679 matches
-
-l jupoi eu pe dobitoc, îl apucă altul și-l ronțăie cu poftă. Însă el nu e prost ca idiotul din fața lui. De aceea făcu o figură de om dezamăgit: --Chiar atât crezi, mă, nea Moto, că face magazinul meu? Mototolea rămase derutat. A crezut că Nae va cădea pe spate când va auzi oferta. Or, el face nazuri. Ori este prea îngâmfat, ori bătut în cap, dacă nu-și dă seama că trebuie să bată palma imediat. Spuse și el
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
nu! Te cam grăbești, nea Moto! Bașca lipsa dumitale de pricepere într-ale negoțului. Păi, cum să mă umilești cu o sută de milioane, când magazinul meu face, pe puțin, patru, sau chiar cinci sute? --Ai înnebunit? s-a înfuriat Mototolea, care nu se aștepta la o asemenea ripostă în urma ofertei sale. Vrei să-ți evaluez centimă cu centimă tot ce ai băgat în ghereta asta? Mă crezi tâmpit? Crezi că nu mi-am dat seama că ai cheltuit cu ea
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
jignești, nea... mă jignești! Dacă am spus că nu te pricepi la comerț, chiar nu te pricepi. Păi, dumneata cumperi aici o gheretă de paznic pe câmpia Bărăganului? Aici cumperi altceva și observ că nu-ți dai seama. --Ce? întrebă Mototolea, derutat și surprins că Nae iar îl lovește sub centură. --Vad comercial, nea Moto, vad comercial! a rânjit batjocoritor Nae. Așa-i că nu știi ce-i ăla? Păi, dumneata știi că vadul comercial mărește valoarea magazinului, chiar de zece
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
știi că vadul comercial mărește valoarea magazinului, chiar de zece ori? Sau, poate, de o sută de ori. Iar eu, nu-ți vând aici rafturi și geamuri, eu îți vând vad comercial, domnule! Parcă îl pălise cu leuca-n cap. Mototolea se simțea tare neajutorat că nu știa ce-i ăla vad comercial. Și chiar dacă ar fi știut, cu ce putea el să-l măsoare ca să-l evalueze? Celelalte îi erau clare: atâtea geamuri, atâtea rafturi, atâtea cărămizi. Dar...cât vad
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
produs explozia de nedescris în cele două ființe transfigurate de plăceri. Mușchii li s-au blocat, corpurile le-au devenit rigide, transpirația curgea șiroaie de pe ei, în pofida aerului rece produs de către aparatul de condiționare, mâinile femeii strângeau cu tărie cearceaful mototolit de cele două trupuri cuprinse de pasiune și dăruire. Minela a mai apucat să scoată un țipăt de descătușare când a simțit că a fost inundată de un lichid fierbinte întâmpinat cu aceeași intensitate a orgasmului său. Doar zvâcnirile celor
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
am mirosit de la o poștă. E de-al nostru. --Stai cuminte, sări Zamfirescu, nu-l îndemna să bea, că am nevoie de el. --Ei, o-nghițitură, două, ca să aibă poftă de mâncare. Bălăngănindu-se, Firfirică se apropie de masa lui Mototolea, care privea nepăsător la lustra din plafon. --Domnu’...patron! Ați deranjat protocolu’, dom’le! Nu se face! Chestie de civilizație și respect. --Fiți liniștit, domnu’... --Firfirică. Cireșel Firfirică. Da’, e chestie de eleganță și diplomație. Chiar clientul matale susține protocolul
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
beau. Începi să mă enervezi. --Atunci, scuzați! Dar pierzi. E de calitate...prima-ntâi...salu’! Împleticindu-se, Firfirică plecă, dar după un pas se întoarse: --Măcar să-l miroși,dom’le. Uite la el...ulei...și are un miros...Mmm! Mototolea nu băuse în viața lui wiscky. Și tare ar fi vrut măcar să-l guste, să nu moară prost. Votculiță, mereu votculiță...țuică de prună și alte rachiuri naționale. De alte tării se ferise, considerându-le otrăvuri. Și cum mai simțea
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
tot paharul. Dar...nu! Apă! Apă și covrigi. Chiar, să scot covrigul, că mi-e o foame... --Hai, domnu’ Trache! Un strop...mă țeegi...un str...o picătură. Adât. Și, gata, nu doare. Firfirică începu să bâțâie sticla în fața lui Mototolea, care ronțăia imperturbabil covrigul. --Hai, dom’...un strop...merge la covrig. Măcar o mole...culă. Înțe...legi? O mole...cu...liță. Veni și Pleșcan să se amuze: --Lasă-l, bă, Cireașă! Nu vezi că domnu’ Trache e nervos? Hai, dă sticla
TRANDAFIRUL SIRENEI-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342827_a_344156]
-
