2,283 matches
-
da, li se mai face foame și stemelor" (Păsări). Drumul contemplației tinde a se desfășura dinspre impresia estetică spre realul vegetal și meteorologic. Dar merele care încep să putrezească sînt cele din picturi, ogorul care „se umflă și începe să mormăie" este cel dintr-un tablou intitulat Peisaj, sîngele unui crepuscul de deasupra pădurii „se prelinge din rame, / roșu, roșu", aburi purced din icoane, „se evaporă / aureolele prea fierbinți" (Aprilie). Natura e confiscată de plăsmuirea artistică. E vorba aici de o
Între Carte și Natură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6096_a_7421]
-
Știi, tare mult mi-am dorit să te văd. Nu ai putea să te transformi într-o gâză, un fluture, în ceva să te pot vedea? Un fluture vine și se așează în palma omului. Omul strivește în pumn fluturașul, mormăind printre dinții încleștați: - Unde erai, mă, când m-am însurat?
Bancul Zilei: Îngerul păzitor și nerecunoscătorul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64392_a_65717]
-
lăsat în pace. Iar după câteva zile a venit Nadia să spună că domnul ofițer o roagă pe Anna să vină urgent la el, dar singură. Anna a întrebat: „Ce, e așa de nerăbdător să învețe limba rusă?” Nadia a mormăit: „Nu te juca. Du-te, când ți se spune, și mai repede”. Anna a sosit, iar Bălănică i-a spus că el știe sigur că zilele ce urmează va fi arestată, așa că mai bine ar fi să se ascundă. „Administrația
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
efectul e deliberat. Ceea ce nu-l scutește de ridicol. Aleg două strofe la întâmplare dintre foarte numeroasele exemple pe care mi le oferă volumul: „Cei doi străini sub muște lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grase,/ Desfăt își dau și mormăie zevzec,/ Plăcutu-i gâdilă în coaste// Flașneta zice-un cântec omenesc,/ Dar frânți de-a lor iubire-mare;/ Cei doi străini sub cărnuri lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grave.” (p. 15) Sau, mai departe, patru versuri care cu greu se pot
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
Înainte să ridice mînerele roabei pentru a o împinge mai departe, își înălță din nou privirea spre fereastră și, văzînd-o doar pe Anna, sprijinindu-și bărbia micuță și ascuțită într-un cot, uitînduse la el cu ochii ei negri, zîmbind, mormăi binedispus: - Costuri suplimentare, auzi la ea... Și apoi scoase un ușor fornăit de lehamite. Le iertase pe amîndouă. 1. Membru al partidului conservator din Marea Britanie. Traducere de Cristiana Vișan și Ciprian Șiulea (în curs de apariție la Editura Polirom, Colecția
Doris Lessing - Carnetul auriu () [Corola-journal/Journalistic/5788_a_7113]
-
viziunile unui profet. Înainte de a citi, poetul, surprins parcă, de fiecare dată, că trebuie să citească, preocupat tot timpul de altceva, caută febril într-o geantă mărișoară, de unde scoate un maldăr de hîrtii, pune geanta pe un scaun, răsfoiește hîrtiile, mormăie că nu acolo e poemul, îl găsește în cele din urmă, apoi începe să citească, nu înainte de a privi spre auditoriu, spunîndu-i din priviri triumfătoare: „credeați că nu-l găsesc, dar l-am găsit”. Lectura e spectaculoasă. Poetul se transformă
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]
-
același compartiment de opt locuri, cu geamuri îmbîcsite de fum, Scaune tapisate pline de pete, pe pereți peisaje marine, Elmers End, Eden Park, West Wickham, Hayse. Pe tot parcursul, Tovarășul meu de călătorie, acel cinic profesor de muzică Obișnuia să mormăie, să fredoneze, să zîmbească și să se scuze - Pregăteam lecțiile. Peisajul monoton suburban Se strecura prin circumscripția electorală a lui Macmillan Dinăuntru spre periferie, și „În afară de cîte un loc ici și colo Aici este că la țară”, obișnuia să spună
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
devenind tot mai blând; și aceste bonete sunt niș- te pânze ușoare care se întind în astfel de momente la capetele vergilor, atârnate desupra apei întinse, precum aripile unei păsări uriașe.” A recitit acest pasaj, dând aprobator din cap și mormăind de satisfacție. E bine, și-a zis. Excelent, chiar! Poveștile celor mai bătrâni îl fascinau: ei vorbeau despre porturi din Gibraltar, Bombay, Rio, Valparaíso. Vorbeau despre insulele bântuite ale Mărilor Sudului, unde tinere femei grațioase cu pielea de culoarea alunei
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
un promo pentru emisiunea să. În clipul care a iscat scandalul rasist, Clarkson folosește numărătoarea "Eeny, meeny, miny, moe" pentru a se hotărî între două mașini, iar scurtă poezioara conține un termen rasist folosit la adresa persoanelor de culoare. Prezentatorul doar mormăie cuvântul respectiv, însă o face suficient de clar pentru a nu lăsa niciun dubiu în privința conținutului.
