KorAP: Find »[drukola/base=moralism & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...17 >

418 matches

Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738

pentru demnitatea umană, echitatea, respectul pentru diversitate și pentru dezacord etc. Or, argumentarea instrumentală de tip realist nu ne poate permite recursul la astfel de valori fără să riște să devină, de fapt, o argumentare moralistă. Despre obiecțiile realiste împotriva moralismului Corespunzător explorărilor mele, realiștii, radicali sau moderați, au ridicat nici mai mult nici mai puțin decât douăsprezece obiecții la adresa moralismului. Ele sunt, în esență, următoarele: 1) teoriile moraliste ignoră sau analizează prea puțin "lumea reală a politicii", nu ne pot

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
permite recursul la astfel de valori fără să riște să devină, de fapt, o argumentare moralistă. Despre obiecțiile realiste împotriva moralismului Corespunzător explorărilor mele, realiștii, radicali sau moderați, au ridicat nici mai mult nici mai puțin decât douăsprezece obiecții la adresa moralismului. Ele sunt, în esență, următoarele: 1) teoriile moraliste ignoră sau analizează prea puțin "lumea reală a politicii", nu ne pot ajuta în obiectivul înțelegerii și explicării acestei lumi și - ca atare - nu constituie teorii autentice de filosofie politică (i.e., filosofie

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
ne ofere mai mult decât câteva intuiții conflictuale și ireconciliabile cu privire la obiectul dreptății 10; în rezumat: teoriile moraliste sunt "irelevante pentru practica politică"11; într-o formă mai moderată, obiecția susține doar că, din cauza caracterului abstract, este foarte probabil ca moralismul "să producă teorii mai puțin eficace în lumea politicii reale"12; 5) moralismul reduce filosofia politică la studiul idealurilor morale "demne de urmărit în viață"13; 6) teoriile moraliste nu respectă constrângerea, obligatorie în condițiile pluralismului valoric rezonabil, de a

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
10; în rezumat: teoriile moraliste sunt "irelevante pentru practica politică"11; într-o formă mai moderată, obiecția susține doar că, din cauza caracterului abstract, este foarte probabil ca moralismul "să producă teorii mai puțin eficace în lumea politicii reale"12; 5) moralismul reduce filosofia politică la studiul idealurilor morale "demne de urmărit în viață"13; 6) teoriile moraliste nu respectă constrângerea, obligatorie în condițiile pluralismului valoric rezonabil, de a nu recurge în argumentare la valori, principii sau intuiții morale controversate 14; 7

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
ideea că legitimitatea este prima virtute a puterii politice, acordându-i acest statut - în mod eronat - dreptății 16; 9) teoriile moraliste au o "încărcătură ideologică", din cauza faptului că sunt construite pe intuiții morale 17; 10) "concepția despre politică sprijinită de moralismul liberal suferă de inadecvare descriptivă" (i.e., o persoană "și-ar forma o opinie mai curând excentrică despre ce este în realitate politica, chiar și în societățile care se află cel mai aproape de satisfacerea condițiilor moralismului liberal, dacă și-ar lua

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
concepția despre politică sprijinită de moralismul liberal suferă de inadecvare descriptivă" (i.e., o persoană "și-ar forma o opinie mai curând excentrică despre ce este în realitate politica, chiar și în societățile care se află cel mai aproape de satisfacerea condițiilor moralismului liberal, dacă și-ar lua drept ghid în această chestiune doar moralismul liberal", de vreme ce "în general, concepția moralistă a politicii este palidă, antiseptică și exagerat de nobilă"18); atunci când analizează "lumea reală a politicii", moraliștii "îi aplică modele teoretice inadecvate

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
o persoană "și-ar forma o opinie mai curând excentrică despre ce este în realitate politica, chiar și în societățile care se află cel mai aproape de satisfacerea condițiilor moralismului liberal, dacă și-ar lua drept ghid în această chestiune doar moralismul liberal", de vreme ce "în general, concepția moralistă a politicii este palidă, antiseptică și exagerat de nobilă"18); atunci când analizează "lumea reală a politicii", moraliștii "îi aplică modele teoretice inadecvate"19, sprijinind o viziune greșită, falsă, asupra ei; spre exemplu, moraliștii "prezintă

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
teorii 28 sau ignoră rolul intereselor materiale, al ideologiilor sau personalităților charismatice în viața politică, insistând doar asupra aspectelor "filosofice" ale dezacordurilor politice și uitând că "soluțiile filosofice nu sunt soluții adecvate pentru problemele politice"29; nu în ultimul rând, moralismul conceptualizează dezacordul politic "în termenii unor formulări rivale ale unui text moral", ca un dezacord moral bazat esențialmente pe argumente și interpretări diferite, deformând astfel natura opoziției dintre adversarii politici prin eludarea unor componente fundamentale ale acesteia, precum interesele, motivațiile

