352 matches
-
să scape de dictatura demagogică a lui Antonio Maria da Silva; fiecare, însă voia să pună altceva în loc. Partizanii diferitelor grupări politice care colaboraseră la revoluția din 28 mai, nădăjduiau că vor putea orienta dictatura militară în conformitate cu programele lor respective. Monarhiștii întrevedeau în revoluția militară restaurarea regalității. Republicanii așteptau de la dictatura militară întărirea republicii și refacerea prestigiului regimului. Democrații sinceri sperau într-o normalizare a vieții politice și o purificare a sistemului parlamentar. Când fiecare a înțeles că dictatura militară intenționează
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și să păstreze nestinsă măcar speranța într-o nouă formă politică menită să împace neamul și să-i redea încrederea în propriile sale forțe creatoare. Dificultățile dictaturii militare ies la iveală mai ales în pragul alegerilor prezidențiale din primăvara 1928. Monarhiștii cer, ca o condiție sine qua non a votării generalului Carmona înapoierea familiei regale în Portugalia. Ar fi fost primul pas spre restaurare. În caz contrar, monarhiștii amenințau că vor vota, în loc de generalul Carmona, pe ministrul de Finanțe, Generalul Sinel
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
militare ies la iveală mai ales în pragul alegerilor prezidențiale din primăvara 1928. Monarhiștii cer, ca o condiție sine qua non a votării generalului Carmona înapoierea familiei regale în Portugalia. Ar fi fost primul pas spre restaurare. În caz contrar, monarhiștii amenințau că vor vota, în loc de generalul Carmona, pe ministrul de Finanțe, Generalul Sinel de Cordes. În 1928, masa monarhiștilor continua să fie împărțită între constituționaliști - care rămăseseră credincioși lui Don Manuel - și integraliști, care recunoșteau drept singur pretendent pe Don
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
qua non a votării generalului Carmona înapoierea familiei regale în Portugalia. Ar fi fost primul pas spre restaurare. În caz contrar, monarhiștii amenințau că vor vota, în loc de generalul Carmona, pe ministrul de Finanțe, Generalul Sinel de Cordes. În 1928, masa monarhiștilor continua să fie împărțită între constituționaliști - care rămăseseră credincioși lui Don Manuel - și integraliști, care recunoșteau drept singur pretendent pe Don Duarte. (Moartea lui Don Manuel în 1932, a împăcat familia monarhistă portugheză, strîngînd-o în jurul lui Don Duarte). Integralismul suferise
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se păstrează în continuă opoziție. Fapt este că, în 1928, integralismul ca și monarhiștii constituționaliști încearcă să forțeze mâna Guvernului condiționând votarea generalului Carmona de reîntoarcerea familiei regale. Deși nu era un republican convins, generalul Carmona nu putea accepta condițiile monarhiștilor, știind prea bine că prezența familiei regale și a fostului rege, Don Manuel, va da loc la nenumărate incidente și insurecții, care ar agrava situația internă a țării și așa destul de primejduită. Refuzând, însă, sprijinul monarhiștilor, dictatura militară e silită
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nu putea accepta condițiile monarhiștilor, știind prea bine că prezența familiei regale și a fostului rege, Don Manuel, va da loc la nenumărate incidente și insurecții, care ar agrava situația internă a țării și așa destul de primejduită. Refuzând, însă, sprijinul monarhiștilor, dictatura militară e silită să ceară ajutorul elementelor republicane, extremiste, adică exact a acelor elemente împotriva cărora se făcuse revoluția de la 28 mai. Guvernul cere sfatul șefului Uniunii Republicane Liberale, Cunha Leal, care îl asigură că toți republicanii, și chiar
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
asigurat. La 25 martie 1928, generalul Carmona este ales Președinte al Republicii cu 740.830 de voturi. Dar prestigiul dictaturii militare ieșise știrbit. Pentru întîia oară de la 28 mai 1926, revoluția e silită să accepte un compromis cu vechiul regim. Monarhiștii, și în deosebi integraliștii care colaboraseră cu atâta entuziasm la lovitura de stat de la 28 mai, se trezeau acum în fața unei puternice coaliții: democrații lui Antonio Maria da Silva alături de dictatura militară. Este cea mai gravă criză prin care trece
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Centrului. Nici nu putea proceda altminteri. Dacă nu putea colabora cu oamenii vechiului regim pentru că îl despărțeau prăpăstii ideologice, nu putea, pe de altă parte, colabora nici cu naționaliștii monarhiști ca atare, pentru că asta ar fi implicat primejduirea unității națiunii; monarhiștii constituționaliști sau integraliști erau, sau tindeau a fi partide și Salazar nu-și îngăduia să împartă din nou familia portugheză. Instinctul său politic îl avertiza și de astă dată că o colaborare cu elementele partidelor de dreapta, constituționaliști și integraliști
