1,112 matches
-
au reușit să dezarmeze vechile dinastii războinice medievale și să le Înlocuiască cu o domnie suverană unică. La jumătatea secolului al XVII-lea, Europa nu mai era condusă de familii locale, pe picior de război Între ele, ci de state monarhice centralizate 21. Acumularea puterii economice În mâinile monarhului a fost primită adesea cu bucurie de către clasa țăranilor, obosiți să fie angrenați În războaie fără sfârșit Între nobilii feudali locali. Poporul, cel puțin pentru o perioadă, a fost dispus să suporte
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
grăbi comerțul și a lărgi zona geografică a tranzacțiilor. De asemenea doreau ca autoritatea politică centrală să standardizeze greutățile și unitățile de măsură și să creeze o monedă unică pentru a reduce costul tranzacțiilor și a facilita activitatea comercială. Autoritățile monarhice au fost mai mult decât dornice să faciliteze schimburile și să suporte reformele cu Întreaga forță coercitivă a Statului, deoarece acesta din urmă era interesat În crearea de condiții favorabile pentru dezvoltarea piețelor naționale. În cele din urmă, politicile mercantile
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Acadia, și va dura zece ani. Este o călătorie aidoma celei biblice spre « Tara Făgăduinței » dar nu prin pustiu, ci printr-o lume nord-americană În plină ebuliție. Căci deși din 1763, englezii deveniseră unicii stăpânitori ai Americii de nord, regimul monarhic continental Începea să fie puternic contestat În prosperele colonii americane. Acadienii pornesc din Georgia cu câțiva ani Înaintea izbucnirii revoltei coloniilor și ajung pe pământurile lor când revolta aceasta, devenită război de independență, se apropie de sfârșit, consemnând victoria coloniilor
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
afirmam atunci (deși el putea domni și neînsurat, dar absența Doamnei era privită ca o situație temporară) - cu excepția cazurilor în care o senectute indiscutabilă excludea proiectele matrimoniale, nucleul acesta de bază interesând - poate în primul rând - spațiul public al exercițiului monarhic (avută fiind în vedere asigurarea urmașului). Am să vorbesc din nou despre încheierea căsătoriei (acest „păcat necesar” acceptat de Biserică, privit parcă mai cu îngăduință în Răsărit, un „rău” preferabil marelui păcat - „Fiindcă - zicea Sfântul Apostol Pavel - mai bine este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a lor (decelabilă chiar în pofida puținătății știrilor despre viața de familie, a absenței mărturiilor feminine, ce face să precumpănească viziunea masculină, și care ne obligă să ne gândim sau la discreție sau, mai degrabă, la o voită ignorare). O specificitate „monarhică”, aș zice, pentru că ele aduceau - mă gândesc în exclusivitate la avantajele căutate de soț -, în unele cazuri ce pot fi izolate cu ușurință, speranțe, confirmări, legitimări „naționale” și „zonale” (hipergamiile au fost mereu căutate pentru aceste ascensiuni, adesea virtuale), platforme
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
aproape întotdeauna din complexul „instalării” unui nou Voievod), statut care îi acorda inamovibilitate (Neculce: „Deci, bine ar fi, fraților, să nu vă îndesați a pârî domni, că-s stăpâni și pomăzanici a lui Dumnezeu”). Autoritatea lui era - iarăși după modelul monarhic bizantin - de origine divină. Domnul ajunge în vârful ierarhiei, devenind stăpânul întregii țări, socotită „moșie” a sa, având deci dominium eminens asupra întregului pământ al acesteia 67 și bucurându-se de o autoritate neștirbită (intervenea, ca factor moderator și de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din același neam armenesc, căci forma Serpjaha (Ivan Serpjaha, Kozak Serpjaha), trimite la armenescul Serpega (se pare că a avut și un prenume armenesc - Garabet sau Carabied)148. După domnia sa de o clipă în Moldova (pată de culoare în paradigma monarhică românească), Ioan Potcoavă a vrut să se retragă la Pragurile Niprului (cântecele populare ucrainene ne spun că era hatman), dar, neputând să ajungă acolo, s-a repliat în Podolia. Pretextând că vrea să-l primească, regele Ștefan Báthory a pus
