2,922 matches
-
și l-a format în timp, dar supus unei tot mai puternice presiuni a contextului, artistul a găsit soluția angajării într-o dezbatere directă, lipsită de orice ipocrizie și, de cele mai multe ori, publică. În cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic capabil să-l perceapă. Și fiindcă "andrisantul" nu răspunde la scrisori, preferând să le citească și să le depoziteze cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când are posibilitatea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
Ursachi strigă după el: "Poetul Bulion!") și căutând acel gust fin și mintea analitică a marelui critic capabil să-l perceapă. Și fiindcă "andrisantul" nu răspunde la scrisori, preferând să le citească și să le depoziteze cu un zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul înțelege și acceptă regula jocului. Nu mai așteaptă, cum se spune azi, feed-back, contând pe un alt tip de comprehensiune decât cea împachetată în amabilități epistolare. Iar când are posibilitatea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
dacă, poate, cât de cât, oare, însă, una-alta, parcă, totuși", care ilustrează reflecția școlarilor căutători de adevăr, redau admirabil - prin reluarea lor obstinată - tatonările cercetării umane în real. Fascinant, continuând direct problematica poemului de mai sus, îmi pare un monolog la limita incoerenței, Din câte adevăruri. Alătur aceste două texte poetice plecând de la tema ce le este comună: adevărul. Mai întâi, căutarea lui - sub îndrumarea unui dascăl - cu metodă și stăruință. Să observăm caracterul colectiv al căutării: un Noi discută
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
Daniel Cristea-Enache Mai ales înspre finalul romanului, lectura Refugiilor este sensibil în-greu-nată de monologul autoscopic, prea lung, al personajului ce se ia sub observație. Întreaga carte e însă construită pe linia șerpuitoare a acestei analize, care nu este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele și deziluziile personale în strânsă legătură - dacă nu
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
ei vor fi dați jos din birji, cu bîta, și siliți să lingă scuipatul de pe trotuar." Cînd toate astea s-au întîmplat, apărarea Capșei a căzut. Și, odată cu ea, alternativa. De-asta, pamfletul, cît mai e, se scufundă azi în monolog dramatic în deșert. Nu e tifla unui învingător, ci revanșa unui învins. Arghezi putea, la sfîrșitul demonstrației lui, să îndemne: "Confrate bolnav de dictatură și ursuzlîc: fii om cumsecade. Pune pălăria cea mare, ce-o ai la Iași în cuier
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
trebuit să se petreacă pe un pat în camera Isoldei. Revin la distribuție. Tenorul englez Ian Storey desfășoară o vocalitate consistentă, dar cumva modelată până la limitele pe care muzica încearcă aici să le depășească. A cântat cel mai bine îndelungul monolog din actul trei. Excelente celelalte personaje principale: Gerd Grochowsky - Kurwenal, Matti Salminen - regele Marke (interpreta același rol, în 1981, alături de Barenboim la Bayreuth). Dar și Marinarul , păstorul, cornul englez, corul Scalei. Aceste transmisiuni radiofonice sunt ocrotite de o gazdă în
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
e un poet care vorbește încontinuu, cu frica cu care ar face-o un exilat pe mare. Descîntă, contemplă, vede năzdrăvănii și inventează oracole, dă în fantastice hărți de navigație cu dezinvoltura cu care cucoanele dau pasiențe. Din tot acest monolog în contra vuietului, spus pentru destuparea urechilor și limpezirea vederii, rămîn bucăți tăiate ca ferestruici în peretele scoicii peste care trece, nestăpînită, viața oceanului. Bucățile sînt poezii, iar poeziile exerciții chinuite de eliberare. Eșecuri și încăpățînări, vegheate, ca de umbrele a
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
a lui Vasile Igna înmănunchează, ca un fascicul de lumină, multitudinea valențelor unui autor complex și rafinat, de factură cărturărească. Poetul, eseistul, diplomatul, traducătorul își au, fiecare, rostul plăsmuitor, în interiorul unei ficțiuni laxe, la limita dintre roman și confesiune, dintre monologul eseistic și narațiunea poetică. Scriitura impecabilă, firescul acceptării convenției, bucuria și impetuozitatea ritmului frazei au ceva ritualic, de crescendo revelatoriu, căci țelul narațiunii este mărturisirea unei revelații și, deopotrivă, crearea ei. Ideea de povestire, de narare are o pondere însemnată
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