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se închidea astfel prin legea din mai 1935. Don Carlos, Sidonio Paes și atâția alții - erau în sfârșit răzbunați... În septembrie al aceluiași an, o nouă - și de astă dată mult mai puternică - mișcare conspirativă este descoperită. Militari, comuniști și monarhiști erau - ca de obicei - implicați în noul complot. Salazar se adresează țării la 20 septembrie 1935, arătând, cu obișnuita lui franchețe, cine sunt conspiratorii și ce vor. Atrage atenția, de la început, că "agitația revoluționară, a trecut de mult de pe planul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
funerar. Dar, într-o cuvântare ținută mai târziu, la 23 Noiembrie 1933, și în care analizează toate forțele politice și atitudinea lor față de dictatură, dă să înțeleagă monarhiștilor că pierderea lui Don Manuel II le-a fost fatală. Dimpotrivă, majoritatea monarhiștilor - în deosebi "legitimiștii", care au ținut vie timp de o sută de ani, amintirea lui Don Miguel, desțăratul - socoteau săvârșirea lui - Don Manuel II ca un semn al proniei cerești; căci, pe de o parte, unea taberele monarhiste în jurul aceluiași
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Don Miguel, desțăratul - socoteau săvârșirea lui - Don Manuel II ca un semn al proniei cerești; căci, pe de o parte, unea taberele monarhiste în jurul aceluiași pretendent, iar pe de alta parte restaura adevărata, legitima ramură dinastică... O bună parte dintre monarhiști s-au încadrat treptat regimului salazarian, fără să renunțe totuși la idealul lor politic ; socotesc, însă, că o restaurare nu e oportună, atât din cauza împrejurărilor externe, cât și pentru simplul motiv că ideia regalității încă n-a fost acceptată de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
din cauza împrejurărilor externe, cât și pentru simplul motiv că ideia regalității încă n-a fost acceptată de totalitatea elementelor responsabile portugheze. Este, după cum vedem, triumful tacticei integraliste, care, înainte de toate, refuza o restaurare pripită și o monarhie improvizată. Cum însă monarhiștii regăsesc în ideile șt realizările lui Salazar cam aceleași concepții sociale și morale pentru care luptă și ei, acceptă să colaboreze și chiar să se încadreze noului regim. "Salazar are un singur defect, că nu e nemuritor!", îmi spunea un
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-au culcat de stânga și s¬au sculat peste noapte de dreapta! Și uite-așa, istoria noastră mult prea încercată, a ajuns ca să consemneze, la câte nații găzduiesc aceste meleaguri carpato- danubiano-pontice, acum s-a mai adăugat una: băsistul monarhist - cea mai putredă și urâtă nație dintre toate.
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
susținute-n sala Arlus, atunci cînd evanghelistul a-ncheiat o frază cu „Iisus, rege!”, au tresărit toți din somn și, Într-o unanimitate emoționantă, ca de altădată, au scandat cu lacrimi În ochi: „Trăiască regele!” Evanghelistul, plăcut surprins, a repetat fraza, monarhiștii au repetat finalul, și au ținut-o așa ore În șir, din păcate, fără știința regelui Mihai. Care-a intrat Într-un documentar realizat de Soti la Eugen Ionescu acasă, s-a așezat adînc Într-un fotoliu, genunchii Îi ajungeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în ajutor... Legalitatea ucide societatea modernă. - Încearcă să-i faci pe alegători să priceapă asta! făcu Bixiou. Există totuși cineva care se ocupă de acest lucru. - Cine? - Timpul. Cum spunea episcopul Leon: Dacă libertatea este străveche, regalitatea este eternă..." * Balzac, monarhistul. Dincolo, se aude un glas, - vorbea Finot! - care exclama: - Ia te uita, alături era lume, - exclamase el auzindu-ne că ieșeam: autorul veșnic pe fază care tocmai lua prînzul cu Doamna... nu spune care, nevrînd s-o compromită. E lovitură
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
100 000 de turci au ajuns să locuiască în Tracia, iar un număr similar de greci la Constantinopol. Problema menținerii monarhiei nu era problema politică prioritară, Regimul militar a organizat alegeri în decembrie 1923. Partidul Populist, care îi reprezenta pe monarhiști, le-a boicotat. Suporterii lui Venizelos au obținut o victorie clară prin alegerea a 250 de reprezentanți, dar și republicanii au dovedit că aveau o forță considerabilă, avînd 120 de delegați. Venizelos a devenit prim-ministru în ianuarie 1924 și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
