749 matches
-
mai multe) prun-e; „A venit un italian-Ø” (agent - nominativ) vs „Au rugat pe un italian-Ø...” (pacient - acuzativ), „I-am dat unui italian-Ø...” (beneficiar - dativ). La adjectiv, genul, numărul și cazul se înscriu numai în planul expresiei, nu sunt categorii gramaticale; morfemele conjuncte din structura variabilei adjectivului sunt impuse de acțiunea principiului acordului; opoziția de gen inteligent-inteligentă este cerută de apartenența substantivului cu care adjectivul intră într-o relație de dependență sau de interdependență la una din cele două clase de gen
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structura variabilei adjectivului, dar ca semn al determinării substantivului (sau a sintagmei nominale în ansamblu) în structuri cu topică inversată. În versul lui L. Blaga: „Numai pe tine te am trecătorul meu trup.”, articolul -l din structura adjectivului trecătoru-l este morfem al determinării definite a substantivului trup, care se exprimă o singură dată, la nivelul sintagmei nominale. Preluarea morfemului de către adjectiv este determinată de antepunerea lui ca atribut; în topică obiectivă (substantiv + adjectiv), articolul rămâne în structura substantivului: trupul meu trecător
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
topică inversată. În versul lui L. Blaga: „Numai pe tine te am trecătorul meu trup.”, articolul -l din structura adjectivului trecătoru-l este morfem al determinării definite a substantivului trup, care se exprimă o singură dată, la nivelul sintagmei nominale. Preluarea morfemului de către adjectiv este determinată de antepunerea lui ca atribut; în topică obiectivă (substantiv + adjectiv), articolul rămâne în structura substantivului: trupul meu trecător. Articolul hotărât intră în structura variabilei adjectivelor când acestea sunt izolate, ca în limbajul poetic al lui L.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
al substantivului implicat, într-un proces particular de absolutizare a însușirii: „Îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul/din care tainic curge noaptea peste văi.” (L. Blaga, p. 27) Când substantivul este determinat definit din perspectiva unei anumite însușiri, morfemul determinării, articolul adjectival-demonstrativ cel, precede adjectivul: „Ca toamna cea târzie e viața mea și cad/ Iluzii ca și frunza pe undele de vad.” (M. Eminescu, IV, p. 432) Clase lexico-gramaticale de adjectivetc "Clase lexico‑gramaticale de adjective" Din punctul de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Cu această întrebuințare, vocativul se realizează prin dezinențe specifice: -o (frumoaso!), -e (netrebnice), -ule (nebunule!), -lor (frumoaselor; netrebnicilor, nebunilor!). În sintagmele formate din substantiv și adjectiv, pot primi dezinențe specifice de vocativ ambii termeni: iubite prietene, sărmane omule! ADJECTIVUL ȘI MORFEMELE DETERMINĂRIITC "ADJECTIVUL {I MORFEMELE DETERMIN|RII" Categoria determinării este specifică prin excelență substantivului; numai obiectele, interpretate lingvistic prin substantive, pot prezenta diferite grade de cunoaștere pentru protagoniștii actului lingvistic. În interiorul sintagmei nominale în care intră și un adjectiv articolul-morfem al
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se realizează prin dezinențe specifice: -o (frumoaso!), -e (netrebnice), -ule (nebunule!), -lor (frumoaselor; netrebnicilor, nebunilor!). În sintagmele formate din substantiv și adjectiv, pot primi dezinențe specifice de vocativ ambii termeni: iubite prietene, sărmane omule! ADJECTIVUL ȘI MORFEMELE DETERMINĂRIITC "ADJECTIVUL {I MORFEMELE DETERMIN|RII" Categoria determinării este specifică prin excelență substantivului; numai obiectele, interpretate lingvistic prin substantive, pot prezenta diferite grade de cunoaștere pentru protagoniștii actului lingvistic. În interiorul sintagmei nominale în care intră și un adjectiv