1,278 matches
-
de stat nu vor găsi tot timpul un ecou favorabil în mentalitatea populară. El trebuie să gândească în termenii interesului național, conceput ca putere între alte puteri. Nerealizând distincția subtilă a gândirii decidentului, mentalitatea populară gândește deseori în termenii simpliști, moraliști și legaliști, ai binelui și răului absolut. Omul de stat trebuie să aibă în vedere perspectiva pe termen lung, acționând încet și indirect, plătind cu mici pierderi obținerea marelui avantaj; trebuie să fie capabil să temporizeze, să ajungă la compromisuri
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de ani de teatru (1925). Toate recompun o imagine, deopotrivă documentară și pitorească, a unei etape din viața scenei românești. Îndrăgostit de teatru și de slujitorii lui, L. știe și să decupeze ironic varii tipuri umane, să facă figură de moralist ori să pledeze pătimaș pro domo. SCRIERI: Mihail Kogălniceanu, București, 1891; Floarea din Firenze, București, 1893; Cerșetorul, București, 1894; Îngerii lui Rafael, București 1894; Din tainele scenii, Craiova, 1898; De-ale teatrului la noi și-n alte țări, București, 1907
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287842_a_289171]
-
situații care combină promovarea unor idei cu adevărat inovatoare (așa cum a fost doctrina spirituală a nonviolenței promovată de Gandhi) cu tenacitatea luptei politice (precum mișcarea de eliberare indiană condusă de Gandhi). Prin urmare, trebuie să acordăm mai multă atenție marilor moraliști și creatorilor pentru care chestiunile morale reprezintă o vocație. Prespunând că este adevărată afirmația că până la vârsta de 40 sau 50 de ani majoritatea creatorilor și-au finalizat lucrările cele mai importante, anii ce urmează înseamnă aproape jumătate din viață
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
social consfințit prin lege și binecuvântat de biserică, Într-un contract de asociere (reuniune consensuală) care conferă un alt statut partenerilor. Adăugăm la aceasta și tendința modernă de a oficializa căsătoria Între parteneri de acelaș sex, ceea ce În opinia tradiționaliștilor, moraliștilor, religiei și a realităților biologice nu Însemnă decât un afront dezastruos adus instituției familiei, o imfamie după cum o eticheta Paulescu În memorabilele sale scrieri (Cele patru patimi și remediile lor). Ca un corolar nefericit al acestei orientări este și tendința
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
schimbă registrele cum alții schimbă cămășile, e sigur pe el și dezinvolt. Interpretează cu aceeași ușurință, ca un actor versat, rolul de reporter și pe cel, infinit mai pretențios, de editorialist. Tocmai pentru că reține esențialul și evită să facă pe moralistul, place în amîndouă ipostazele, asumîndu-și o carte ce se va parcurge, sînt convins, cu nesaț. Ea depune mărturie despre un timp și, în egală măsură, despre un ziarist care a traversat acest timp cu ochii deschiși, cu mintea limpede și
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
întâmplător În căutarea altui final (1978), și până la romanul Șarpele albastru (1989), prozatorul se relevă ca un martor implicat cu luciditate în istoria pe care îi este dat să o traverseze. Unghiul său de observație este, în esență, al unui moralist discret, preocupat înainte de toate de felul în care fiecare individ reușește sau nu să-și conserve autenticitatea în raporturile cotidiene cu lumea. Postura sa pare a fi a unui sceptic dezabuzat, care totuși, nu poate rămâne indiferent față de falsitatea ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
iar el este implicat în procesul acesta, ca și în toate dezbaterile de idei din presa culturală. Lumea nu-i mai ignoră cuvântul. Dar ce folos? Gloria nu e decât suma unor stupide neînțelegeri, își zice mereu, repetând cuvintele unui moralist frecventat cu plăcere în tinerețea lui studioasă. Și totuși, omul nu are o capacitate de suferință nelimitată. De aceea, repetatele eșecuri ca romancier, precum și colapsul propriului mariaj (divorțează în 1935), care aduc cu sine boala și anunță sfârșitul apropiat, îl
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
compătimim cu cei ce sufăr și ne indignăm împotriva asupritorilor". Finalul fericit asigură în felul acesta o compensație morală binevenită, dată de evaziunea superficială care ne face "să creștem în propriii noștri ochi". Pentru că ne avertizează lucidul cronicar deghizat în moralist de ocazie "oricât am fi de decăzuți, avem nevoie de stima noastră; voim să ne știm generoși măcar pentru o clipă. Melodrama ne dă această dulce iluzie"100. Voi avea prilejul să mai revin la observațiile acestea, atunci când voi analiza
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