dezamăgită, atât sinele eroilor săi, cât și mediul în care evoluează aceștia. Modelul e simplu: un ins, un individ mărunt, un oarecare, față în față cu ceea ce autorul numește “realitatea imediată”: “El se mai zvârcoli o bună bucată de timp, mototolind destul de rău așternutul. Frânturi de imagini din realitatea imediată (subl. n., E. D.) i se strecurară în vis...” (p. 97). Aici e vorba de Rodion, dar la fel procedează toți eroii lui Dușan Baiski, în exclusivitate bărbați (femeile, mult mai
PROZA LUI DUŞAN BAISKI SAU DESPRE IREALITATEA IMEDIATĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342878_a_344207]
-
avut fericirea în râpă să-i mângâi darurile naturale, fără să-mi fi propus asta. Acum când îi privesc sânii cu adevărat, sunt înnebunit, vreau să-i simt sfârcurile între buzele mele însetate după asemenea delicatese.” Câte asemenea trufandale îi mototoliseră în timp lenjeria patului din garsoniera din hotel, de pe barcă, sau din vila din Mangalia. Parcă pe niciuna nu și-o dorise atât de tare ca pe această tânără fiică a Vrâncioaei din legendă. Era ultima săptămână și dacă nu
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
s-au salutat cu o ușoară înclinare a capului, zâmbindu-și. Zâmbetul lui transmitea recunoștință și simpatie. Zâmbetul ei avea o încărcătură ciudată de milă, de regret și încurajare. Aproape de ușă, răzimat de zid, un bărbat cu părul aproape alb, mototolea o pălărie ce părea a fi fost nouă, plângând. Gabriel l-a privit în trecere. „Săracul de el! Ce necazuri o avea? Cred că e venit de la țară... Mamă, Doamne! Ăsta-i tata!”. S-a descătușat din mâinile Amaliei și
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
așa? Pregătește-te că...acum începe panarama cu sirene! Nenorocitul! Că nu știu cât o să-l mai rabd și eu. A avut dreptate. Buhăianu a apăsat din nou pe butonul cu programul sirenelor, în aplauzele celor din separeu și spre disperarea lui Mototolea care terminase covrigii și ar fi vrut să bea ceva. Ce?.. A, nuu! În niciun caz! Dacă pică-n plasa ăstora, se duc cauciucurile, planetara, adio revizie! Treci pe dreapta, Trache! vorba barosanului. Parcă, ce? Acum nu e pe dreapta
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
Adică, ce? El nu este patron? Face ce vrea cu banii lui. Blonda sirenă îl îmbrățișă și-l duse-n vârtejul dansului până în separeu, plantându-l pe un scaun, în uralele chefliilor. --Uraa,uraa,să ne trăiască marele dansator Trache! Mototolea le aruncă o privire triumfătoare, zâmbind în sine: adică, ce? Numai voi? Stați să vă arăt eu ce pot!. Mica sirenă se alintă, zâmbindu-i duios și zaharat: --Ce poftește să mănânce omulețul meu? Se iscă o larmă veselă, toți
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
iubesc atât de mult pe tine ! - Dragul meu,dacă ți-aș zice acum că nu te mai iubesc ,înseamnă că aș minți la fel de mult ca tine. Dar este vorba de încredere. Încrederea e ca o foaie de hârtie. După ce o mototolești ,nu o să-și mai revină niciodată la forma pe care a avut-o...Și pe o hârtie mototolită ,nu ai cum să mai scrii cuvinte de iubire.... Sper că înțelegi ! Înțelegea perfect. Înțelegea că tot ce-a fost , nu are să
VIAȚA LA PLUS INFINIT (14) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377491_a_378820]
-
cai Undeva prin luna mai Să-și arate-nvățătura Împărțind la semeni-URA. Ea- mârțoaga literată A-nvățat doar obligată De părinți, precum se știe Când era-n copilărie, Acum doctă-n tot ce scrie Măzgălește o hârtie. Furioasa literată O mototolește toată Și-o aruncă-n scriitori, În poeți, cantautori, Supărată pe-a ei viață- Vai-se zgârie pe față. Caii o privesc mirați Că sunt și ei literați Dar așa o literată Nu văzură niciodată Ciufulindu-și coama toată Necheză
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
fețele celor doi se întunecară. Înțelese că lovise un punct dureros al acestei perechi, aparent fericită. Olguța răbufni: --Vezi, Costi, noi nu avem timp de făcut copii. Dacă-n fiecare seară...Hai, Dane, du-te și adu-i la masă! Mototolea, înfometat, abia aștepta invitația, că nu se sclifosi și înfulecă tot ce i se puse-n față. În felul ăsta amână pentru mai târziu chestia aia cu apa și covrigul. Olguța a îmbrățișat fetița: --Ce frumoasă este! Seamănă cu tine
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
urmă se împăcară, deși Olguța se plângea: --Ne-ai jupuit fără milă. Cel puțin promite-ne că ai să vii mereu și să ne cumperi toată producția. Hai, bate palma și spune, câți saci vrei? Șase, șapte? Zamfirescu se uită la Mototolea: --Ce zici, domnu’ Trache, reușim să ducem șase saci? Lui Mototolea îi pică la țanc întrebarea și gândi că acum este momentul să-și plaseze dorința. --Dacă domnul Costache vrea să-mi vândă și mie un sac la prețul stabilit