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ciobanul; șirul este încheiat de Doamna Chiajna, cu straie de ceremonie și având fastuoase pandelocuri bizantine) și dă glas - într-o biserică pe care pisania din naos o arată a fi un „ex voto” pentru pomenirea sufletului său270 - unui program monarhic de păstrare și conservare a autorității domnești (deasupra capetelor lui Mircea Ciobanul, ale lui Petru cel Tânăr și al Doamnei Chiajna zboară, cu sulițe și coroane în mâini, îngerii care încoronează - tema a apărut în 1542-1543 în paraclisul bolniței Mănăstirii
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
regențe reclamate de anii puțini ai urmașului) intra, prin urmare, într-un „obișnuit” vestimentar al momentelor comune. Sigur că ar trebui să vedem cum se putea înfățișa acest „obișnuit” voievodal, repetând observația - formulată demult de istoricii vieții private - că „privatul” monarhic (deci și voievodal) se definește cu greutate, se lasă delimitat cu dificultate, se ascunde adesea sub aparențe care îi sunt exterioare, fiindcă este unul aproape... public. Și totuși... Acest „obișnuit” vestimentar putea fi reprezentat de „haina de casă” (străinii aflați
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al unui reprezentant al elitelor trebuia să impună, să le conserve și după moarte starea privilegiată (sepulcrul își avea, prin urmare, sediul într-un spațiu sacru, ad sanctors), să declare contemporanilor și urmașilor nu doar „substanțialitatea” unor concepte a ideologiei monarhice (dacă ne referim la Voievozi) ci și un tip de pietate exemplară, să proclame în eternitate gloria conducătorului supusă slavei lui Dumnezeu. Voievozii români au asimilat de timpuriu această datorie a zidirii unor biserici (și boierii i-au urmat) destinate
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și cap de serie incontestabil în arhitectura ecleziastică din Moldova. Hramul ales de Ștefan cel Mare pentru mănăstirea sa era, semnificativ, același cu cel dat de descălecătorul Dragoș, bisericii ridicate de el la Volovăț. Gestul lui Dragoș fusese unul voievodal, monarhic, de început de țară și de dinastie, mai puțin semeț (era o „biserică de lemnŭ”), indiscutabil, decât acele monumenta princeps de la Pliska, Preslav sau Kiev, înălțate de țarii bulgari ori de cnejii vechi ruși, dar purtător al aceluiași mesaj: așeza
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
osemintele primilor Domni (Basarab I, Nicolae Alexandru) se odihnesc în biserica Curții domnești din Câmpulung (ctitorie, cea de-a doua a lui Nicolae Alexandru; Basarab I și-a aflat locul de veci în prima biserică a Curții) locul de veci monarhic mutându-se apoi în biserica domnească Sf. Nicolae din Curtea de Argeș (Vlaicu, ctitorul, cu sarcofagul său de piatră pe a cărui lespede din 1376 sunt săpate motive bizantine; Radu I, acceptat (drept ctitor al Mănăstirii Tismana) al cărui mormânt - din 1385
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe preot să blagoslovească masa”) „nu mănâncă altceva decât pește, și spun că fac acest lucru pentru a arăta pedepsire trupului, și de durere după cel mort; dar beau totuși vin și bere”44. Dacă reducem proporțiile și eliminăm „specificitățile” monarhice, obținem, categoric, ceremonialul unei înmormântări boierești. Iată-l descris de abia pomenitul Niccolò Barsi, pentru care priveghiul era acompaniat de sunetele feluritelor instrumente muzicale[?!]: „ei obișnuiesc să-l țină în casă timp de trei zile, mai ales dacă vremea este
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