articolul-morfem al determinării caracterizează sintagma în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caz, ocupă în permanență aceeași poziție: între un substantiv determinat prin articol hotărât și un adjectiv: „Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare.” (M. Eminescu, I, p. 32) În consecință, în structura adjectivului nu intervin modificări. Articolul nehotărât, morfem al determinării nedefinite, pare să fie preluat de adjectiv când acesta precede substantivul, dar, fiind morfem liber, rămâne fără consecințe asupra structurii morfematice a adjectivului. Marchează însă opoziția de caz și număr în sintagmele în care și substantivul și adjectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Iar poetul ei cel tânăr o privea cu îmbătare.” (M. Eminescu, I, p. 32) În consecință, în structura adjectivului nu intervin modificări. Articolul nehotărât, morfem al determinării nedefinite, pare să fie preluat de adjectiv când acesta precede substantivul, dar, fiind morfem liber, rămâne fără consecințe asupra structurii morfematice a adjectivului. Marchează însă opoziția de caz și număr în sintagmele în care și substantivul și adjectivul sunt invariabile în funcție de aceste categorii: N.Ac.: (o) învățătoare plictisitoare (niște) învățătoare plictisitoare G.D.: (a unei
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
G.D. -lui: bălaiul copil, precocele copil/bălaiului copil, precocelui copil N.Ac. -le/G.D. -lor: plictisitoarele învățătoare/plictisitoarelor învățătoare N.Ac. -i/G.D. -lor: plictisitorii învățători/plictisitorilor învățători. Distincția dintre genitiv și dativ se realizează la nivelul sintagmei, prin articolul morfem al genitivului al, variabil în funcție de gen, număr și, parțial, caz: G. al bălaiului copil/ D. bălaiului copil Distincția dintre nominativ și acuzativ se realizează tot la nivelul sintagmei, prin aceleași mijloace din flexiunea substantivului. Observații: Vocativul este omonim cu nominativ-acuzativul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
M. Eminescu, p. 31) sau superlativul absolut: „Tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea gradelor de intensitatetc "Exprimarea gradelor de intensitate" Gradele de intensitate se exprimă prin mijloace analitice: morfeme libere și, mai rar, sintetic, prin morfeme conjuncte. Echivalența se exprimă prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme la fel de, tot așa de, tot atât de: „Am avut o vreme la fel de frumoasă.” Superioritatea se exprimă prin adverbul-morfem mai: „Ziua de ieri a fost mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și cu ajutorul cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea gradelor de intensitatetc "Exprimarea gradelor de intensitate" Gradele de intensitate se exprimă prin mijloace analitice: morfeme libere și, mai rar, sintetic, prin morfeme conjuncte. Echivalența se exprimă prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme la fel de, tot așa de, tot atât de: „Am avut o vreme la fel de frumoasă.” Superioritatea se exprimă prin adverbul-morfem mai: „Ziua de ieri a fost mai frumoasă.” Inferioritatea se exprimă prin morfemul complex mai
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cărții atotputernic.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 47) Exprimarea gradelor de intensitatetc "Exprimarea gradelor de intensitate" Gradele de intensitate se exprimă prin mijloace analitice: morfeme libere și, mai rar, sintetic, prin morfeme conjuncte. Echivalența se exprimă prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme la fel de, tot așa de, tot atât de: „Am avut o vreme la fel de frumoasă.” Superioritatea se exprimă prin adverbul-morfem mai: „Ziua de ieri a fost mai frumoasă.” Inferioritatea se exprimă prin morfemul complex mai puțin: „Noaptea a fost mai puțin frumoasă ca altădată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintetic, prin morfeme