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
Cel puțin promite-ne că ai să vii mereu și să ne cumperi toată producția. Hai, bate palma și spune, câți saci vrei? Șase, șapte? Zamfirescu se uită la Mototolea: --Ce zici, domnu’ Trache, reușim să ducem șase saci? Lui Mototolea îi pică la țanc întrebarea și gândi că acum este momentul să-și plaseze dorința. --Dacă domnul Costache vrea să-mi vândă și mie un sac la prețul stabilit, ducem și șapte. --Hopaa!spuse uluit Zamfirescu. Vezi Costi ce concurență
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378342_a_379671]
-
o oră, îngrijorat la culme de soarta celor care mă așteaptau la gară. Primarul s-a luat cu alte treburi și părea că uitase cu totul de mine. Dar iată că, în sfârșit, în ușă apăru o figură de șofer mototolind o căciulă în mână. Nu părea nici el să dea prea mulți bani pe mine. Primarul nu era în încăpere în acel moment dar eu, bănuind că el este cel așteptat, i-am povestit și lui că pe noi trebuia
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
atâta amar de timp de când fusese într-adevăr ocupat, adică de când terminase facultatea. Căutase ceva de lucru, asta fusese în principal ocupația lui de ani buni. Grei ani! Acceptase chiar să servească la terase și să spele vase, gata să mototolească frumoasa diplomă de inginer și să-și arunce la gunoi visele mărețe. Abia când cel mai de jos prag al existenței fusese atins, când în cele din urmă înțelese că nu își mai putea permite să plătească o chirie și
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
cu pieptul pe masă. Pe masa pe care mâncase și care acum era doar un suport banal pentru ca el să-și satisfacă instinctele, batjocorind-o pe fata ce își privea plină de neputință lacrimile fierbinți ce inundau fața de masă mototolită în mâinile-i chircite de durere și scârbă... * La ordinul comisarului Grosu, care studiase atent tot materialul prezentat de agentul Matei, după orele 16,00 polițiștii încercau să facă un portret robot al individului. Aveau, în principal, relatărilor farmacistei referitoare
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
și-ai luat-o tot pe mare plutind lumìni - pășind pe nori de piatră... sunt doar un spârc - dar nu mă blestemà așază cuib de barză și la poarta-mi! ...ai rupt din Carte-Ți fila cea cu soarta-mi mototolit-ai strașnic slova vie - grea... ...nu mă iubești - leprosul n-are vad dar nu-nțeleg: sunt singur - chiar și-n iad...? CHIAR NICIUN ANOTIMP NU M-A CITÌT chiar niciun anotimp nu m-a citìt deși eu scris-am despre
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
bilet spre fericiri salivate Și ce dacă lumea ne va taxa visele? Noi vom converge Ca două trenuri, spre gara cu felinare luminate de păcate. Printre bagaje, strecoară-mi metafora melancoliei Când tu nu ești, să o așez pe file mototolite de durere Poemele scuturate de stele să-mi spună că tu vrei Să ne ținem de mână pe Calea Lactee, noi, două emisfere. Referință Bibliografică: Eu pe un peron, tu pe un altul... Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
EU PE UN PERON, TU PE UN ALTUL... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375394_a_376723]
-
întreruptă doar de foșnetul paginilor. Una, încă una... apoi, deodată, doar tăcerea adâncă în care timpul îi păru că încremenește... Imaginea ce i se înfățișa ochilor, ardea în tonuri de roșu murdar, peste care se cernea o lumină întunecată Covorul mototolit de sub picioare, sângele ce șiroia printre degetele vinovate din tâmpla celui cu ochii încremeniți de-a pururea într-o expresie de uluială și întristată neînțelegere, iar pe deasupra lor, alți ochi, plumbuiți în groaza neputinței. Aplecată asupra imaginii, Aurelia privi îndelung
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
o societate selectă, o confundase pe o prințesă cu fiica sa. Anii trecuseră pe nesimțite. “Nel mezzo del cammin di nostra vita...” Odată trecusem pe lângă un cortegiu funerar, în urma căruia, rudele defunctului, abia mergeau, ștergându-și ochii înlăcrimați, cu batistele mototolite în mână. Era într-o duminică. Eram tineri. Ne țineam de mână. Din când în când ne priveam încântați unul de celălalt. Eram fascinat de ochii ei senini, limpezi, nasul mic. Fanfara cânta, duduind pământul, în urma unui brav colonel, ce
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]