sensibile, stinsă prematur. Aflat la amurgul vieții, el își povestește experiențele unui cuplu, Petru Pavel, botanist în orașul ardelean(fictiv) Borna, și Radei Petrulian, arhitectă în aceeași localitate. Beneficiind de o bine supravegheată regie, deschiderea progresivă a celor doi spre monologul lui Opreanu (adevărată sucesiune de eseuri și meditații asupra misterului existențial) îi transformă pe aceștia în urmași spirituali și păstrători ai unei revelații încredințate. Urmași spirituali, dar, printr-un subtil efect pervers, și victime hipnotizate ale colonelului, care-i contaminează
Transferul magic by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9918_a_11243]
-
cînd îi venise pe buze un alt nume și nu al iubitei poetului, să rememoreze momentele legate de prima, adolescen-tina-i iubire. Versurilor petrarchești, dislocate pentru un comentariu academic, apoi recompuse - în clasica lecție de analiză textuală - li se suprapune simultan monologul interior. În felul acesta, involuntar, profesorul pune față în față problemele curente, ca universitar de renume (debusolat de pierderea singurului său autentic conlocutor, un fost student,) și familist (cu o căsnicie marcată de existența unui fiu handicapat) cu cele din
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
tipul de limbaj predominant în spectacol. Este povestea unui scriitor. A lui B. Scena însăși, panta despre care vorbeam, este acoperită cu un fel de manuscris. Un fragment. Parte din poveste pentru întregul ei. De acolo iese Corul, fiecare personaj, monologurile topite sau nu unul în celălalt, durerea, strădania, eșecul, împlinirea, ludicul, împăcarea. Manuscrisul este martorul, întîiul, al spovedaniei creatorului. El conține povestea și lasă să se arate ce, cît și cum vrea autorul. Muzica lui Bach ia locul lamentației evreiești
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
morbiditatea ei, cât se poate de expresivă și de profundă. Lirismul se păstrează deasupra narativității poemelor și nu pălește nici în fața imaginii, nici în fața transpunerii dramatice. Ceea ce în poemele din Familia Popescu, Cuvînt înainte, Arta Popescu apărea sub forma unui monolog confesiv, concentrat referențial și, bineînțeles, totalmente personal, în piesa Un tramvai numit Popescu se transformă în voci multiple, care comunică între ele. Astfel, personajele din poezia lui Cristian Popescu, ființele cele mai dragi ale acestuia, iau cuvântul și prind contururi
Un moment numit Popescu by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/8968_a_10293]
-
Suntem, cum germanilor le place să spună, niște stele căzătoare, înțelegi, stele căzătoare. Suntem numărați. Problema este că germanii au uitat ce înseamnă o stea căzătoare. Ei nu-și mai cunosc propria limbă. Nu ai cum să-i ajuți". Acest monolog rostit de Mirko, prieten de suflet și de beție al lui Dejan, exprimă metaforic, pe fundalul unor rupturi istorice survenite în destinul individual sau colectiv, imposibilitatea înțelegerii depline a celuilalt, a comunicării nedistorsionate. Deși țesut pe canavaua unui subiect exotic
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
și l-a format în timp, dar supus unei tot mai puternice presiuni a contextului, artistul a găsit soluția angajării într-o dezbatere directă, lipsită de orice ipocrizie și, de cele mai multe ori, publică. în cadrul unor expoziții, simpozioane, convorbiri sau chiar monologuri, el a căutat să argumenteze, cu o credință autentică și cu o enormă energie morală, necesitatea unei Arte înalte, pornită din infinitul originar și limitată, dacă se poate spune așa, de infinitul năzuinței spirituale. Acest tip de proiecție artistică protejează
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
alegorie, parabolă, utopie". Adoptînd o atare modalitate de expresie în Lupul și Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul discursului, nu doar prin faptul că discursurile tuturor celorlalte personaje se raportează direct la spusele sale, ci și prin conținutul monologului său ce transcrie fidel gîndurile scriitorului. E o situare ontologică a eului auctorial în relație cu lumea narată, metodă numită de Serge Doubrovsky "autoficțiune", iar de Gerard Genette "homodiegetică". în felul acesta, caracterul de mărturie patetică al scrierii dobîndește o
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
tabloul întîi, ca pe un detaliu, undeva în stînga jos, apoi scaunele ce urmăresc ordonat conturul pereților, scara, hașurările, scrisul scenografului - "se trag clopote", "Gogol '971, Revizorul, Regie Lucian Pintilie" - cote, scurte indicații. Schița mi se părea că este un monolog vizualizat. Nu cuvintele, ci sensul traseelor vorbea. Mi se părea că se narează despre o lume, un stil, despre o personalitate pe care am început să o descopăr, treptat, plecînd de la ce și cum se vede. Cînd am sosit cu
