KorAP: Find »[drukola/base=monoparental & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...50 >

1,227 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303

de ce au făcut anumite opțiuni (cum ar fi aceea de a se căsători) și de ce au rămas consecvente lor. Are loc, după o expresie a lui Friedrich Nietzsche, o morală a resentimentului 6. Așteptarea generală e ca persoanelor din familia monoparentală să nu le fie chiar bine (asta în situația în care nu le este într-un mod evident rău). Prejudecățile pot fi sesizate și în modul cum sunt alcătuite sondajele de opinie. Efectele sunt multiple. Din modul cum sunt puse

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
aprecierea. Observația principală rezultă din faptul că frumusețea ajunge să joace un rol activ în relațiile sociale, chiar și acolo unde nu și-ar avea locul: mă refer la relațiile de muncă. Pentru multe dintre femeile care trăiesc în familii monoparentale, demontarea celor două mituri (care păreau că trasează, pentru femei, calea spre fericire: mitul domesticității, ce punea accent pe utilitatea lor ca bune gospodine 14, și mitul frumuseții, care încerca să sugereze că adevărata cheie a succesului este să arăți

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
pârghie de transmitere a experienței decantate în structuri. Așa se face că, deși se acceptă diversitatea, în spatele ei rămân, prin intermediul prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de a analiza pe larg prejudecățile față de familia monoparentală, ci doar de a arăta cu titlu de exemplu cum, începând cu prejudecățile pe care le înfruntă, pentru familia monoparentală se creează inegalități sociale (unele mai subtile decât altele). 2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentaletc "2. Inegalitățile și șansele familiei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
prejudecăților, reducționisme de tip esențialist. Rostul demersului făcut nu a fost acela de a analiza pe larg prejudecățile față de familia monoparentală, ci doar de a arăta cu titlu de exemplu cum, începând cu prejudecățile pe care le înfruntă, pentru familia monoparentală se creează inegalități sociale (unele mai subtile decât altele). 2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentaletc "2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentale" În sfera publică au fost remarcate o serie de discrepanțe între femei și bărbați. Dintre acestea, unele au o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
ci doar de a arăta cu titlu de exemplu cum, începând cu prejudecățile pe care le înfruntă, pentru familia monoparentală se creează inegalități sociale (unele mai subtile decât altele). 2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentaletc "2. Inegalitățile și șansele familiei monoparentale" În sfera publică au fost remarcate o serie de discrepanțe între femei și bărbați. Dintre acestea, unele au o importanță mai mare și joacă rol de cauză pentru altele, provoacă discriminări. Astfel, apar discriminări privind accesul și menținerea pe piața

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
se transformă în deficiențe și în factori de defavorizare pentru unul dintre sexe în raport cu celălalt, indiferent de legile, normele și declarațiile politice adoptate oficial. Presupoziția pe care o susțin este aceea că multe dintre problemele cu care se confruntă familia monoparentală sunt cauzate de discriminările de gen, discriminări de multe ori rezultate nu din legi, ci din modul de aplicare a acestora. Așa se face că familiile conduse de femei, mai numeroase și mai sărace decât cele conduse de bărbați, întâmpină

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de familie. Discriminările în sfera publică se reflectă în sfera privată. Aceasta ajunge să fie marcată, la rândul său, de o serie de discrepanțe. În cazul de față, întrebarea este: ce tip de șanse obiective îi vor fi conferite familiei monoparentale, astfel încât aceasta să beneficieze de șanse egale cu ale celorlalte familii, adică părintele singur să nu fie discriminat din cauza statutului său de a fi părinte singur, iar copiii crescuți în astfel de familii să aibă șanse reale privind educația, dezvoltarea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
cu ale celorlalte familii, adică părintele singur să nu fie discriminat din cauza statutului său de a fi părinte singur, iar copiii crescuți în astfel de familii să aibă șanse reale privind educația, dezvoltarea echilibrată, integrarea socială? Inegalitățile legate de familia monoparentală pot fi de diverse facturi: • inegalități structurale - privind componența asimetrică a familiei: adult/copii; • inegalitatea dintre îngrijirea permanentă a copilului și îngrijirea lui ocazională (a susține copilul zi de zi, față de a-l vizita)29; • inegalități la nivel de venituri-consum

