473 matches
-
care și unele cu toc foarte înalt, o altă valiză era ticsită cu cravate și pantaloni împăturiți, doar în două valize nu erau haine, una era plină cu plăci de gramofon, iar în cealaltă, sub un teanc de bancnote vechi mototolite, am găsit un cărțoi legat în piele, cu titlul, scris cu aur, Istoria enciclopedică a omenirii de la facerea lumii până în prezent, când l-a văzut, caporalul a aruncat pe jos paltonul mânjit de noroi, în buzunarele căruia începuse să cotrobăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a umplut cu zgomot, iar apa a făcut un mic vârtej în mijloc, am aruncat apa asta dintâi, pe urmă l-am umplut din nou, mai grijuliu, și l-am dus celorlați, Csabi mi-a pus în mână o cravată mototolită, eu am muiat-o în apă, apoi am început să frecăm pereții exteriori ai barăcii, Zsolt mi-a șoptit că suntem norocoși că nu interiorul trebe să-l spălăm, iar eu i-am șoptit la rându-mi că tare mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Așa? (Către GARDIAN.) Cam așa, ține minte... GARDIANUL (Bea.): Și în fiecare zi... Am să v-aduc flori! CĂLĂUL: Veți avea mii de flori la mormânt! Am să culeg în fiecare zi. Ochiul boului, coada șoricelului... GARDIANUL (Scoate o floare mototolită.): Eu deja am cules una... CĂLĂUL (O preia.): Cu această floare... vom șterge toată duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea.): Ne vom spăla pe mâini... CĂLĂUL: Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sau intrând, cum vrei s-o iei, scările, podul. Și așa se trece dincolo, printre vârfurile de copaci răsturnați în luciul apei. Priceput? Așa îi vorbește sticletele de pe ramura unei răchite sufletului unui înecat. Moroiul, verde-cenușiu, stă pe marginea apei, mototolit și nehotărât. Chiar și așa se vede că era beat când a murit, beat pulbere. ─ Ce zi urâtă! oftează. Dar n-a fost urâtă de la început. Nu, la început... Soarele a strălucit, au picurat streșinile, oamenii au răzuit gheața de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cum se înfig în moleciunea ei, cum hârșîie înlăuntrul ei, de parcă Șevrolet, ăla micu, ar fi hârșâit cu lingura pe peretele din spatele casei, cimentuit cu stropi. - Ai omorât fata... șopti Girevengu, urmărind cum firul de sânge se lățește pe pânza mototolită. Tocmai de sfânta zi a Crăciunului. Petreceam și noi la televizor, cu veselie și muzică, că ne simțeam oameni ca toți românii. Că ne bucuram de prima asta care am luat-o. Și uite, ce-ai făcut din bucuria noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
organiza excursiile în Portugalia. Șocat de întâmplare, făcuse infarct în trenul care îl aducea dezorientat de nenoroc acasă. Omul de la ghișeu o văzu pe doamna aceea cum se chinuia să redacteze un anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Sgsdgff, dacă ne vom întâlni azi la patru, așa cum am stabilit, și o voi aduce pe urmă aici? Vasele trebuie spălate, ba mai mult decât atât, hainele care stau împrăștiate pe podele trebuie culese, împachetate și depozitate în dulap, șervețelele mototolite în care mi-am suflat nasul trebuie aruncate la gunoi. Gândul că mă voi întâlni cu o fată cunoscută pe internet mi se părea oarecum neverosimil. Și mai de necrezut era s-o invit la mine, dar totuși asta m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
gânditor de o profunzime rară ca domnul Calomfir. Suntem convinși că recunoașterea sa va fi universală. Cât despre Jiquel, el se consideră un modest intermediar pentru apelurile culturale dintre Brazilia și țara noastră. Ambasadorul citi poticnit de pe o hârtie cam mototolită. Numirea sa recentă nu-i permitea stăpânirea limbii decât la nivelul pronunției și lecturii. Deși era notoriu faptul că sprijină activ schimburile intelectuale și îl stima pe profesorul Calomfir, ceva din ființa lui trăda dorința de a părăsi ceremonia cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia, impunându-mi să-mi văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de oameni veseli, așa că m-am rățoit la ei, zgândărită de fețele lor mulțumite și de faptul că o țineau într-o veselie să mă convingă să rămân, nedezlipiți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scaun