un joc cu mărgele de sticlă, cuceritor, unii autori de versuri schimonosesc limbajul poeziei, conform unor exigențe care sunt rebusistice, nu literare: "dar montând pe un monticul/ monahala monarhie/ - monobloc monumental -/ ce s-a monolitizat/ monocerii lui libčrus/ - monadele monarhiei - / au montat monosilabe/ în monturi de monograme/ monotip de monoftongi/ monolitic - monolingv -/ c-un tot monofonematic// și-astfel au monetizat/ nu montaju-n monorime/ ci Ťmonturiť monosilabe-n/ monumente monoxile" (Emil Stănescu). RESUSCITAREA POEZIEI PROPAGANDISTICE. Pare de necrezut, dar există
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
nu numai teoretic, relativismul impresionist. G. Călinescu se disocia în acest fel de modul subiectiv lovinescian de a înțelege critica. O va face uneori explicit, alteori indirect, ca în această afirmație din 1927: "Un critic este raportor al umanității, o monadă cu fereastră a eului universal. Autoritatea lui decurge din obiectivitatea spiritului, din putința de a anticipa adevărul ca sentință a vremii. Altfel frumosul devine ceva relativ la moment și prin aceasta și relativ la individ" (I, 130). Instabilul impresionism lovinescian este substituit
Modelul călinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9726_a_11051]
-
depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi fure prada, Spunând același lucru - testamentul meu. Și tu ca un Atilla fără arme, dar Învingătorul
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
ci exprimă misticul nunc stans. Teza XVII dezvoltă: Gândirea nu implică numai mișcarea ideilor, ci și repausul lor. Când gândirea se fixează brusc într-o configurație (subl.n.) saturată de tensiuni, ea îi provoacă un șoc care o cristalizează în monadă. Un istoric materialist abordează un subiect istoric numai când acesta se prezintă ca o monadă". Catrinel Pleșu a tradus �Konstellation" prin configurație, de altfel așa apare și în vestita traducere engleză a lui Harry Zohn, (configuration). Adorno a lămurit în
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
și repausul lor. Când gândirea se fixează brusc într-o configurație (subl.n.) saturată de tensiuni, ea îi provoacă un șoc care o cristalizează în monadă. Un istoric materialist abordează un subiect istoric numai când acesta se prezintă ca o monadă". Catrinel Pleșu a tradus �Konstellation" prin configurație, de altfel așa apare și în vestita traducere engleză a lui Harry Zohn, (configuration). Adorno a lămurit în Dialectica negativă sensul dorit de Benjamin. Constelația e și ea o configurare de stele (unele
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
Rostul nostru este să mergem armonios în direcția fatalității divine care ne pretinde tot mai multă nobleță", depășită însă pentru că nu respinge civilizația, ci propune ,dezvoltarea depozitului minunat pe care-l avem în noi, acel fior care a tresărit în monadă și care vibrează astăzi în manifestări de civilizație" (tot p. 179). E intrigat de revoluția literară promovată de Tristan Tzara, aflată clar la antipodul mentalității sale artistice (p. 183-186). Nu uită de Basarabia (p. 189-192), revenită periodic în reflecțiile sale
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
parte, cochetăria cu elemente de gematrie sonoră capabilă să sublimeze atît articulațiile sintactice cît și pe cele formale. în sfîrșit, simfonia Triade riscă o neverosimilă, pînă nu demult, asociere a muzicii cu sculptura. Sursa extramuzicală se întemeiază aici din cîteva "monade", "oglinzi" și, cu deosebire "triade" plămădire în lut, lemn, bronz ori piatră de Peter Jecza. De ce mai ales "triade"? Desigur, pentru că întreaga lucrare are drept armătură ideea de trison. O curgere irepresibilă de acorduri majore, minore, mărite și micșorate în
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
în Pădurea de Pini pe care/ tu o știi la fel de bine./ Spre lacuri. Vremea era mohorîtă.// Peste toată carnea omului ploua.// Mi-am adus aminte de Monte Casino./ De Dominicani. Și Colanul. Mort/ pe rug în anul Domnului 1601. între// monadele reci./ Și lumile infinite" (Din jurnalul lui Anselmus). Poetul se mișcă în parametrii unor factori fundamentali care geometrizează existențialul și se interoghează indirect în temeiul lor: "Vorba domnului Di Grandi îngrijitorul/ din ce în ce mai ambiguu/ al Grădinii: ŤCe naiba/ o mai fi
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
proprie (cu distincția dintre „viața întru mister” și „viața în lumea concretă”), iar timbrul ține de umoarea lirică care îi impregnează cărțile. Sau, În declinul Occidentului, tema lui Spengler e mozaicul de culturi privite ca organisme însuflețite, un fel de monade fără putință de comunicare între ele, vocea îi vine din finețea ritmică a flerului limbii, orizontul îi e dat de viziunea spiritului universal care se întruchipează în religii, iar timbrul îi vine din tenta patetică, de profet pledînd pentru eroismul
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
acum cu aceeași intensitate. Delicată dar puternică, răscolitoare în simbolistica ei primitivă, icoana zugrăvită la malul mării de Marele Artizan al desăvârșirii rămâne pururi vie, cu culorile neșterse de trecerea indiferentă a timpului. Aș zice că este un eon, o monadă, dacă nu mi-ar fi teamă de cuvintele mari. De-a pururi, semănând tot mai bine cu micuța sirenă a lui Andersen, Marina, goală ca razele soarelui, își va spăla îndelung și numai pentru mine pletele blonde în sineala mării
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
cu speranță și-ncredere că aici ai ce să faci și ai ce să numeri și nimănui nu-i pasă de tine iar tu vino în taină și suflă-ți mirarea aici unde arborii-și prind rădăcinile în pământul luminii MONADE atomii care au fost odată în soare sunt acum în noi toate stelele au fost s-au născut și-au murit pentru noi ca să se împărtășească în noi cu toți atomii și cu toții zeii lor căzuți în noi aduși de
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
curentând oamenii din preajma lor. Era în el și sfială dar și o pudoare feciorelnică, activă, plină de căldură. Această impresie mi-a fost întărită mai târziu când l-am văzut împreună cu soția lui, prozatoarea Sonia Larian, erau împreună formând o monadă. Și mai târziu, acum un an, am văzut în superba revistă Lettre internationale (ediția de toamnă-iarnă 2005, la ancheta ,Cărțile tinereții mele") o fotografie care m-a curentat amintindu-mi zguduiala pe care o gustasem în copilărie când curentul electric
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
cuvinte. Și dacă privitorul e un contemplativ îndrăgostit de experiențe, să-și imagineze că locul fratelui iubit uneori e luat chiar de figura diafană a Soniei, un alt ,frate" serafim, pentru că unu e mereu doi, și trei e parte din monadă.
