809 matches
-
Raliat de nevoie al Republicii, regretînd monarhia, dar reușind să impună o constituție federală fondată pe autonomiile regionale, acesta a condus guvernul din 1922 pînă la anexarea Austriei la Germania cu excepția anilor 1929-1930. Datorită lui Ignaz Seipel 24, discipol al Monseniorului Schindler, profesor de teologie morală la Salzburg apoi la Viena, membru al ultimului guvern imperial din octombrie 1918, deputat în 1919, președinte al partidului între 1921-1929, cancelar între 1922-1924, apoi între 1926-1929, s-a impus un model austriac, deosebit de democrația
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
spiritual, Engelbert Dollfuss, cancelar între 1932-1934, și de Kurt von Schuschnigg care i-a succedat, după asasinarea sa, pînă în 1938. Acest model se sprijinea pe două principii, corporatismul și autoritarismul, pe care le sesizăm bine în două lucrări ale monseniorului Seipel, Der Kampf um die österreichische Verfassung (1930) și Der Christliche Staatsmann (1931). Autoritarismul s-a manifestat printr-o luptă implacabilă dusă împotriva socialiștilor puternici, a căror insurecție a fost brutal reprimată în iulie 1927 la Viena. Dollfuss, ostil parlamentarismului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1918 la îndemnul creștinilor sociali, el a reprimat organizațiile hitleriste interzise din 1933 (milițiile muncitorești socialiste, Schutzbund) înăbușite în sînge în februarie 1934, ceea ce a dus la un puternic protest, publicat în Esprit și semnat de Maritain, Mounier, Vaussard, Monseniorul Beaupin. La 1 mai 1934, el a promulgat o nouă constituție "în numele lui Dumnezeu din care emană orice drept", inspirată de enciclica Quadragesimo anno. Corporatismul era instituționalizat, repus în drepturi de criza economică, ca o soluție împotriva dificultăților vremii și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
1937) și protestanții Bisericii confesionale care s-au rupt de "Biserica Reich-ului", supusă regimului nazist, au știut să se opună, în numele credinței lor, la ceea ce conștiința creștină nu putea suporta, alegînd să se supună lui Dumnezeu, mai degrabă decît tiranului. Monseniorul von Preysing, arhiepiscop de Berlin, Monseniorul von Galen la Münster, von Faulhaber la München au vorbit cu mult curaj. Peste 300 de preoți catolici germani și austrieci au fost deportați la Dachau; mulți dintre ei au plătit cu viața rezistența
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
s-au rupt de "Biserica Reich-ului", supusă regimului nazist, au știut să se opună, în numele credinței lor, la ceea ce conștiința creștină nu putea suporta, alegînd să se supună lui Dumnezeu, mai degrabă decît tiranului. Monseniorul von Preysing, arhiepiscop de Berlin, Monseniorul von Galen la Münster, von Faulhaber la München au vorbit cu mult curaj. Peste 300 de preoți catolici germani și austrieci au fost deportați la Dachau; mulți dintre ei au plătit cu viața rezistența lor: Bernahrd Lichtenberg, preot la catedrala
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
niciodată nu s-a pus în mod serios în discuție sprijinirea acestuia. În toamna anului 1947, tripartismul fiind realizat, constituția fiind practic redactată, doctrina unificării catolicilor în jurul DC a devenit, timp de cincizeci de ani, crezul intangibil. În această chestiune Monseniorul Montini a jucat un rol important: el vedea aici șansa de a da țării o clasă conducătoare catolică și să împiedice revenirea autoritarismului în catolicismul italian, ancorîndu-l în viziunea democratică. Cu ocazia alegerilor din 1946 și 1948, s-a format
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Bernard Lambert, deputat MRP în 1959, trecuse la PSU în 1967. "Libertatea de a alege"11 era garantată de episcopat printr-un document de o importanță capitală, adoptat de Adunarea Plenară a episcopilor la Lourdes în octombrie 1972, prezentat de Monseniorul Matagrin, "Pentru o practică creștină a politicii". Pluralismul angajamentelor politice ale catolicilor era recunoscut. Mai întîi Centrul Democrat, apoi CDS au dorit să-și afirme identitatea de inspirație creștină. Majoritatea conducătorilor erau foarte atașați de aceasta: Pierre Méhaignerie în Bretania
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
alegerile din 1976 doar 0,5% din voturi). Catolicii aveau opinii foarte împărțite față de regimul lui Salazar, ceea ce făcea imposibilă dezvoltarea unei forțe politice inspirate din catolicism 17. Unii cereau din interior mai multă democrație. Este cazul episcopului de Porto, Monseniorul António Ferreira Gomes, ceea ce l-a costat zece ani de exil între 1959-1969; alții vedeau în catolicism baza unei ordini autoritare și ierarhice, în timp ce în opoziția deschisă se dezvolta un catolicism progresist, încurajat de restructurarea sinodală. Aceste opțiuni diferite pe timpul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
