524 matches
-
un concept menit a servi drept criteriu în a descrie și cataloga diferite tradiții religioase. Am văzut cum, de fapt, termenul nu poate fi aplicat adecvat metodologic cu privire la religii în ansamblul lor, ci se cere o ajustare a folosirii lui: monoteismul face referire mai degrabă la un instrument util în a descrie legătura personală și personalizată cu Unul, respectiv caracterul nor mativ ori deziderativ al urmării Unului și al păstrării legăturii, odată ce ea a fost (re)instituită. Prin urmare, legătura cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
eroarea) de a descrie legătura cu Unul ca fiind „existentă“, stabilă și continuă, având natura și persistența unui „obiect“. Această viziune perimată a înțelegerii „obiectualizante“ și „obiectivizante“, din perspec tiva sciziunii carteziene, se cere reevaluată în contextul cercetărilor actuale cu privire la monoteism. Orice legătură este unică în întregimea ei, dar și prin unicitatea fiecărui moment al relației. Constituirea (și numirea) unui „obiect“ având atributele unicității și stabilității (fie el lucru, ființă, fenomen etc.) recunoaște doar unicitatea în raport cu alte „obiecte“, fără însă a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
atributele unicității și stabilității (fie el lucru, ființă, fenomen etc.) recunoaște doar unicitatea în raport cu alte „obiecte“, fără însă a pătrunde până la perceperea unicității fiecărei „instanțe“ a „obiec tului“ ca unicitate în și pentru sine. De aceea, este neadecvată utilizarea termenului „monoteism“ fără a ține seama de natura vie, dinamică și personală, a relației cu Unul, precum și de fragilitatea și discontinuitatea acestei legături la nivel personal. Unul și multiplul sunt termeni corelativi, unicitatea neputând fi afirmată prin absența legăturii cu Unul, care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
relația cu multiplul. Nici o așezare în discurs nu ar fi altfel posibilă. Aș aminti aici studiul exemplar (și încă actual) al lui Aubrey R. Johnson, The One and the Many in the Israelite Conception of God, relevant pentru dezbaterea cu privire la monoteismul iudaic și relația problematică dintre Unu și Multiplu. Johnson subliniază corespondența dintre viziunea biblică a omului înțeles ca totalitate și viziunea, în oglindă, a Dumnezeului-Unu prezent și manifest în multiple forme identificate drept „extensii“ ale Personalității divine. Restaurarea pluralității sub
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
manifest în multiple forme identificate drept „extensii“ ale Personalității divine. Restaurarea pluralității sub forma multiplului privit ca „extensie“ a Unului reprezintă, în viziunea lui Johnson, singura înțele gere adecvată a relației cu Dumnezeu, care, inevitabil, rein sti tuie și reafirmă monoteismul iudaic. Pluralitatea manifestărilor și instanțierilor nu anulează condiția Unului, ci o reconfirmă în relație cu omul și lumea lui. „în lumina concepției israelite cu privire la om, s-ar părea că această ruah [ebr., «Spirit», «Duh», «vânt», «(adiere de) aer» etc. - substantiv
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Multiplu la Unu pe care am remarcat-o deja în cazul omului.“ Prin urmare, capacitatea personală de înțelegere și așezare în relație este fundamentală. Această inconstanță, acest caracter discontinuu al relației cu Unul la nivel personal, face legitimă utilizarea termenului „monoteism“ mai degrabă în maniera unui postulat sau a unui deziderat instituit de religiile tradiționale, pornind de la interpretarea canonizată a experiențelor personale (re)semnificate ca gesturi exem plare, întemeietoare. O altă caracteristică a sălășluirii în legătura cu Unul este bivocitatea relației
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în privința reprezentării ierarhiei divine ca parcurgere personală a treptelor. Or, dacă pentru recunoașterea și întruchiparea sacrului, respectiv a ierarhiei divine factorul subiectiv este determinant, nu este oare firesc și necesar ca (re)instituirea legăturii cu Unul și utilizarea atributului de „monoteism“ să se decidă tot la nivel subiectiv? în consecință, termeni precum „sacru“, „ierarhie“, „mono teism“ (la care se pot adăuga alți termeni din aceeași constelație semantică: „divin“, „revelație“, „experiență reli gioasă“ etc.) se individualizează în funcție de context, ne având un conținut
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
comun: „Teologia negativă este presupusă tocmai prin plasarea ființei în toate ființările [...]. în timp ce pare să ruineze teologia afirmativă a conștiinței dogmatice, ea este cea care salvgardează adevărul pe care aceasta îl conține, și tocmai aici apare momentul secund al paradoxului monoteismului. El este comun și neoplatonicienilor de limbă greacă, și neoplatonicienilor de limbă arabă. El se transformă și de o parte, și de cealaltă în simultaneitate, în co-prezența lui Dumnezeu-Unul și a Figurilor divine multiple.“ Ființele și entitățile spirituale care