amintim că venirea unui nou guvern la putere în Grecia trăgea întotdeauna după sine o schimbare a întregului personal civil și militar guvernamental. Dacă ar fi fost reîntronat regele, ofițerii republicani din armată urmau și ei să fie înlocuiți cu monarhiști. De îndată ce a aflat de învingerea liberalilor, generalul Plastiras a organizat o revoltă și s-a proclamat dictator, dar rebeliunea a fost repede înăbușită. Cu toate că Venizelos nu participase la această acțiune, mulți l-au suspectat de complicitate. În iunie 1933, mașina
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
înțelegere între ei. Miza era controlul asupra împărțirii posturilor, inclusiv a celor din armată și din administrație. Liberalii erau conduși de Themistoklis Sofoulis, care îl înlocuise pe Venizelos, aflat tot în exil, iar Tsaldaris continua să fie în fruntea taberei monarhiștilor. În februarie, liberalii au făcut o învoială cu comuniștii, care presupunea ca aceștia din urmă să voteze în favoarea lui Sofoulis ca președinte al Camerei, liberalii urmînd în schimb să sprijine introducerea unor măsuri reformatoare moderate. Aranjamentul era secret, dar Sofoulis
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Avantajul era totuși de partea elementelor aripii drepte din guvern. Operațiunea de reinstituire a armatei grecești regulate, ai cărei membri erau înrolați, a fost condusă mai ales de corpul de ofițeri de dinaintea războiului, care era în mare parte format din monarhiști. Deși armata avusese anterior un numeros, adesea predominant, element republican, ofițerii aceștia fuseseră în cea mai mare parte înlăturați în 1936. Forțele polițienești erau de asemenea alcătuite în primul rînd din oameni care își păstraseră posturile pe toată durata ocupației
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
influența în Macedonia. Guvernul Frontului Patriei a trecut pur și simplu în tabăra adversă în timpul războiului; drept urmare, soldații bulgari care ocupau Macedonia erau teoretic de aceeași parte ca și partizanii. Cu toate acestea, nici un guvern bulgar, fie ele comunist sau monarhist, nu putea renunța la Macedonia. Existau totuși speranțe în privința înființării unui stat autonom soluție acceptată în continuare de Sofia. Protestînd față de deciziile luate la Jaice, Frontul Patriei a emis în 1943 o declarație în care își reafirma poziția: Macedonia este
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
astfel că lovitura și-a continuat cursul fără a întîmpina o opoziție deosebită și fără vărsare de sînge. Constantin a aprobat și el acțiunea. El voia totuși un civil în fruntea guvernului și l-a propus pe Constantin Kollias, un monarhist apropiat de curte. Acceptînd numirea aceasta, ofițerii au format un guvern cu Kollias ca premier, Spandidakis ca vice prim-ministru și ministru al apărării și Makarezos ca ministru al coordonării. Mulțumindu-se să dețină adevărata putere, Papadopoulos a preferat postul
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
prin mam? din Malesherbes (ministrul lui Ludovic al XVI-lea, care l-a ap?raț pe rege �n timpul procesului acestuia, �nainte că el �nsu?i s? sf�r?easc? pe e?afod �n timpul Terorii). Tocqueville se definea că monarhist ?i liberal ?i se aliase, f?r? entuziasm, cu Ludovic-Filip la 1830. �n acest fel avea s? profite de rela?iile cu ministerul juști?iei pentru a ob?ine foarte repede (mai 1831) autoriza?ia de a efectua o c
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
de trei curente: conservatori, reacționari și reformiști. Primii sînt tradiționaliști și adepți ai monarhiei absolute. Reacționarii sînt nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon Îi afecționează cel mai mult pe reacționari, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și etica arsitocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, „În mod ideal republicani și În mod istoric legitimiști”, ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon Îi afecționează cel mai mult pe reacționari, În primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe care am putea-o numi „paradoxalism” (moștenită În primul rînd de la Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
societate, iar istoria joacă un rol important în acest context deoarece cu cât aceste conflicte durează mai mult timp, cu atât sunt mai greu de depășit. Prezența unor astfel de conflicte justifică nivelurile ridicate de centralizare din Franța bătăliile dintre monarhiști și republicani și dintre clericali și anticlericali au creat un asemenea climat de suspiciune în țară încât niciun guvern central nu era pregătit să permită o porție consistentă de autonomie locală. Astfel, liberalii pot deveni campionii centralizării deși poate cu
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]