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
un mijloc de evocare și de judecare a oamenilor și a vieții lor. Modelul celebru la noi este Hortensia Papadat-Bengescu din ciclul Halippa". Nu sunt de ignorat, subliniază criticul în continuare, alte mijloace ale analizei psihologice, pe lângă "limbuția vulgară": dialogul, monologul interior, jurnalul intim fictiv. În sfârșit, e de reținut observația: "Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi ce se răsfrâng reciproc, a comentariului interior datorat protagoniștilor". Tehnica glisării în trecut, o fandare grațioasă din anii 1960 până la 1900
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
o marți, 13. Putem însă spune, anticipând, că putea fi orice altă zi, orice alt număr. Donații întoarse din cale, interdicții nescrise în lege, pavează drumul de venire. Cu bune intenții, firește. Prețul adevărului, prețul minciunii. Toate, turnate într-un monolog de gânduri și de fapte inutile, pe care cine l-a trăit, îl pricepe. Cum ajunge să se priceapă, proaspăt întoarsă în țară, eroina prozelor cu parfum de autobiografie, să păcălească liftul. Până și liftul... Comparația o oferă o călătorie
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
Nicio Odisee, răsună ca un ecou glasul lui Prevelakis. - Să recite Paul Eluard, propuse Elytis. Melina ținu cont de dorința gazdei, cântări și propunerea tânărului poet și hotărî în cele din urmă să recite Shakespeare, un fragment din Macbeth, un monolog din scena a treia, actul al doilea: "Here's a knocking indeed! If a man were porter of hell-gate, he should have old turning the key. Knock, knock, knock! Who's there, i' the name of Beelzebub? Here's a
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
acea pornire care-i face pe unii semeni, denumiți și narcisiști să practice aproape în exclusivitate - dincolo de discuțiile despre unele teme la zi, precum cele din actualitatea politică în cazul unora, inedite sau recente colportări în cazul altora - un nesfîrșit monolog raportat la propria persoană, propriul buric, cum s-ar zice. Monologul la care mă refer se poate desfășura telefonic (de către cei cărora nu le pasă de timpul irosit și de costul conversației) sau prin viu grai; el poate privi evenimente
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
să practice aproape în exclusivitate - dincolo de discuțiile despre unele teme la zi, precum cele din actualitatea politică în cazul unora, inedite sau recente colportări în cazul altora - un nesfîrșit monolog raportat la propria persoană, propriul buric, cum s-ar zice. Monologul la care mă refer se poate desfășura telefonic (de către cei cărora nu le pasă de timpul irosit și de costul conversației) sau prin viu grai; el poate privi evenimente autobiografice din trecutul mai mult sau mai puțin îndepărtat (uneori distorsionate
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
celui în cauză activitatea de o viață. Veți spune, poate, că aceasta miroase a egolatrie, ceea ce nu este inexact, știut fiind că cele două trăsături sînt complementare, adesea chiar de-a dreptul confundabile. Ceea ce nu înseamnă că tipul acesta de monolog nu poate fi într-o sumedenie de cazuri destul de interesant și instructiv, mai ales pentru observatorul sufletelor omenești, fie el psiholog, sociolog sau scriitor. Numai că repetitivitatea, caracteristică mai ales persoanelor în vîrstă, anihilează adesea curiozitatea ascultătorului, făcînd, totodată, practic
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
e nebun, iar actanții sunt hazoși. De aici încolo, o dată cu scena în care toți presupușii cunoscuți ai criminalului deconspirat sunt înșirați complet, cu nume, adrese și posibile, algoritmice, numere de telefon, totul devine o fantasmagorie teribil de amuzantă. În sfârșit, monologul America și acustica (Spectacol de una singură) e o dramă a singurătății exhibate. A singurătății infinit comunicative și imposibil de comunicat. În mai mare măsură decât Iona al lui Sorescu, de care ar fi prea didactic să-l apropiem, personajul
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
suficient, în cazul dialogului e nevoie de o foarte fină intuiție a firescului. Replicile trebuie să sune natural, să pară că nu mai sunt scrise, ci rostite, or tocmai asta îi lipsește lui Liviu Cangeopol. Personajele declama pretențios sau împletesc monologuri interioare, adeseori incitante, dar care nu sună niciodată normal. O lume ficționala în care se vorbește astfel își lasă prea la vedere șforile, iar artificiul este evident. Deschidem la întâmplare și surprindem o discuție despre comunism purtată de Filip Mircea
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]