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
sau nu sunt conștienți de faptul că politica este o activitate dominată de interese, că moralitatea are o forță motivațională redusă în politică și - ca atare - că moralitatea are o capacitate limitată de "dirijare" sau "îndrumare" a politicii 31; 12) moralismul neagă autonomia politicii față de moralitate, reduce toate problemele politice la probleme de moralitate personală, oferind o prioritate absolută valorilor morale în acțiunea politică și în evaluarea acțiunilor agenților politici 32. Nu cred că sunt singur în opinia că aceste obiecții

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
politicii față de moralitate, reduce toate problemele politice la probleme de moralitate personală, oferind o prioritate absolută valorilor morale în acțiunea politică și în evaluarea acțiunilor agenților politici 32. Nu cred că sunt singur în opinia că aceste obiecții realiste împotriva moralismului se numără printre cele mai slabe, mai neprofesioniste - și adesea ridicole - obiecții care au fost avansate împotriva vreunui curent de opinie din filosofia politică recentă (deși este destul de probabil să fiu primul care exprimă atât de clar și răspicat o

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
atât de clar și răspicat o astfel de opinie 33). Practic, doar obiecțiile 1), 2) și 6) constituie obiecții oarecum decente sau rezonabile, în sensul că la baza lor se află constatări sau observații corecte (sau măcar parțial corecte) cu privire la moralism. Celelalte obiecții realiste cuprind, după cum am încercat să atrag atenția pe întreg parcursul cărții, afirmații extrem de ușor de demonstrat drept false (obiecții exprimate fie în urma unei documentări mult prea sumare și neatente, fie în baza unei strategii extrem de neprofesioniste de

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
exemplu, în cazul celei de a șaptea obiecții). Rămâne totuși îmbucurător - și merită semnalat - faptul că măcar unii realiști au început să conștientizeze - și să atragă atenția și celorlalți realiști cu privire la - caracterul extrem de precar al celor mai multe dintre aceste obiecții împotriva moralismului 34. Campioanele lipsei de profesionalism sunt, fără îndoială, obiecția 4), contrazisă în mod flagrant de lucrările, suficient de numeroase și obligatoriu de cunoscut pentru orice specialist în filosofia politică, în care mai mulți moraliști au reușit totuși, împotriva scepticismului mult

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
spus, problema celei mai bune combinații - sau a celui mai bun compromis - de valori morale sau economice dezirabile în cadrul unei "societăți bune")38 etc. Or, atâta vreme cât abordarea acestor teme necesită recursul la argumente, valori, principii și intuiții de natură morală, moralismul (fie "pur", fie pluralist) rămâne o metodologie legitimă pentru filosofia politică, indiferent de cât de redusă este forța motivațională a argumentelor morale pentru politicieni sau cetățeni. Enzo Rossi și Matt Sleat au replicat celor care avansează argumente de acest tip

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
fie pluralist) rămâne o metodologie legitimă pentru filosofia politică, indiferent de cât de redusă este forța motivațională a argumentelor morale pentru politicieni sau cetățeni. Enzo Rossi și Matt Sleat au replicat celor care avansează argumente de acest tip în apărarea moralismului 39 că sunt pe lângă subiectul principal, de vreme ce problema fundamentală identificată de realiști în cazul moralismului este faptul că neagă autonomia politicii față de moralitate, reducând toate problemele politice la probleme de moralitate personală. Aceasta este însă una dintre cele mai absurde

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
forța motivațională a argumentelor morale pentru politicieni sau cetățeni. Enzo Rossi și Matt Sleat au replicat celor care avansează argumente de acest tip în apărarea moralismului 39 că sunt pe lângă subiectul principal, de vreme ce problema fundamentală identificată de realiști în cazul moralismului este faptul că neagă autonomia politicii față de moralitate, reducând toate problemele politice la probleme de moralitate personală. Aceasta este însă una dintre cele mai absurde obiecții la adresa moralismului. Din nou: cum ar putea moralismul să nege autonomia politicii față de moralitate

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
sunt pe lângă subiectul principal, de vreme ce problema fundamentală identificată de realiști în cazul moralismului este faptul că neagă autonomia politicii față de moralitate, reducând toate problemele politice la probleme de moralitate personală. Aceasta este însă una dintre cele mai absurde obiecții la adresa moralismului. Din nou: cum ar putea moralismul să nege autonomia politicii față de moralitate, de vreme ce el nu este o teză despre politică, ci una despre argumentarea din filosofia politică referitoare la teoretizarea valorilor dezirabile în cadrul societății sau/și la teoretizarea celui mai