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și copiii săi sunt victimizați, diminuați ca status social; • inegalități privind participarea socială, prezența în spațiul public fiind condiționată și condiționând raportul nevoi/resurse; • inegalități privind oportunitățile de dezvoltare personală. Inegalitățile deductibile pot fi accentuate de structura atipică a familiei monoparentale. Așa se face că raporturile părinte/copil sunt asimetrice, uneori de dominație brutală, chiar de impunere cu forța a voinței adultului. Inegalitățile care decurg din structura familiei vizează un aspect cantitativ (componența numerică și rețeaua de statusuri și roluri familiale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
Inegalitățile care decurg din structura familiei vizează un aspect cantitativ (componența numerică și rețeaua de statusuri și roluri familiale) și unul calitativ (diviziunea rolurilor în cadrul familiei și modul de exercitare a autorității - Ioan Mihăilescu, 2003, p. 160). În cazul familiei monoparentale, numărul de persoane adulte care sprijină dezvoltarea copilului este, în cele mai multe situații, mai mic decât în cazul unei familii complete. De aici efortul mai mare susținut de părintele singur (și, eventual, de doi bunici) în creșterea copilului, față de situația familiei

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
unei familii complete. De aici efortul mai mare susținut de părintele singur (și, eventual, de doi bunici) în creșterea copilului, față de situația familiei complete, în care copilul este susținut de doi părinți (patru bunici, alte rude). În ceea ce privește structura rolurilor, familia monoparentală este considerată familie incompletă (Ioan Mihăilescu, 2003, p. 161), în care părintele singur, deși joacă rolul de mamă (cel mai frecvent) sau de tată, cumulează, în fapt, și atribuțiile părintelui absent. Inegalitățile de venituri față de familiile complete decurg din faptul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
adultă din familie) este distribuit astfel încât să acopere necesarul întregii familii (la care, pe lângă minorii din întreținere, se pot adăuga și persoane în vârstă, dependente etc.30). Uneori, diferențele de venituri conduc și la diferențe de status. Persoanele din familiile monoparentale sunt mai sărace, deci mai vulnerabile, iar statusul lor este diminuat. Inegalitățile de status dintre părinții căsătoriți față de cei necăsătoriți, divorțați sau văduvi pot fi remarcate în toate societățile care se fundamentează pe o structură de tip patriarhal 31. Dar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
că participă social la diverse activități. Părintele singur este pus în situația de a renunța, de multe ori, la oportunitățile care apar, în viața profesională, de exemplu, pentru că nu are cine să se îngrijească de copilul său32. Inegalitățile din familia monoparentală reprezintă o coordonată prezentă în socializarea copilului, chiar dacă diferită față de cele din familiile complete. Împotriva ideii conform căreia familia este apreciată drept prima școală a dreptății 33, întâiul cadru de socializare a unor cetățeni drepți, în teoria politică feministă apare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
are grijă de copii 36. În legătură cu toate aceste aspecte, politicile egalității de șanse ar trebui să fie anticipate de politici educaționale, în care educația pentru viața privată să fie prezentă adecvat. 2.1. Șansele familiei monoparentaletc "2.1. Șansele familiei monoparentale" Politicile publice sunt formulate cu un anumit grad de generalitate, astfel încât se poate crede că se referă generic la cetățeni, de pildă, în virtutea calității lor de cetățeni 37. O astfel de abordare ar fi una neutră la determinațiile de gen

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
conduce la discriminări. De exemplu, între părinți apare o modalitate de diferențiere, prin care mamele sunt antrenate în obligațiile față de copii într-o mult mai mare măsură decât tații. În legătură cu această stare de fapt îmi pun întrebarea: de ce numărul familiilor monoparentale conduse de femei este atât de mare față de cele conduse de bărbați (am arătat că în nouă din zece familii monoparentale femeile sunt părinții singuri)? Presupoziția asumată este că această stare de lucruri se datorează tocmai discriminărilor de gen. Capacitățile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
într-o mult mai mare măsură decât tații. În legătură cu această stare de fapt îmi pun întrebarea: de ce numărul familiilor monoparentale conduse de femei este atât de mare față de cele conduse de bărbați (am arătat că în nouă din zece familii monoparentale femeile sunt părinții singuri)? Presupoziția asumată este că această stare de lucruri se datorează tocmai discriminărilor de gen. Capacitățile reproductive ale femeilor ajung să determine legătura dintre copii și mame, în sensul că ele sunt obligate să-și asume răspunderea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
reproducere 38 ale femeilor de către bărbați (Millett, 1971). Starea de fapt este așa de veche și de bine statornicită, încât se remarcă și în situațiile cumva la limită, unde unul din parteneri nu mai este nemijlocit prezent, ca în familia monoparentală. Aici se observă o stare prin care se combină exploatarea sexuală inițială (prin apariția unei sarcini neplanificate, în multe cazuri) cu subordonarea ulterioară a forței de muncă a femeilor, care vor desfășura activități de îngrijire și educare în favoarea copiilor, pe