și l-a săgetat pe Hugo cu o privire furioasă. Apoi, Hugo a văzut că Amanda se holba la reverul lui. Îngrozit, Hugo a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era clar că Lotti înțelesese greșit „Hugo“. Probabil că în Olanda nu găseai prea mulți Hugo. — Yogi! a ciripit Lotti, înfigând, fără să vrea, și mai adânc cuțitul în rană. Te rog! E rândul tău. Supărat, Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vastă procesiune de cărucioare de ultimă generație, împinse de mame elegante, și acoperite, desigur, cu copertine de plastic eficient atașate, trecea în șir constant pe lângă el, lovindu-l. Hugo își închipuia ce tablou neinspirat reprezenta el pentru respectivele mame. Bâjbâind, mototolit, neavând habar de nimic, crud chiar, nerăbdător uneori cu Theo care urla ca lovit de streche din cauza ploii cu care nu era obișnuit. Aceasta era esența inutilității paterne. Un bărbat, pentru numele lui Dumnezeu. Încercând să aibă grijă singur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
curată era agentul imobiliar și soțul detestabilei Amanda Hardwick. După dezamăgire, a urmat sentimentul de uimire. Bărbatul arăta cu totul altfel decât își aducea ea aminte. Cândva atrăgător, acum ar fi trebuit să se bărbierească. Fosta lui spilcuială era acum mototolită. Ochii îi erau injectați, iar dedesubt aveau niște săculeți roșietici uriași, care trădau oboseală. Pielea îi era uscată, barba îi era crescută, iar privirea îi era hăituită și disperată. Alice și-a amintit că Jake spusese despre el că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
clipă din motive pe care ea nu le înțelesese. În fond, el nu suferise din cauza Amandei Hardwick. Dar singura alifie prezentă acum era cea „întinsă“ pe părul în mod evident nespălat al lui Hugo. Costumul lui altădată elegant era acum mototolit și pătat; în special în zona umerilor și a reverelor. Clar, era vorba de un copil. Alice știa că Amanda născuse; Jake se întâlnise cu el, din greșeală, tocmai la barul spitalului Cavendish. „Își bea propria greutate în whisky și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
n-am. O Scorbură Ascunsă. Dar ce-o fi asta... Hugo încerca să-l audă pe Theo. Dar nu auzea nimic. Cu siguranță că fii-su ajunsese deja la jumătatea scării. Sau zăcea în capătul lor sub forma unui morman mototolit. Hugo s-a uitat disperat pe etichetele cutiilor. Aici scrie că e o căsuță de pus în copac, a zis el înnebunit. E o căsuță de pus în copac. —Ei, atunci asta e, a spus bărbatul în maro. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar el n-a făcut nimic din toate astea. În schimb, a deschis ușa dormitorului. Era mai rău decât se temuse. Laura, goală pușcă, în afara papucilor din satin roșu, stătea întinsă în centrul unui pat cu baldachin, mare, cu așternuturi mototolite. Genunchii îi erau ridicați, iar picioarele îi erau larg depărtate, într-o atitudine care îi aducea aminte lui Hugo, la modul neplăcut, de poziția de naștere din casetele video prezentate de Lotti. Carnea albă a sânilor se revărsa peste mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prezentabil, ar cam fi cazul să plece din cocină și să locuiască într-un loc decent. Poate, a declamat Amanda cu hotărâre, să vină la Londra, cu mine. Apoi a aruncat o privire peste costumul plin de spumă, ud și mototolit al lui Hugo. —A venit vremea să-l preiau. Să-l duc... ăăă, peste tot. La premiere. La centre de frumusețe pentru mame și copii. În vacanțe educaționale. În insulele Galápagos și-n alte locuri din astea. Are multe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un ceas. Nu purta niciodată ceas, dar îi plăcea ideea de a-i da cuiva tălpășița în felul acesta... Individul se decise, în sfârșit, să spargă tăcerea, dar numai după ce scoase din buzunarul drept al impermeabilului un pachet de țigări, mototolit corespunzător, și își aprinse o altă țigară, cu o brichetă care se dovedi binevoitoare abia pe la a patra încercare. - Să știți că situația este foarte gravă, spuse, și nu reușesc să găsesc o cale de rezolvare. De-asta m-am