Jeremy Clarkson, contract de 15 milioane de euro cu BBC by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/28819_a_30144]
-
spune: "Ai să răcești, domnișoară, cu picioarele goale... Intră, că te plouă, nu vezi?" Cristina intră și cere plicuri, în timp ce cucoana se agită la tejghea, iar un tutungiu, fără dinți și cu ochi de marionetă, apărut nu se știe de unde, mormăie reproșuri paterne ținînd capul aplecat pe un umăr. Cristina se apără zîmbind ("nu pățesc nimic și sandalele sînt de plastic"), și se simte brusc foarte tînără și invulnerabilă. Plouă din ce în ce mai tare. Între trotuare, strada e un torent galben roșiatic murdar
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
Kerekes" fabrică abat-jours-uri și flori artificiale. Din fundul curții, probabil de la "Florăria Kerekes" - un personaj nedefinit, cu un pardesiu care îi ajunge pînă aproape de glesne - ceea ce îl face să semene cu iepurele din Alice în Țara Minunilor, - iese grăbit și mormăind. Domnișoara de la librărie tratează, urcată pe o scară lungă, cu un militar care vrea să cumpere un stilou, și care o privește de jos în sus cu o vizibilă satisfacție. Apucată de zel și asudată, pretinzînd că trebuie neapărat să
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
zbor a desfăcut buzunarul și a scos o carte învelită în ziar; pe urmă a răsfoit cartea uitîndu-se la poze - fotografii după portrete de familie - memoriile unui general care trăise pe vremea războiului de independență. - Ce dracu' e asta? - a mormăit nemulțumită. Ar fi trebuit să se aștepte - Pați nu citea decît filozofie sau istorie - adora anecdotele istorice, le memora cu grije și le plasa cu mult spirit de à propos, ceea ce îi crease o reputație de om spiritual și plin
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
pruni, cu bani la bancă și la cooperativă; om de încredere al popei, prieten al lui taică-su, Dumitru, învățătorul cel bătrân al comunei, răposat demult. - De ce pari așa de îngândurat, părinte Grigore? Ca și cum nu l-ar fi auzit, popa mormăi: - Vin de la Sărățeni. - Cum merge �sezonul", nașule? - Plin, finule, răspunse părintele obidit, plin ochi, de nu mai încap... - A dat norocul peste ei. - Apoi de aia stau și eu și nu mă dumiresc, oftă popa, cu ce vom fi greșit
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
minerală, întări convinsă Hisafta, care era din Ardeal. Mai sorbi și Măriuța, fata lor mai mică, măritată cu popa Radu; și ea fu de aceeași părere. - Ei, finule, înțelegi acuma belșugul ce-a dat peste noi, peste sat? - înțeleg, părinte, mormăi Ilie, cum să nu înțeleg! Hisafta aduse în grabă țuică, măsline și tot ce era de trebuință ca aperitive; închinară pentru prosperitatea viitoare a Puieștilor și se despărțiră plini de voioșie. Pe seară tot satul știa că răzbiseră apele minerale
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
zice prietenul într-un moment de trezie, parcă-s manele - de pe Etno Tv. Ay, mamăăăă-mamăăă!, îmi vine să plâng... Abia reușesc să-l calmez arătându-i că tocmai a început ,Piața Divertis" pe Antena 1. După câteva minute îl aud mormăind cu un oftat: - Eh, ,Divertis-Divertis" - unde vi-i hazul de altădată, domnu' Grecu? Chiar așa!