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
fundamentală identificată de realiști în cazul moralismului este faptul că neagă autonomia politicii față de moralitate, reducând toate problemele politice la probleme de moralitate personală. Aceasta este însă una dintre cele mai absurde obiecții la adresa moralismului. Din nou: cum ar putea moralismul să nege autonomia politicii față de moralitate, de vreme ce el nu este o teză despre politică, ci una despre argumentarea din filosofia politică referitoare la teoretizarea valorilor dezirabile în cadrul societății sau/și la teoretizarea celui mai adecvat ideal sau a celor mai

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
despre argumentarea din filosofia politică referitoare la teoretizarea valorilor dezirabile în cadrul societății sau/și la teoretizarea celui mai adecvat ideal sau a celor mai bune reguli de organizare socială și politică? Pe ce baze au dedus Rossi și Sleat că moralismul "reduce toate problemele politice la probleme de moralitate personală", de vreme ce mai toți moraliștii au insistat că valorile sau idealurile morale pe care le apără cu privire la sfera politicului nu trebuie confundate cu valorile sau idealurile morale aplicabile sau dezirabile în viața

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
opiniei că moraliștii susțin părerea că și politica (nu doar filosofia politică) este etică sau "filosofie morală aplicată". Or, această opinie este falsă 40. După calculele mele, am rămas dator doar cu evidențierea temeiurilor care neutralizează primele trei obiecții împotriva moralismului (toate celelalte fiind deja respinse mai sus sau pe parcursul argumentării mele din celelalte capitole). Ceea ce îmi propun să fac în finalul acestui capitol este tocmai achitarea acestei datorii. Pe scurt, problema primei obiecții împotriva moralismului este una pe care am

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
neutralizează primele trei obiecții împotriva moralismului (toate celelalte fiind deja respinse mai sus sau pe parcursul argumentării mele din celelalte capitole). Ceea ce îmi propun să fac în finalul acestui capitol este tocmai achitarea acestei datorii. Pe scurt, problema primei obiecții împotriva moralismului este una pe care am constatat-o și în alte ocazii: confuzia între filosofia politică și științele politice. Investigarea "lumii reale a politicii" este, fără îndoială, o sarcină extrem de importantă, însă ea nu cade - și nu poate să cadă - în

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
și în alte ocazii: confuzia între filosofia politică și științele politice. Investigarea "lumii reale a politicii" este, fără îndoială, o sarcină extrem de importantă, însă ea nu cade - și nu poate să cadă - în responsabilitatea filosofiei politice, de vreme ce metodele filosofice (inclusiv moralismul, mai ales în forma sa "pură") sunt inadecvate pentru realizarea ei. Ca atare, sarcina investigării "lumii reale a politicii" trebuie să rămână, ca și până acum, în responsabilitatea științelor politice. Se subînțelege, de asemenea, că nu sunt deloc de acord

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
analizează prea puțin "lumea reală a politicii" - i.e., circumstanțele sau interesele care acționează în politică, virtuțile necesare unui bun politician, impactul condițiilor cauzale în politică, logica acțiunii, moralității și raționalității politice etc. - nu constituie, așadar, o problemă reală nici pentru moralismul ca teză despre filosofie ca ramură a eticii nici pentru moralismul ca teză despre justificarea apelului la principii (și/sau valori, convingeri ori intuiții) morale în filosofia politică. E adevărat, moralismul, sau cel puțin moralismul "pur", argumentarea doar în baza

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
care acționează în politică, virtuțile necesare unui bun politician, impactul condițiilor cauzale în politică, logica acțiunii, moralității și raționalității politice etc. - nu constituie, așadar, o problemă reală nici pentru moralismul ca teză despre filosofie ca ramură a eticii nici pentru moralismul ca teză despre justificarea apelului la principii (și/sau valori, convingeri ori intuiții) morale în filosofia politică. E adevărat, moralismul, sau cel puțin moralismul "pur", argumentarea doar în baza unor principii și valori morale "pre-politice", nu constituie o metodă adecvată

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
o problemă reală nici pentru moralismul ca teză despre filosofie ca ramură a eticii nici pentru moralismul ca teză despre justificarea apelului la principii (și/sau valori, convingeri ori intuiții) morale în filosofia politică. E adevărat, moralismul, sau cel puțin moralismul "pur", argumentarea doar în baza unor principii și valori morale "pre-politice", nu constituie o metodă adecvată pentru investigarea "lumii reale a politicii". Explorarea "lumii reale a politicii" nu este, însă, o sarcină a filosofiei politice, ci una a științelor politice

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
tuturor cetățenilor pentru autoritatea politică, ar putea fi standardul corect al legitimității în ciuda faptului că el nu poate fi satisfăcut decât parțial chiar și de cele mai "bune" state. În ceea ce mă privește, găsesc cea de a treia obiecție împotriva moralismului una și mai dificil de înțeles, chiar și lăsând la o parte faptul că este în contradicție flagrantă cu modul în care moraliști importanți, precum John Rawls, și-au descris munca și statutul acesteia 43. Da, foarte mulți moraliști propun

[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]