succese electorale importante. Dar curînd s-a instalat dictatura, ducînd fie la dispariție, fie la transformarea în partid-alibi supus regimului. Se cunoaște rolul jucat de Biserici în căderea comunismului, zdruncinarea creată la urcarea pe tronul pontifical a arhiepiscopului de Cracovia, Monseniorul Karol Wojtyla, și de prima călătorie a lui Ioan-Paul al II-lea în Polonia, în iunie 1979, care a dus la dărîmarea zidului ridicat în jurul Bisericilor. Chiar din anul următor, portretul său a fost agățat de grila șantierului naval Lenin
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
instaurarea dictaturii comuniste, el a fost slăbit de represiune și "regenerat", apoi normalizat în 1968. Din punctul acesta de vedere, destinul PPT-ului este reprezentativ pentru soarta rezervată partidelor creștin-democrate menținute în stare de supraviețuire în țările supuse jugului sovietic. Monseniorul Sramek a fost arestat și închis pe viață într-o mănăstire-închisoare unde a și murit în 1953; Monseniorul Frantisek Hala, care a fost și el la conducere, în 1946, a avut o soartă asemănătoare, murind în 1952. Totuși, partidul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
vedere, destinul PPT-ului este reprezentativ pentru soarta rezervată partidelor creștin-democrate menținute în stare de supraviețuire în țările supuse jugului sovietic. Monseniorul Sramek a fost arestat și închis pe viață într-o mănăstire-închisoare unde a și murit în 1953; Monseniorul Frantisek Hala, care a fost și el la conducere, în 1946, a avut o soartă asemănătoare, murind în 1952. Totuși, partidul a fost conservat, încredințat lui Alois Petre, apoi abatelui Josef Plojhar. Acesta era și președintele mișcării "Preoții pentru pace
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a fost și el la conducere, în 1946, a avut o soartă asemănătoare, murind în 1952. Totuși, partidul a fost conservat, încredințat lui Alois Petre, apoi abatelui Josef Plojhar. Acesta era și președintele mișcării "Preoții pentru pace", dar suspendat de Monseniorul Beran, arhiepiscop de Praga. Îndepărtat de momentul 1968, forțat să demisioneze de către cei care doreau să reia legăturile cu adevărata democrație creștină și să colaboreze cu partidele occidentale, semn că germenii libertății spirituale nu fuseseră complet distruși, Plojhar a revenit
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
între tendința progresist-liberală reprezentată de Mazowiecki, de Jerzy Turowicz, (redactorul șef al revistei Tygodnik Powszechny), sau de provincialul iezuit Stanislaw Opiela și tendința național-populistă, care tindea să identifice Polonia cu catolicismul, pe care o regăsim la Uniunea Național Creștină, la Monseniorul Glemp (episcop primat al Poloniei) și într-un fel la Walesa. La acesta se adaugă un clivaj intelectual/popular, într-o țară care rămîne profund marcată de distrugerea, în mai multe etape, a elitelor culturale de către ocupația rusă, iar mai
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sau din secolul al XVIII-lea... Trebuie să mă consult în această privință cu Estremadura. și într-adevăr, până la urmă, când ne săturam de Spanii, de mauri și de curvăsăraie, ne retrăgeam în dulcea Toscana, unde Aragón devenea Siena, León - Monseniorul de Prato, Castilia - San Giglio, iar Navarra - Farnese sau nu mai știu cum. Dar nu pentru mult timp și niciodată definitiv... Siena către Monseniorul de Prato Monseniore, Sper că pacea domnește în Toscana și că Voi, fratele nostru, sunteți sănătos
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Spanii, de mauri și de curvăsăraie, ne retrăgeam în dulcea Toscana, unde Aragón devenea Siena, León - Monseniorul de Prato, Castilia - San Giglio, iar Navarra - Farnese sau nu mai știu cum. Dar nu pentru mult timp și niciodată definitiv... Siena către Monseniorul de Prato Monseniore, Sper că pacea domnește în Toscana și că Voi, fratele nostru, sunteți sănătos și într-o bună dispoziție a sufletului; că nici un dușman, nici o grijă, nici o supărare nu sunt în măsură să adu mbrească această frunte ce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care Voi înșivă ați dori să-i îmbrățișați sub pavăza acestui inocent pretext. Rămânând în continuare sluga Voastră preaplecată și devotată, Pietro da Siena Duminică, 1 aprilie 1951 S-a sinucis ștefănel Cernovodeanu... Aranjuez a venit foarte impresionat. Giglio și Monseniorul au fost seara la mine. Luni, 2 aprilie 1951 Max N. s-a sinucis azi dimineață otrăvindu-se. Încep să cred într-o inevitabilă fatalitate. În orice caz - e o epidemie în oraș. Moartea își întinde mrejele... Iarăși, impresia de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să stau treaz ca să văd eforturile zadarnice ale soarelui de a răzbate prin lințoliul de nori... Un singur vinovat - eu! O singură scuză - împrejurările! și iarna aceasta, care singura nu vrea să mai moară, să se ducă... 18 noiembrie 1951 Monseniorul părăsea Siena tocmai când soseam acasă. L-am făcut să se întoarcă din drum și am stat de vorbă preț de o jumătate de oră despre treburile Spaniei. 4 decembrie 1951 Pentru duminică avem bilete la Operă. Ne vom duce