"Niciodată educația nu va mai fi cenușăreasa bugetului" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11105_a_12430]
-
iar șeful statului bea liniștit ceai dintr-o cană prezentată de toate televiziunile ca pe moaștele sfântului... Nu! Ca pe un fragment din Columna lui... Nu! Nici așa... Renunțăm la scena asta; Haralampy se plimbă prin sufragerie, nervos, gesticulând și mormăind ceva într-un dialect enigmatic... Se aude din nou un fel de schelălăit din zona soacrei prietenului... - Ce-i, mamă-soacră?, o întreabă el. Ai vreo moștenire și vrei să...? - Haralampy!, îi strig. Oprește-te... Sunet de clopoțel, intră un colindător
Haralampy: "- La toți mai moare câte-o rudă..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10975_a_12300]
-
fie nobilă. Nimic nu e mai nobil ca Omul. Zeii sunt chiar oamenii. Între oameni e o ierarhie, ca în Olimp. Poezia e exaltare a nobleței care se adăpostește în Om. În fine, i-am spus ceva în genul ăsta, mormăie doctorul... i-am citat poezii de Whitman... era ușor de văzut că nu era de acord, dar nu voia să mă jignească. Poate nici să-și deschidă, imediat, sufletul. O voință de mister... dintr-o cochetărie, a bunului său gust
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
este nici o greșeală. Simt că-mi plesnesc arterele. Doi bătrâni joacă table. Le explic ceea ce caut. Cei doi se privesc semnificativ. Amândoi zâmbesc persiflându-mă. „Asculta, tinere - îmi zice unul - casă despre care vorbești nu mai există de la bombardament!” și mormăi către celălalt: „Când eram că el parcă eram cu picioarele pe pământ; ce întrebare!? Să-și bată joc obraznicul!” Simt că nu mai am aer. Am senzația că-mi pierd mințile. Nu se poate, doar aseară am fost aici și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
scriitor, voiam să ajung Totul.” Superb! „Spune-i unui depresiv că va primi nu doar Nobelul, ci viața veșnică-n Paradis, și te va privi cu aceiași ochi de câine bătut.” E ceea ce ar trebui să aibă în vedere cine mormăie: „El se plânge!? Ce nu are el!?” Și sunt convins că dacă va lua Nobelul nu se va apuca să dea, și el, lecții de dirigenție. Că-l va trăi frumos. Seară stupidă, de stupizenia căreia nu-i nimeni de
Însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4015_a_5340]
-
despărțire (pentru că până atunci nu avusese curajul să pomenească de acest subiect) și-a luat inima în dinți și i-a vârât în mână piesa lui, Moartea lui Hercule, cerându-i să-și spună părerea. Poetul a luat-o, a mormăit ceva despre Glouar și Cicero, dar Orlando i-a curmat vorba promițându- i să-i plătească o pensie trimestrială; iar Greene, după o ploaie de efuziuni și declarații de afecțiune, a sărit în trăsură și dus a fost. Sala mare
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
monumente, iar atitudinea omului mărunt este de a boicota personalitățile în efigie. La reședință, pe alee, trei milițieni supraveghează intrarea, supravegheați la rândul lor de un om de zăpadă care întruchipează un milițian: cască, epoleți din ramuri de brad. Ambasadorul mormăie ceva în germană, Hăulică răspunde interminabil, dar elegant (în românește însă). Felul în care noi am venit acolo, înotând prin nămeți, îl asemuie pelerinajului lui Herzog la Paris, la Lotte Eisner. Era atât de cald în salon încât îmi zvâcneau
Dana Dumitriu în posteritate - Jurnal inedit din ianuarie 1985 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Memoirs/9210_a_10535]
-
spaimă" îl amuzaseră și pe Călinescu. Dar Ilie Constantin extinde studiul recuzitei draculice, comparând Baba lui Bolintineanu cu vrăjitoarea din Piază-rea de Iancu Văcărescu (1792-1862): "Apariția propriu-zisă a vrăjitoarei (care "neagră la față din ochi clipește/ nu se aude ce mormăiește") pare un efect de pirotehnie... Sunt avantajoase, în imaginea vrăjitoarei lui Iancu Văcărescu, apariția dinamică și dificultatea de a o auzi. Baba Bolintineanului se va exprima, ea, cu abundență". "Vrăjitoarea ne dezamăgește crunt tocmai într-un sector unde meseria ei
Istoria poeziei ca jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Imaginative/10437_a_11762]
-
Brusc, pe când părăseam bulevardul Magheru în direcția Ateneului Român, o locutoare populară, cam de vârsta mea, mi-a pus o întrebare : "Tataie, cât poate fi ceasul?" Mi-am ascuns o clipă privirea în propriul meu ceas de mână, apoi am mormăit în direcția umărului stâng al necunoscutei: "... fără zece!", și mi-am continuat drumul. "Tataie, doamne dumnezeule!..." De ce, în sinea mea, nu acceptam procesul natural de îmbătrânire? Încă la Paris, de câtva timp (câteva luni, de nu câțiva ani), mă înroșeam
Paragrafe by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/10660_a_11985]
-
moment din viața mea? Probabil că s-au gândit și alții la asta.. Renunț. Opresc dușmanul de moarte. Belesc ochii, încercând să văd exact ora, cu toate că sună la fel în fiecare zi. Mă întorc pe partea cealaltă, privind spre șifonier. Mormăi un neața celor 2 fese ce mă privesc. Neața... se aude o voce înfundată din partea cealaltă a dulapului. Scena se repetă de luni până vineri cu mici variații în funcție de programul meu. - Ce faci? - Nu știu cu ce se mă îmbrac
Cititorii bărbați despre femei by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18935_a_20260]
-
-i era, ce putea să facă? Îl privi pe Menașe dintr-o parte... Constată că părul i se rărea în creștet, avea câteva riduri în colțurile ochilor, era ușor transpirat. Așa că îi spuse: - Tu nu mă mai iubești, Menașe... - Da, mormăi Menașe, abia dacă acoperă scumpirile... - Tu nu mă mai iubești ca altădată! insistă Rozica. - Fii atentă și tu, se răsuci el ușor. Oferă un plus după trei luni, calculat pe optzeci la sută și o singură lună, cu majorările de
SCHIŢE UMORISTICE (64) – DOLEANŢE ROMANTICE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373723_a_375052]