plan secund a vechilor dispute. În accepțiunea lor, consensul trebuia să existe și în perioada ce urma actului de la 11 februarie și cu toate acestea ideea de a exista doar două partide politice din care unul să-i regrupeze pe "moraliști" și celălalt pe "cei pătați" era o utopie conștientizată și de către cei care susțineau astfel de idei în condițiile în care știau cu toții numeroasele rivalități din timpul exilului românesc din rândul revoluționarilor români și accentuate în timpul domniei lui Cuza. "Să
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
idei în condițiile în care știau cu toții numeroasele rivalități din timpul exilului românesc din rândul revoluționarilor români și accentuate în timpul domniei lui Cuza. "Să uităm oarecare personalități și să nu mai existe în țară decât două partide, acela al oamenilor moraliști, acela al oamenilor pătați, numai unul dacă se poate, guvernul trecut ne-a împărțit ca să domnească și să ne tiranizeze, a trebuit să ne unim ca să-l răsturnăm, să fim indulgenți pentru greșelile politice, dar să fim nemilostivi pentru abuzuri
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
Aceste reașezări monetare duceau întotdeauna la oprirea, prin intermediul procesului de fabricație,care presupunea retopirea, a unei importante cantități de metal prețios 528,529. Reacția populației la acest tip de depreciere monetară a existat în permanență și nu numai la nivelul moraliștilor și teoreticienilor filosofiei sau economiei. Oamenii simpli protestau chiar și prin manifestații de masă împotriva confuziei create cu bună știință prin falsificarea monetară. Poate nu atât de ample precum în epoca modernă, dar au existat, totuși. Ca și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
adoptată în fața degradării societății și a diminuării forțelor sale vitale? Ce se poate face în fața "bolii voinței", așadar a incapacității de a îmblânzi, pornind de la un principiu, contradicția care apare din pulsiunile fiziologice? Bourget consideră legitim punctul de vedere al moralistului și al politicianului, care produc "reacții" la forțele decadenței, dar susține că doar un alt punct de vedere, cel "psihologic", este în măsură să pozitiveze decadența și să surprindă "valorile estetice" pe care aceasta le exprimă un alt motiv care
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
le deriva Bourget din tezele sale. Ei bine, în raport cu decadența, el stabilește două atitudini posibile: decadența poate fi înfruntată dintr-o perspectivă "moral-politică" sau dintr-o perspectivă pe care o numește "psihologică". Prima perspectivă, cea conform căreia "judecă politicienii și moraliștii", este atentă la "cantitatea de forță" globală care poate menține în funcțiune organismul social în întregul său și, în cazul în care îi constată lipsa ori insuficiența, deduce de aici o perspectivă decadentă pe care încearcă s-o contracareze. Punctul
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cantitatea de forță" globală care poate menține în funcțiune organismul social în întregul său și, în cazul în care îi constată lipsa ori insuficiența, deduce de aici o perspectivă decadentă pe care încearcă s-o contracareze. Punctul de vedere al moralistului și al politicianului este opus punctului de vedere al "psihologului": interesul său nu este îndreptat spre întreg, ci spre fiecare individualitate în parte, propunându-și să le studieze originalitatea, caracterul irepetabil și inefabil, cu toate trăsăturile lor mai atrăgătoare și
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
întreaga istorie a filozofiei, Heidegger arată că toate aceste doctrine nu sunt rodul extravagant al minții bolnave a gânditorului-poet, ci constituie sfârșitul esențial și ineluctabil al metafizicii occidentale, gândită riguros până la ultimele sale consecințe. De aceea, interpretarea lui Nietzsche ca moralist și psiholog este reducționistă și insuficientă, oricât de importante ar fi cuceririle psihologico-morale care îi sunt recunoscute (Klages); sau ca gânditor politic și critic al civilizației, oricât de lucid și clarvăzător ar fi proiectul care i se atribuie (Baeumler); sau
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nevoia de etică revine cu o regularitate aproape astronomică. • Către sfârșitul secolului al XVI-lea, odată cu Justus Lipsius, apare marea răspândire a neostoicismului. • Aproximativ o sută de ani mai târziu, între 1670 și 1690, domină scena eticile parenetice ale marilor moraliști: Baltasar Gracián, Pascal, la Rochefoucauld, La Bruyère. • Un secol mai târziu, în Germania, apare Kant cu critica rațiunii practice, iar în Anglia, Bentham cu ale sale calcule utilitariste. În Franța, tematizarea cea mai evidentă a virtuții și a viciului, surprinsă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
dar cel care atestă numai ultimul capitol al unui roman din. secolul al XIX-lea este im om incapabil de interes pentru povestire, care este un proces - deși un proces care se îndreaptă spre un sfârșit. Există, desigur, filozofi și moraliști ca Emerson, care nu pot lua romanele în serios, în primul rând, credem, pentru că acțiunea - acțiunea externă, acțiunea în timp - le pare nereală. Ei mu pot privi istoria ca realitate, căci în ochii lor istoria nu este altceva decât desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