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
însumi câte puțin în fiecare zi. E foarte frumos afară și voi avea fără îndoială dorința de a mă duce la lacuri. Nu o voi face însă. Nu trebuie să irităm zeii printr-un mod de viață prea facil! Seara, Monseniorul și Aranjuez au venit la mine. Era trecut de orele unsprezece când, spre stupoarea musafirilor mei, am început să mă îmbrac pentru a ieși. Aranjuez mai cu seamă a fost vizibil afectat de aceasta și a izbucnit într un fulminant
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și am plecat din nou: la frizer, apoi la Aro și, în fine, împreună cu Mihai la ștrand. Soare, apă, fân și El. Seara rămân acasă și aștept amici care poate vor veni să mă vadă. 13 iulie 1952 Dimineață, împreună cu Monseniorul, la Portugal - audiție de discuri... Mă simțeam oarecum lăsat deoparte: se vorbea despre lucruri pe care eu nu le cunoșteam... (— La ce te gândești? Să știi că sunt gelos pe această muzică ce are atâta putere asupra ta!) Era ceva
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
depărtam în grabă - și așa de mai multe ori. Ne-am și sărutat chiar. În sfârșit, am traversat lacul pentru a merge acasă... După-amiază i-am răspuns Infantelui și m am dus să expe diez scrisoarea la poștă. Intrat la Monsenior, am pus mâna pe Banchetul lui Platon și am citit vreo patruzeci de pagini. În ceea ce privește programul meu, nu l-am respectat nici măcar pe jumătate. Mâine, poate, voi face mai bine... 8 iulie 1952 Am o tendință îngrozitoare de a mă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
simt, dimpotrivă, foarte bucuros. Iată-mă invadat de o pasiune cu totul nouă pentru filozofie, pasiune pe care o pierdusem în clipa în care mă înscrisesem la Facultatea de Filozofie. Simt reînviind în mine entuziasmele primei mele tinereți. Intermezzo cu Monseniorul asupra trinității lui Plotin și mai cu seamă asupra imposibilității de a transplanta platonismul în dragostea heterogenă. De aici și imposibilitatea de a înțelege efectiv „dragostea platonică“ dacă nu o privești dintr-un punct de vedere special. 9 iulie 1952
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fost nevoit să spun lucruri cum n-am mai spus niciodată... Să sperăm că toate acestea vor fi spre bine. 20 iulie 1952 Câteva zile de prostrație și de lectură... Întrevedere cu așa-zisa logodnică a lui Navarra. Lectură cu Monseniorul: Regina moartă. Oboseală totală. 21 iulie 1952 Soare încețoșat. și, cu toate acestea, mă duc cu Tata la ștrand... Am început Condiția umană de Malraux. Merge greu. Am înotat mult și repede. și m-am întors acasă tare flămând. Nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
la o piesă, Borgia, pastișată în întregime după Jean Richepin. Este o bagatelă, dar mă amuză și e un lucru destul de folositor din punct de vedere al exercițiului. Dintre prietenii mei nu i-am revăzut decât pe Giglio și pe Monsenior. Astă-seară am trecut pe la Maria Pavlovna, să mă înțeleg cu dânsa în privința lecțiilor. Bunul, bătrânul meu prieten. I-am vorbit despre mine, puțin... De altfel, a observat ea însăși că se petrece ceva curios cu mine și a bănuit că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Terminasem în sfârșit acea piesă en goût espagnol intitulată Infanta și o recopiasem pe curat într-o „ediție de lux“, făcându-i și câteva ilustrații „originale“... Bineînțeles, era scrisă în limba franceză. Urma acum s-o înfățișez „marelui public“: Giglio, Monseniorul, Navarra, dar mai cu seamă lui Mihai. Opera mea proaspăt născută, cu toate că oarecum infantilă, era inspirată pe de-a-ntregul din fapte concrete, trăite în pe rioada noastră „versailles-eză“ și, dat fiind că aproape toți auditorii erau implicați și ca protagoniști
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fermitate care ținea de absolut. 6 martie 1953 Stalin a murit oficial ieri la orele nouă seara... Oamenii sunt liberați din închisori... Mesaj și noutăți din partea lui Grégoire de Saint Thomas și a prietenului meu. Conversație cu Giglio și cu Monseniorul „la gura sobei“. Același gând de muncă și studiu pe tărâm cultural și artistic ne străbate... Giglio puțin obosit, dar optimist. 8 martie 1953 Principalele mele defecte: mitomania și lipsa de sinceritate față de mine însumi. Giglio mi-a spus-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]