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ori împreună cuprepozițiile me (be) â în, se redă prin „a se încrede în”, sau le (le) âal, ai, ale) și exprimă legătura directă pe care o poate avea cineva cuDumnezeu. Credința în Dumnezeu cu sensul de „încredere” estefundamentală în monoteismul biblic. Majoritatea întâlnirilor omu lui cu Dumnezeu se încheie cu făgăduințe pe termen foarte lung,iar mesajul divin adresat fiecărei generații are mereu în vedere viitorul. Pentru poporul biblic poate că nu era chiar atât de importantă întâlnirea cu Dumnezeu
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
-se că acestea mai sunt, arabii au făcut loc creștinismului iubitor de oameni, adevăr și frumos, și ebraismului inteligent, tradiționalist și căutător de certitudini. Coranul, Noul Testament, Talmudul și Cora s-au întâlnit pe niște fapte, sursă comună ale Vechiului Testament, monoteismul. Dar unitatea nu s-a putut realiza din cauza atâtor specificități care-i separă, uneori distanțându-i războinic, alteori apropiindu-i rațional. După anul 632, arabii cuceresc Orientul Apropiat cu Palestina, Iran, Persia, Egipt, un Califat de răsărit având capitala în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
omenirii probe de creativitate, vechime, autenticitate. De la celebrul Cod Hammurabi (rege al primei dinastii din Babilon, sec. XVIII î.Chr., și legile sale consemnate pe plăci de bazalt negru), la textele de la Marea Moartă, mereu ies la lumină dovezi de monoteism religios, de preocupări juridice, medicale, artistice, științifice de expansiune culturală. Evoluția evreilor a fost sinuoasă fiind un popor mânat de neînțelese idealuri și cu un tulburător destin, mereu în căutarea securității, mereu pândit de cataclisme și întotdeauna renăscând printre popoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
politică, culturală și economică în istoria României", fiind un "pas înainte în desvoltarea societății noastre" (Roller, 1952, p. 60). Creștinismul este creditat cu un rol major în constituirea formațiunilor statale, în maturarea feudalismului și în unirea spirituală a populației (datorită monoteismului) ca preludiu pentru unitatea politică. Biserica și-a continuat misiunea istorică de întărire a statalității românești pe durata întregii orânduiri feudale. În secolul al XIV-lea, spre exemplu, când voievozii români se luptau să consolideze statalitatea, Biserica Ortodoxă a fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
esclusivism față cu alții să fie contractate prin persecuțiunile Apusului. Poate da, poate nu. Unii sunt din contra de părere că acest esclusivism și această dușmănie sunt înnăscute din vechime rasei izraelite, din timpul formațiunii poporului, mulți ajung a acuza "monoteismul" ca cauză principală a acestui rău psicologic, alții iar conchid că, tocmai din cauza predispozițiilor caracterului evreiesc, Baal (Saturn) a trebuit să devie unicul Dumnezeu al evreilor. Dar e cestie complicată, care nu ne-ar înainta în materie socială și economică
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
finală pe care o lasă străluciții savanți de la Princeton și comilitonii. Neo-gnosticii își proclamă opțiunea pentru o religie prin excelență monoteistă. Nimic de reproșat, fiindcă toate marile religii contemporane sunt monoteiste. Dar ei n-au sesizat posibilitatea existenței capcanelor în monoteism, prima dintre ele fiind ispita panteistă. Dumnezeul gnostic e difuz. Filosofii introduc conceptul de transversal, care, folosit cu abilitate, ar fi putut deschide calea transmodernității. Ion Popescu-Brădiceni l-a și inventat în acest scop (numindu-l transversalie), dar ca instrument
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
diferența ontologică și pun semnul egalității între Dumnezeu și lucrările sale. Monismul lor se-ntoarce la etica omogenizantă a materiei macrofizice, deși pretind a porni de la Spirit. Dar mai există și o mare doză de mistificare și de mutilare a monoteismului creștin. Ei cred că achizițiile științei contemporane pledează pentru un Dumnezeu unic, care nu mai are nevoie să se ipostazieze Treimic în Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Pentru ei, reluând celebra profeție a lui Nietzsche, "Iisus, și nu Dumnezeu, este
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ci doar să legitimeze "științific" o redimensionare a religiei moniste iudaice, dat fiind că foarte mulți dintre neo-gnostici sunt evrei! Nu întâmplător din ruinele gnozei s-a declanșat mișcarea fantezistă New Age. Prețul: întoarcerea într-o epocă revolută, a unui monoteism incapabil să iasă din logica aristotelică a terțiului exclus. Astfel, formidabilii savanți de la Princeton au ratat deschiderea drumului către filosofia și teologia mileniului al III-lea, meritul, dinspre știință, revenindu-i europeanului Ștefan Lupașcu. 3. Feminism și creștinism. Am văzut