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
care pentru el sfera privată e resemnificată diferit față de părinții din familiile complete? Observația făcută în paradigma feminismului radical, conform căreia inegalitățile sunt puse pe seama patriarhatului 44, se poate verifica aici prin existența unui număr disproporționat de mare de familii monoparentale conduse de femei, față de cele conduse de bărbați. Structura de putere specifică patriarhatului și modul cum este constituită ordinea de gen apar ca surse de inferiorizare a femeilor de către bărbați 45, a mamelor de către tați. Politicile publice în favoarea familiei monoparentale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
monoparentale conduse de femei, față de cele conduse de bărbați. Structura de putere specifică patriarhatului și modul cum este constituită ordinea de gen apar ca surse de inferiorizare a femeilor de către bărbați 45, a mamelor de către tați. Politicile publice în favoarea familiei monoparentale ar trebui să presupună, în fapt, politici ale egalității de șanse pentru femeile părinți singuri. Prioritar ar fi vizată egalitatea de șanse în sfera privată. Acest aspect comportă anumite dificultăți, decurgând din respectul datorat respectivei sfere care reprezintă un drept

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
în măsurarea unui tratament presupus mai puțin favorabil aplicat unei persoane. Sintagma mai puțin trimite la o situație comparativă față de care mai puțin, echivalent sau mai mult ar putea avea semnificație. Din punctul de vedere al interesului pentru problematica familiei monoparentale, remarc prevederile legislative anterioare (Legea nr. 202/2002), în care prin discriminare directă se înțelegea „diferența de tratament al unei persoane în defavoarea acesteia, datorită apartenenței sale la un anumit sex sau datorită gravidității, nașterii, maternității ori acordării concediului paternal”48

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
angajare și că este interzisă solicitarea unui test de graviditate. Nu se prevede însă nimic privind discriminarea la locul de muncă al mamelor care au în îngrijire copii mici și a mamelor părinți singuri 50. În legile menționate, pentru familia monoparentală nu există prevederi explicite, politicile egalității de șanse fiind implicite, corelate strategiei generale. Centrul de greutate al demersului politic, în România, se situează în sfera publică. În Strategia Europeană pentru Egalitatea între sexe, pentru perioada 2001-2005, au fost identificate cinci

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
unui regim de muncă parțial; • stabilirea modalităților de acordare a concediului de odihnă, a concediului parental și a concediului familial; • asigurarea individualizării drepturilor. 3. Egalitatea ca includeretc "3. Egalitatea ca includere" Măsurile privind politici ale egalității de șanse pentru familia monoparentală ar putea porni de la acceptarea formelor de existență privată diverse drept comportamente care se desfășoară în parametrii sociali obișnuiți, normali, astfel încât părintele singur (în cele mai multe cazuri, femeile în calitate de părinți singuri) să nu mai fie tratat ca victimă pentru care să

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
și pentru formarea unei familii complete. Astfel, aceste persoane sunt tratate ca defavorizate, ca persoane care, experimentând dependența economică, au un status precar. Corelat acestei stări, se poate ajunge la închiderea în privatitate, la izolarea și marginalizarea persoanelor din familiile monoparentale: În calitate de concept politic abstract, privatitatea semnifică granițele de includere și excludere socială. În primul rând, are semnificația hotarelor de includere și excludere ce separă cetățenii de guvernare, în sensul separării persoanelor și instituțiilor „private” de autoritatea „publică”, exercitată de salariați

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de salariați, agenți și agenții guvernamentale. În al doilea rând, privatitatea are semnificația hotarelor de includere și excludere, separând cetățenii de alți cetățeni (Anita L. Allen, 2001, p. 102). Din acest punct de vedere, apartenența la o familie de tip monoparental apare ca o pârghie de excludere de la participarea socială. Dintre diversele modalități de abordare a egalității, considerate clasice (am preluat, în acest sens, tipologia propusă de Giovanni Sartori, 1999, p. 309), ceea ce este de interes pentru familia monoparentală se referă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
de tip monoparental apare ca o pârghie de excludere de la participarea socială. Dintre diversele modalități de abordare a egalității, considerate clasice (am preluat, în acest sens, tipologia propusă de Giovanni Sartori, 1999, p. 309), ceea ce este de interes pentru familia monoparentală se referă la egalitatea socială, la egalitatea oportunităților ca acces și egalitatea recunoscută la nivelul premiselor unui start. Sursa: Giovanni Sartori, „Oportunități egale și circumstanțe egale”, în Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999, p. 309 În România, tratamentul egal

[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]