lit., I, 358-360; Ion Vartic, Schiță de portret al artistului ca saltimbanc, RL, 1991, 8; Nicolae Manolescu, Jurnalul de lectură al unui „adolescent furios”, RL, 1991, 27; Mircea Popa, Eugen Ionescu și spiritul francez, VR, 1991, 7; Ion Vlad, Paradoxurile moralistului, TR, 1991, 33; Gheorghe Grigurcu, Eugen Ionescu între absurd și junimism, CNT, 1991, 41; Dumitru Micu, Creativitatea negației, CC, 1991, 10-12; Doina Uricariu, O experiență a libertății, RL, 1992, 1; Z. Ornea, „Nu” de Eugen Ionescu, RL, 1992, 16; Alex.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
de urmașii, de epigonii săi. Era îmbrățișată totalitatea lumii; încă nu se trăia sub domnia opozițiilor care structurează gândirea occidentală, încă nu exista specializarea, terenul investigațiilor era totalitatea realului: rând pe rând și metodic, filosoful era astronom, fizician, matematician, medic, moralist, logician, istoric, geograf, meteorolog, cronicar; același om practică toate aceste discipline pentru că filosoful nu trebuie să neglijeze niciun domeniu dacă vrea să-și ducă sarcina până la capăt. În virtutea căror rațiuni se interesa el de vânturi, de vulcani, de comete, de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vehement nu miră defel. Dacă evocarea unor închipuite fapte de vitejie patriotică ale străbunilor lui rămâne amuzantă, intransigența, austeritatea morală a boiernașului, oroarea lui de orice nelegiuire, abuz sau infamie ar fi lăudabile dacă nu ar deștepta destule suspiciuni, acrul moralist putând fi lesne bănuit de ipocrizie. Memorialistul nu e lipsit însă de talent. Unele evocări și câteva portrete își au plasticitatea lor, apăsată și cam vulgară. În general, scrisul lui S. apare dezordonat, învălmășit, surprinzând totuși nu rareori cu vreo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289701_a_291030]
-
responsabilitatea, În tripla ipostază afirmată, precede acțiunea. Responsabilitatea nu este Însă Înnăscută. Ea este produsul educației și anume, a educației morale. În orice caz, este o trăsătură atât de importantă pentru definirea condiției umane Încât unul dintre cei mai cunoscuți moraliști contemporani, Emmanuel Lévinas consideră că asumarea responsabilității (față de propriile acte, dar și față de ceilalțiă reprezintă actul de naștere al omului ca ființă morală, al omului ca Om. Mai mult, pentru a sublinia că responsabilitatea este o trăsătură profund umană, filosoful
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
configurat În cadrul marilor concepții filosofice; pe de altă parte, orice filosofie autentică este În același timp și o etică. Platon, Aristotel, Hegel, Kant, pentru a nu-i aminti decât pe cei mai reprezentativi filosofi, au fost, În același timp, și moraliști: Fenomenologia spiritului (lucrarea lui Hegelă este nu numai o filosofie, ci și o etică, fără Însă a putea distinge Între momentul propriu-zis filosofic și cel etic. Pe de altă parte, Platon a scris dialoguri consacrate exclusiv unor probleme de etică
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
prin aceea că gânditorul autentic asupra problemelor morale nu poate fi un „etician”, ca și cum etica ar fi altceva decât filosofie, ci numai „metafizician”. „Metafizica se joacă În raporturile etice - scria Emmanuel Lévinas, unul dintre cei mai de seamă moraliști ai secolului trecut, În lucrarea Etică și Infinit, subliniind că: Fără semnificațiile etice, chiar și conceptele filosofice rămân cadre goale și formale”. De asemenea, considerăm că etica este o disciplină filosofică prin obiectul ei, prin domeniul ei de referință. Chiar
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
și mult mai cunoscut - și nu numai În România - Într-o astfel de Întreprindere teoretică ce-și propune evidențierea preocupărilor etice românești vizând fenomenul conștiinței morale. Constantin Noica sau morala ca paradox Filosoful de la Păltiniș a fost și un remarcabil moralist. Nici nu se putea altfel, În măsura În care o preocupare constantă a sa a fost de a Întemeia În jurul său o școală de gândire, poate chiar mai mult, o adevărată școală de viață. Complexitatea relației mentor - discipol este Înțeleasă
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
stil, ci pe de o parte, corespunde Însuși caracterului, adesea, para- doxal al trăirilor morale iar, pe de altă parte, invită la aprofundarea problemelor etice prin efort propriu de cugetare. Iată de ce, filosoful Noica ne apare și ca un autentic moralist - din stirpea acelor foarte puțini care nu s-au vrut și eticieni - dar și ca un aplicat și adevărat pedagog. Etic, estetic și religios În actul educativ Educația științifică reprezintă, fără doar și poate, dimensiunea fundamentală a educației omului Începutului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]