locuri de odihnă netulburată și înconjurată de făgăduieli, căci era avantajos să aștepți Judecata de Apoi nu departe de altar, refăceau biserici zidite cândva de înaintași și năruite ori neterminate („zidirea pe vechile temelii” garanta nu doar înscrierea în paradigma monarhică, legitimarea, ci și asocierea la gloria trecută și la faima conservată a primilor ctitori). Operația aceasta, care însemna de fapt continuitate dinastică și coparticipare la eternizare intrase în practica aulică obișnuită, era previzibilă. De aceea, când își compune pisania de pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
protejată, care își avea ierarhiile ei bine stabilite (modelul fiind tot „lumea” bărbaților), cu o „culme”, care, în cazul unei Doamne văduve, devenea absolută, lipsită de concurență. Ne-o putem imagina, de pildă, pe Elisabeta Movilă, întruchipare a asumării puterii monarhice, dirijând o Curte „mobilă”, când în Moldova, când în Polonia, la Uście. Sau pe cele trei văduve pomenite mai sus. De multe ori nici n-a fost nevoie de „achiziționarea” acestui statut. N-au fost puține cazurile când „perechea” Voievodului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cărei lucrări s-au desfășurat Între 26 februarie/10 martie și 1/13 aprilie 1866, „invitase” Adunarea Națională de la București să aleagă, fie pentru ambele Principate, fie pentru fiecare În parte, un domnitor indigen. Deși era agreat de numeroase Curți monarhice europene, există, totuși, posibilitatea unei intervenții armate comune din partea Rusiei și a Porții, menită să impună aplicarea rezoluției amintite <ref id="1">1 Vezi raportul lui Carl Fr. Palmstierna, adresat, la 31.IV.1866, contelui Christoffer Rutger Ludovic Louis Manderstörm
ASPECTE ALE PROBLEMEI ORIENTALE ÎN TIMPUL PRIMEI PĂRȚI A DOMNIEI LUI CAROL I (1866-1878). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by VENIAMIN CIOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1270]
-
Îl trăiau. Revoluția de la 1848, Înăbușită de prezența trupelor țariste și otomane, arătase contemporanilor că o construcție statală republicană nu poate fi aplicată și, pusă În practică, nu are viitor. Într-o vreme când cele mai multe și importante state europene erau monarhice, când republicile edificate prin revoluții aveau o existență efemeră, singura soluție viabilă era monarhia constituțională. Cu atât mai mult În cazul țărilor române, plasate geopolitic și strategic la Întâlnirea a trei mari imperii, aflate În dispută pentru controlul acestei părți
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
asigura o relativă separare a puterilor În stat, Îi revenea poziția cea mai importantă În exercitarea de fapt a puterii. Asta făcea ca atribuțiile sale să nu se limiteze doar la a domni (așa cum trebuia să se Întâmple În regimurile monarhice constituționale), ci și a guverna, lui fiindu-i atribuită și exercitarea prerogativelor executive, cu ajutorul miniștrilor pe care-i numea. Această ipostază a făcut ca domnia lui Al. I. Cuza să aibă un caracter special, prin implicarea efectivă a domnitorului În
IDEEA „PRINȚULUI STRĂIN” ÎN DECENIUL PREMERGĂTOR INSTAURĂRII MONARHIEI CONSTITUȚIONALE (1856-1866). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
Împărații și regii se adresează unui alt Împărat sau rege cu formula Monsieur, mon frere, marii duci cu mon bon Cousin, iar principii cu Sire.</ref>. Aceasta era, practic, admiterea În marea familie a „predicatelor” de tradiție folosite În Europa monarhică. Prin urmare, Andrassy Îl sfătuiește pe Carol să adopte printr-un simplu decret „predicatul” de „Alteță Regală”, apoi, să anunțe curțile prin note diplomatice. Austro-Ungaria era dispusă să dea o recunoaștere imediată, ceea ce simplifica foarte mult problema <ref id="42
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