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de alături și deschise ochii mari să admire priveliștea din fața ei. Pe pat, în curmeziș, cu brațele și picioarele desfăcute larg, de parcă se așezase pe nisip la plajă, Daniela dormea dezgolită. Cearșaful era împins la marginea patului, aproape făcut sul, mototolit, ca de obicei. În partea opusă a camerei, ghemuită pe un fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se Marian Malciu îndreptă ca o felină spre patul
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
știe că nu a fost vinovată. Doresc să-i cer iertare...”. Târziu, foarte târziu, întins pe pat, obosit și plin de regret, poate că somnul l-a liniștit, dar lacrimile sale udau perna... Tainicele cărări ale iubirii * ... Întinsă pe cearceaful mototolit și ușor umed de transpirație, Laura privea tavanul pe întuneric. După ce ațipise cu greu, i s-a părut că cineva o strigă în somn și s-a trezit. Nu trecea pentru prima oară prin astfel de stări doar că, de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îți răstălmăcească toate gândurile...”, mai apucă să zică Laura, trăgânduși de data aceasta cearceaful până sub bărbie, ca și când ar fi dorit să scape de ceva neplăcut. Se răsuci de câteva ori până descoperi obiectul care o deranja. Era biata pernă mototolită. O înghesui cu picioarele, până când reuși s-o azvârle pe podea. Nu o mai putuse suporta din cauza agitației interioare... * * * Într-o zi de luni a miezului verii anului 2014, la ora 6.00 punct, așa cum era prevăzută în planul întocmit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
multe sertare. În fața ei se vedea un scaun rotativ de pian. Sertarele de la toaletă și de la dulapul de haine erau trase afară în felurite grade, și-n ele se vedeau, ca niște intestine colorate, ghemuri de panglici, cămăși de mătase mototolite, batiste de broderie și tot soiul de nimicuri de fată. Cutii de pudră numeroase, unele desfundate, flacoane de apă de Colonia destupate erau aruncate în dezordine pe masa de toaletă, ca într-o cabină de actriță, dovedind graba cu care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dar care era îndreptat numai spre Titi și părea ostil față de Ana. Cumpără saltea, covor, aduse cearșafuri, perne, rufărie, puse șifonierul în ordine, ca acasă, împăturind bine cămășile lui Titi, largi, solide ("mai crește băiatul") și aruncând ostentativ câteva lucruri mototolite și murdare ale Anei. Îi dădu acesteia instrucțiuni severe: - Uite, cămașa asta să i-o dai când e mai frig. Să nu-l lașinoaptea fără scufie, așa s-a obișnuit el, ar fi chiar bine, fiindcă văd că e curent
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Gheorghe. Stănică întinse mâna spre tovarășul de călătorie și zise grăbit, fără timiditate: G. Călinescu - Mă Toderiță, dă-mi repede ceva parale, că nu prea am procese. Să beau și eu din diurna unui senator. Toader scoase repede o hârtie mototolită pe care o ținuse pregătită și i-o dădu zâmbind, fără strâmbătură de neplăcere și fără emfază. Stănică o luă, sări jos, făcând cu mâna la cei doi, și se-ndreptă spre Lipscani, fără alte ceremonii. De-abia după o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete. - Iacă săculețul, strigă ea triumfător și dădu drumul saltelei.Moș Costache se clătină puțin, apoi își reluă poziția nemișcată. În săculeț erau monede de argint, câțiva napoleoni și chiar câteva hârtii mototolite, vreo câteva mii de lei în total. - El avea bani mai mulți, zise cu necaz Aglae. După cercetări infructuoase, încredințîndu-se că în casă nu se mai afla nici un ban, Aglae suspendă percheziția. - Dacă o fi luat Otilia banii! Sunt sigură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un singur Optzecist, Fiorosule? - Nu scapă nici un prilej și mi-o scoate din țîțînă! perora, după o topică întortocheată a frazei, un bagaj greu, cu pliurile burdihanului revărsate în neorânduială și cu o toartă laterală răsucită spre cer. Cu etichete mototolite. Și cu un nor de catarame, sprintene și nichelate, din care se pricepea uneori să zornăie mai nervos decât un șarpe cu clopoței. Era binecunoscut în mediile politice, sub numele de Fiorosul Marcel. Dar, în acest moment, pășea pe rambleu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]