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
ale volumelor sale de prin ani, le las de-o parte pe primele două („Comuna de aur”, 1960, și „Vis planetar”, 1964) și le amintesc pe următoarele sub forma unui autentic catren, ca într-o odă în metru antic : Răsfrângeri, Monada, Odihnă în țipăt, șah orb, Madona din dud, Unicorn în oglindă, Dialog la mal, Euridice și umbra, Chemarea numelui... Primele două poeme reținute din Răsfrângeri (1966) deschid spre obsesii fundamentale ale autorului ; Ceasornicul ritmează suav alcătuirea Ființei din non-existent : „Trece
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
felii de existență: fenomenul și noumenul. În schimb, Leibniz, pentru a rezolva aceeași dilemă a compoziției, a recurs la o dublă distincție: între compunere și constituire, iar, în al doilea rînd, între o substanță compusă ca un întreg ce aparține monadei și substanța compusă ca un întreg ce aparține unui agregat de monade. În cazul primei distincții, accentul este pus pe compoziție, în cazul celei de-a doua, accentul cade pe substanță. A doua afirmație surprinzătoare este aceea că, din cele
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
aceeași dilemă a compoziției, a recurs la o dublă distincție: între compunere și constituire, iar, în al doilea rînd, între o substanță compusă ca un întreg ce aparține monadei și substanța compusă ca un întreg ce aparține unui agregat de monade. În cazul primei distincții, accentul este pus pe compoziție, în cazul celei de-a doua, accentul cade pe substanță. A doua afirmație surprinzătoare este aceea că, din cele patru antinomii analizate de Kant în Critica rațiunii pure, cea care joacă
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
baza acestui proces ekphrastic de mare anvergură stă triada, unitatea sculpturală dezvoltată de Peter Jecza. Ea reflectă relația interontică a treimii, a triunghiului, a unei unități alcătuite din forțe neantagonice, independente. Pentru sfinții părinți, pentru Ioan Damaschinul sau Grigorie Sinaitul, monada se mișcă spre diadă și se oprește în triadă, Sfânta Treime fiind, de fapt, acel unu al Dumnezeirii creștine. Dar numărul trei este și numărul echilibrului, numărul magic al alegerilor din basme și legende, numărul virtuților etice, precum speranța, credința
Ekphrasis by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/12219_a_13544]
-
Viața Românească), Răzvan Voncu. Ca de obicei, și acest număr al revistei e de citit de la un capăt la altul. Cărți de poezie ale optzeciștilor Am primit de curând la redacție două volume de versuri ale unor poeți optzeciști. Mona- Monada, volumul publicat în urmă cu 33 de ani de Lucian Vasiliu la Editura Junimea, apare acum în ediție definitivă la Editura Charmides, însoțit de un selectiv dosar de presă. Versurile își păstrează intacte prospețimea și expresivitatea: „Mam născut la - 24
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2462_a_3787]
-
Interesant e că, deși jocul sonor nu era cu totul lipsit de sens (el admițând trimiteri barbiene), dispariția lui nu afectează întregul. Poemul rămâne unul excepțional. Plecând de aici, aș remarca existența unui filon datorat lui Ion Barbu în Mona- Monada. După știința mea, comentatorii l-au ignorat (preferând să-l lege pe Vasiliu de Tonegaru sau de alții, mai tineri). Rău au făcut, pentru că, întâmplător sau nu, cele mai bune poeme din carte se revendică din această filiație. Vârful volumului
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
aceasta, însoțirea mîinilor se va prelungi în suprapunerea palmelor, dar optica se va schimb radical: coincidența intimă a celor doi va lăsa locul unei in-coincidențe constitutive. A trăi respectabil în doi este o utopie fără leac. Fiecare om este o monadă închisă implacabil în sine (sens sugerat de etimologia cuvîntului "aforism"), care nu poate ieși decît pentru scurt timp în afara sa, și de obicei numai atît cît durează tensiunea sexuală. Stingerea acestei tensiuni va rupe simultaneitatea afectivă a celor doi: lăsînd
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]