și nucleul unei posesiuni ce trebuia să demonstreze lumii întregi că România este un stat de sine stătător, independent și condus de o Familie Regală care nu era cu nimic mai prejos față de celelalte familii princiare europene. CONCLUZII Instaurarea regimului monarhic în România, în 1866, a constituit o nouă etapă în evoluția statului modern român. România a înregistrat o serie de realizări notabile sub conducerea lui Carol I și a Elisabetei. Am desigur, în vedere, elaborarea primei Constituții a României (1866
CASTELUL REGAL PELEŞ (1875-1916) by POPA GABRIELA KARLA () [Corola-publishinghouse/Science/497_a_730]
-
În istoria modernă a României, cum a fost cea a domniei lui Carol I. Plecând de la intenția de a marca Împlinirea a 130 de ani de la proclamarea Regatului, coordonatorii proiectului au lansat o dezbatere În spațiul academic privind rolul instituției monarhice În dezvoltarea statului și a societății, tendințele și particularitățile „modelului” românesc În economie și politică, direcțiile și relațiile diplomatice articulate În a doua jumătate a secolului XIX și Începutul secolului XX, dar și imaginea și reprezentările pentru posteritate ale lui
CUVÂNT ÎNAINTE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe Cliveti, Adrian- Bogdan Ceobanu, Ionuţ Nistor () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1245]
-
istoriografic românesc. Simpozionul, desfășurat sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Regelui Mihai I, căruia i se cuvine Întreaga noastră gratitudine, a reunit istorici de seamă din România și Republica Moldova, recunoscuți pentru preocupările lor sistematice În direcția evaluării și reevaluării instituției monarhice, a domniei lui Carol I și a posterității sale. Cei mai mulți dintre ei se regăsesc În paginile volumului de față, ca autori ai unor studii de impact pentru cercetarea românească și nu numai. Le mulțumim și lor pentru amabilitatea și promptitudinea
CUVÂNT ÎNAINTE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe Cliveti, Adrian- Bogdan Ceobanu, Ionuţ Nistor () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1245]
-
istoriografiei și istoria contemporană a României. Alexandru Muraru: doctorand În Științe Politice și profesor asociat În cadrul Departamentului de Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; elaborează o teză de doctorat cu titlul Problema monarhică În România postcomunistă: evoluții, actori, polemici; a beneficiat de burse de studii la Univesity of Utrecht (Olanda) și la Center for Advanced Holocaust Studies (Washington DC, SUA); a participat la numeroase conferințe, seminarii și școli de vară În Europa și
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
polemici; a beneficiat de burse de studii la Univesity of Utrecht (Olanda) și la Center for Advanced Holocaust Studies (Washington DC, SUA); a participat la numeroase conferințe, seminarii și școli de vară În Europa și America de Nord; este autorul cărții Republica Monarhică: Aportul Familiei Regale la integrarea euro-atlantică a României, Iași, 2009; domenii de interes: istorie recentă, relații internaționale, teorie politică. Sergiu Musteață: conferențiar universitar doctor la Facultatea de Istorie și Etnopedagogie a Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă” din Chișinău; stagii
Lista autorilor. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by Gheorghe CLIVETI, Adrian-Bogdan CEOBANU, Ionuț NISTOR () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1290]
-
loc „noutăților semnificative, de detalii” <ref id="1">1 Ioan Scurtu, Contribuții privind viața politică din România. Evoluția formei de guvernământ În istoria modernă și contemporană, București, 1988, p. 8-15, o primă evaluare de ansamblu a istoriografiei „formei de guvernământ monarhice”, implicit a „momentului 1866”; Sorin Liviu Damean, Carol I al României, vol. I (1866-1881), București, 2000, p. 15-23; Idem, Monarhia În România, 1866-1947, București, 1991, p. 5-16; Dan Berindei, Societatea românească În vremea lui Carol I (1866-1876), București, 1992, p.
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]