conjuncte. Echivalența se exprimă prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme la fel de, tot așa de, tot atât de: „Am avut o vreme la fel de frumoasă.” Superioritatea se exprimă prin adverbul-morfem mai: „Ziua de ieri a fost mai frumoasă.” Inferioritatea se exprimă prin morfemul complex mai puțin: „Noaptea a fost mai puțin frumoasă ca altădată.” În exprimarea superiorității sau inferiorității progresive, morfemul mai este dublat de unul din morfemele tot, mereu, din ce în ce: „Nopțile sunt din ce în ce mai frumoase.”, „Nopțile sunt tot mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
avut o vreme la fel de frumoasă.” Superioritatea se exprimă prin adverbul-morfem mai: „Ziua de ieri a fost mai frumoasă.” Inferioritatea se exprimă prin morfemul complex mai puțin: „Noaptea a fost mai puțin frumoasă ca altădată.” În exprimarea superiorității sau inferiorității progresive, morfemul mai este dublat de unul din morfemele tot, mereu, din ce în ce: „Nopțile sunt din ce în ce mai frumoase.”, „Nopțile sunt tot mai puțin frumoase.” Superlativul pozitiv se exprimă prin morfemul complex cel mai, cu primul constituent variabil în funcție de genul, numărul și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimă prin adverbul-morfem mai: „Ziua de ieri a fost mai frumoasă.” Inferioritatea se exprimă prin morfemul complex mai puțin: „Noaptea a fost mai puțin frumoasă ca altădată.” În exprimarea superiorității sau inferiorității progresive, morfemul mai este dublat de unul din morfemele tot, mereu, din ce în ce: „Nopțile sunt din ce în ce mai frumoase.”, „Nopțile sunt tot mai puțin frumoase.” Superlativul pozitiv se exprimă prin morfemul complex cel mai, cu primul constituent variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului, termen nuclear al sintagmei nominale
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai puțin frumoasă ca altădată.” În exprimarea superiorității sau inferiorității progresive, morfemul mai este dublat de unul din morfemele tot, mereu, din ce în ce: „Nopțile sunt din ce în ce mai frumoase.”, „Nopțile sunt tot mai puțin frumoase.” Superlativul pozitiv se exprimă prin morfemul complex cel mai, cu primul constituent variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului, termen nuclear al sintagmei nominale: „Ți-am adus cea mai frumoasă floare.” iar superlativul negativ prin morfemul cel mai puțin: „Aceasta e cea mai puțin frumoasă floare
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sunt tot mai puțin frumoase.” Superlativul pozitiv se exprimă prin morfemul complex cel mai, cu primul constituent variabil în funcție de genul, numărul și cazul substantivului, termen nuclear al sintagmei nominale: „Ți-am adus cea mai frumoasă floare.” iar superlativul negativ prin morfemul cel mai puțin: „Aceasta e cea mai puțin frumoasă floare.” Observații: Termenul al doilea în sintagma adjectivului marcat de un anumit grad de intensitate obiectivă realizează sintactic funcția de complement comparativ (în interiorul propoziției sau propozițional), iar relația de dependență se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau, la nivelul frazei, prin conjuncția decât sau adverbul cum, precedat de prepoziția de: „Situația e mai gravă de cum mi-am închipuit.” Gradul de intensitate relativă se exprimă prin adverbul-morfem cam: „Te văd cam abătut.” și prin locuțiunile adverbiale devenite morfeme destul de, deajuns de (îndeajuns de), suficient de: „Are o viață destul de chinuită.” Superlativul se exprimă prin mai multe mijloace: • sufixe (rar): -isim: produs rarisim, critic inteligentisim; • prefixe; unele marchează varianta superlativului excesiv: arhi-, răs-, supra-, ultra(tramvaie supraaglomerate, troleibuze arhipline
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