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe ideea veche că Biserica a denaturat creștinismul primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-a impus definitiv dogma Sfintei Treimi, care a schimbat fața civilizației europene, dând o consistență singulară monoteismului creștin prin comparație cu celelalte monoteisme (iudaic, islamic, budist sau taoist). Dar, crede Dan Brown, cotitura a fost o uriașă eroare, atent regizată de împăratul Constantin cel Mare, în beneficiul propriei puteri. Împăratul ar fi dat poruncă să se distrugă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
denaturat creștinismul primitiv. Momentul crucial este stabilit în anul 325, la Conciliul de la Niceea. Știm că atunci s-a impus definitiv dogma Sfintei Treimi, care a schimbat fața civilizației europene, dând o consistență singulară monoteismului creștin prin comparație cu celelalte monoteisme (iudaic, islamic, budist sau taoist). Dar, crede Dan Brown, cotitura a fost o uriașă eroare, atent regizată de împăratul Constantin cel Mare, în beneficiul propriei puteri. Împăratul ar fi dat poruncă să se distrugă toate evangheliile care vorbeau despre natura
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
logica triadică a lui Ștefan Lupașcu, logica nicasiană a lui Hermes și Treimea creștină. Noica arăta că marea minune a civilizației și culturii europene a fost posibilă prin decizia ecumenică de la Niceea (325), în pofida logicii monovalente aristotelice și a oricărui monoteism noncreștin, asupra recunoașterii ca fundament al creștinismului a Sfintei Treimi. Nici o gnoză nu putuse admite cum de e posibil ca Trei să fie Unu. Culturile de tip totemic nu se pot desprinde de primatul Unului, dezvoltat, cel mult, în disidența
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
care a redus obiectul cunoașterii la fenomen, noumen-ul rămânând zona inaccesibilă pentru rațiune. Dar dacă pentru gânditorul de la Königsberg Dumnezeu exista, Nietzsche declară moartea Zeului, însă pentru a-l dezgropa pe defunctul Dionysos. Practic, Nietzsche pare să fi trecut din monoteismul macrofizic al tradiției și modernității în politeismul biologic al eterogenității liberalismului modern și al postmodernității. Asta cel puțin în receptarea curentă a operei sale. Postmodernii, de la care ne-am fi așteptat să depășească impasul modernității, au restrâns și mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
materii lupasciene. După argumentele filosofului, fiecare dintre cele trei niveluri de Realitate dezvoltă religii concordante, iar în istoria umanității predominante au fost până azi religiile monoteiste și cele politeiste, corespunzând eticii macrofizice și celei biologice. Cum contradictoriul este intrinsec realului, monoteismul omogenizant din creștinism, de exemplu, a creat ca antiteză a lui Dumnezeu pe Antihrist, Satan. Replica antagonală pulverizează comandamentele lui Dumnezeu, fără, însă, a le putea substitui, dat fiind că divinitatea îl domină pe Satan, dar fără să-l poată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
l-a explicat: de ce nu au apărut mai întâi religiile monoteiste, acestea fiind percepute, totuși, de istoricii religiilor ca pe un "progres" în istoria omului? Un răspuns cât de cât valid, pe care l-am putea da noi, e că monoteismul a apărut în momentul când Zeul unificator a devenit atât de puternic, încât i-a înlăturat definitiv pe toți ceilalți, rămânând Unul singur. Iar singur rămânând, s-ar fi identificat cu entropia maximă, dacă nu apărea antagonul său, Diavolul. E
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și a noii comunit]ți, poporul lui Dumnezeu, ce a luat naștere în urmă propov]duirii Sale. Învierea Să este un motiv de slav] adus] lui Iisus Hristos și, prin această, lui Dumnezeu, lucru extraordinar, dac] ținem cont de strictețea monoteismului iudaic; de aceea, Biserica creștin] își încheie rug]ciunile cu sintagma: „Domnul nostru Iisus Hristos”. Chiar și termenul de „înviere”, care indic] biruința lui Hristos asupra morții, provine din ebraica ultimelor secole ce preced] venirea lui Hristos. Inițial, în cadrul primelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fatale ale libertății de care dispun oamenii. Această experiență dovedea că adeseori omul este prins în situații din care nu poate ieși decât făcând sacrificii dramatice, sacrificii care dovedesc forța fatalității și limitele posibilității umane de a-și realiza aspirațiile. Monoteismul iudaic aduce ca element nou faptul că tot ceea ce se petrece în univers este necesar și imposibil de modificat, deoarece este rezultatul creației desăvârșite a divinității. Omul nu numai că nu poate modifica deloc Creația divină și deci nu poate
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
care este pus uneori de viață. Toate aceste constatări conduc la o concluzie comună: că și în natură, și în sfera existenței domnește Necesitatea. Ideea unei fatalități căreia omul îi cade în mod inevitabil pradă, va fi preluată și către monoteismul iudaic. Elementul nou pe care îl aduce monoteismul este convingerea că tot ce se află în univers și tot ceea ce se petrece este necesar și imposibil de modificat, deoarece este rezultatul creației desăvârșite a Divinității. Omul nu numai că nu
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]