umbra ta (...) va începe a vorbi, ea va fi atotștiutoare...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), „Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic,/ Rumenind străvechii codri și castelul singuratic.” (M. Eminescu, I, p. 76) • adverbe (locuțiuni adverbiale) - morfeme: foarte (foarte vechi), foarte puțin (superlativul de inferioritate: foarte puțin amabil), prea (exprimă în mod frecvent superlativul excesiv: „Nopțile-s de la o vreme prea lungi.”, sau superlativul absolut: „A fost odată ca-n povești/(...) O prea frumoasă fată.” (M. Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziția de număr se desfășoară, ca și opoziția de persoană, prin cuvinte distincte, forme supletive ale pronumelui: eu/noi, tu/voi, el/ei, ea/ele. Pronumele dânsul, dânsa și însul, însa realizează opoziția de număr la nivelul dezinențelor și al morfemului determinării, articolul definit enclitic, element constant în structura acestor pronume: singular: (masculin): -Ø + l: dânsu + l, însu + l (feminin): -Ø + a: dâns + a, îns + a plural: (masculin): -i + i: dânș + i + i, înș + i + i (feminin): -e + le: dâns + e
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
e + le La pronumele masculin intervine și o alternanță consonantică s/ș, în structura rădăcinii generând alomorfele dâns-, dânș-. Observații: La feminin, nominativ și acuzativ singular, întocmai ca la substantivele terminate în vocala ă, dezinența -ă a fost asimilată de morfemul determinării -a; este vorba, în termenii lui A. Martinet, de amalgamarea celor două morfeme -ă și -a în unul singur: -a, ceea ce face ca pronumele dânsa să prezinte structura morfematică: dâns + -ă + -a Deosebirile de conținut dintre pluralul inclusiv și
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
rădăcinii generând alomorfele dâns-, dânș-. Observații: La feminin, nominativ și acuzativ singular, întocmai ca la substantivele terminate în vocala ă, dezinența -ă a fost asimilată de morfemul determinării -a; este vorba, în termenii lui A. Martinet, de amalgamarea celor două morfeme -ă și -a în unul singur: -a, ceea ce face ca pronumele dânsa să prezinte structura morfematică: dâns + -ă + -a Deosebirile de conținut dintre pluralul inclusiv și pluralul exclusiv la persoanele I și a II-a nu sunt marcate în planul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ibidem, p. 85) $feminin$$ La plural, opoziția se neutralizează la amândouă seriile de forme ale genitiv-dativului: lor, le, li. Pronumele dânsul, dânsa și însul, însa marchează opoziția de gen în mod redundant prin flexiune internă, asigurată de dezinențe și prin morfemul determinării, din structura lor, care are forme diferite după gen: -l(M)/-a(F) la singular, nominativ-acuzativ: dânsul/dânsa, (într-) însul/(într-) însa -Ø + lui(M)/e + i(F) la genitiv-dativ: dânsului, dânsei -i + i(M)/e + le(F), la
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
i-am văzut (pe ei - acuzativ)/i-am spus (lui, ei - dativ)/ne-au chemat (pe noi - acuzativ)/ne-au oferit (nouă - dativ). Omonimia genitiv-dativ a pronumelui de persoana a III-a, forme accentuate, se anulează și prin „articolul genitival”, morfem al genitivului, întrebuințat în anumite condiții sintactice: „I-am dat-o lui (ei) șD.ț/„Am luat cartea aceasta a lui șG.ț. Observații: Prepozițiile dativului se construiesc numai cu forme accentuate ale pronumelui. Pronumele dânsul, dânsa realizează opoziția cazuală
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintactice: „I-am dat-o lui (ei) șD.ț/„Am luat cartea aceasta a lui șG.ț. Observații: Prepozițiile dativului se construiesc numai cu forme accentuate ale pronumelui. Pronumele dânsul, dânsa realizează opoziția cazuală la nivelul dezinenței și(sau) prin morfemul determinării definite, din structura lor. N. Ac. dânsu-l, dânși-i, dâns-a, dânse-le G. D. dânsu-lui, dânși-lor, dânse-i, dânse-lor Acuzativul se diferențiază de nominativ și genitivul de dativ în același mod ca și în cazul pronumelui el, ea: dânsul/(pe) dânsul ș.
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]