1,193 matches
-
născută la Drobeta-Turnu Severin, în 1985, are capacitatea de a se întoarce în copilărie și cu evidentă înclinație ludică, cu influență din Mircișor al lui Cărtărescu din Orbitor și din personajele lui Cristian Popescu. Această poetă a debutat cu volumul „Mov”, în 2004, la Editura Prier, titlu identic cu titlul volumului de poezie al unui poet din Petroșani, volum apărut la Editura Fundației „I. D. Sîrbu”, condusă de scriitorul Dumitru Velea. Poemele, 26 la număr, au grație și sprinteneală, demne de luat
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
pe lista preferințelor de consum din fosta lume comunistă, inclusiv România datorită “exotismului” și rarității sale. Între culturile să le spunem “comune” - ceapa, varza, cartoful, ardeii grași, mazărea, fasolea - și “culturile profitabile” - trufele, shyitake, lavanda, cătina, cartofii dulci sau cartofii mov - se inserează un nivel intermediar. Acest nivel intermediar este în general alcătuit fie din soiuri anume ale culturilor comune - precum roșiile cherry - fie din specii anume ale unor culturi comune prin alte părți, dar care în funcție de context apar ca “noi
Leguma cu producţie de 100 tone la ha [Corola-blog/BlogPost/93510_a_94802]
-
copil, pândindu-l pe Moș Crăciun, e nimic! Să vedeți un adult febril, care și-ar putea cumpăra singur orice, cum așteaptă Fan Curierul! Într-un plic bej, de documente...mustăceau 4 perechi de ciorapi colorați...doi roșii și doi mov! -Asta-i! Sărbători fericite! -Dar nu trebuie să plătesc nimic? -Nu! Am închis ușa și m-am ghemuit plângând în dosul ei... Am stat și-am plâns acolo, jos...o vreme... „Doamna Directoare, Ieri, spre seară, au ajuns cei de la Fan
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
ghemuit plângând în dosul ei... Am stat și-am plâns acolo, jos...o vreme... „Doamna Directoare, Ieri, spre seară, au ajuns cei de la Fan Curier. Nu mică mi-a fost surpriza: patru perechi de ciorapi colorați...două roșii și două mov! Și nicio taxa de achitat? Nici Moș Crăciun însuși n-ar fi fost așa de darnic! Chiar am plâns, ca un copil...magia Sărbătorilor există, nu doar în filmele americane! Nu mai am părinți...unică fiica a rămas cu îngerii
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
facă aprovizionarea, că nu puteam să stau în picioare...așa răcita n-am fost de când mă știu! I-am povestit toate cele întâmplate și...i-am dat și ei câte o pereche de ciorapi...acum avem fiecare...una roșie, una mov (că în copilărie, când mama ne sfătuia mereu să nu fim egoiste...să împărțim tot ce avem). Dacă aveam luna și soarele de pe cer, alt dar mai frumos n-aș fi avut să-i fac...pentru că m-a crescut, după
CE CULOARE ARE UN VIS? de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383148_a_384477]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FLORI DE LILIAC Autor: Ștefania Petrov Publicat în: Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului E primăvara în sărbătoare Și liliacul a dat în floare, Flori albe, mov, lila sau violet, Trezesc în noi al iubirii secret. În clipele celestului april, Ne redevine sufletul copil Și alergăm după fluturi în zbor Prin floarea albă a liliecilor. Înmuguresc vlăstarii de iubire, Ne împrimăvărăm cu fericire, Iar fluturii ne zburdă
FLORI DE LILIAC de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383234_a_384563]
-
noi al iubirii secret. În clipele celestului april, Ne redevine sufletul copil Și alergăm după fluturi în zbor Prin floarea albă a liliecilor. Înmuguresc vlăstarii de iubire, Ne împrimăvărăm cu fericire, Iar fluturii ne zburdă în stomac Sub ploaia florii mov de liliac. Și în iubire îmbobocim, Odată cu liliacul înflorim, Singurătatea o învelim în flori Și-n suflet ne cântă viori. Parfum primăvăratic de iubire Ne-mbată sufletul cu fericire, Din vise ni-l trezește buimac Sub ploaia violet de liliac
FLORI DE LILIAC de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383234_a_384563]
-
zilele libere la servici. Nimic n-o scoate pe doamna E. mai mult din sărite decît aceste duminici, pe care ea le așteaptă toată săptămîna, călcîndu-i pantalonii negri, cosind un nasture la sacoul sare cu piper, scurtîndu-și fusta de la taiorul mov, În sfîrșit făcînd planuri să meargă Împreună la circ, la Carul cu bere sau la un spectacol de balet, la matineu firește; seara e totdeauna un film la televizor pe care nu vrea să-l piardă. SÎmbăta, de obicei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dormitor. Oare ce am vrut să fac? Nu știi cu ce să Începi mai Întîi. Se scurg așa vreo două ore fără nici o bucurie, fără nici o așteptare. Această dimineață nu-ți promite nimic. PÎnă cînd te hotărăști. Îți pui paltonul mov cu cei douăzeci și șase de nasturi care acum zece ani stîrnea senzație și o pornești la piață. Te oprești la aprozarul din colț și constați dezolată că ceapa s-a terminat. Parcă-l vezi pe George Călinescu cu coama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mic În carnea fructului, cum proliferează la adăpostul matern al organelor celulele canceroase. Această rumoare de vietăți oarbe care crește acolo surd, vrînd parcă să iasă afară, Într-o lumină de care nu au știință. Măruntele mele delicii cotidiene, culoarea mov, piersicile, frisonul de la ora cinci, lingurițele de argint, meciurile de football auzite la radio, cînd și cînd Tina Turner, cînd și cînd Llosa, Süskind, Ginsberg, cînd și cînd vîntul purificat de praf după ploaie. Și sălile de spectacol, un balerin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-și exfolieze fața doar cu săpun și să-și ucidă vanitatea, ca o călugăriță, îmbrăcându-se cu haine oribile, cine eram eu să mă împotrivesc? Azi purta un pulover maro cu ciucuri și o fustă care arăta ca un sac mov deșirat, legat în jurul taliei cu un cordon colorat. Găsești haine mai ieftine la Oxfam, pentru 3 cenți. E vorba despre cearta dintre Claire și Lee, a spus ea, m-am gândit că ai vrea să știi. Capul mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în cap. Dar s-a întâmplat să o facă Claire în locul meu. —Mai vrei? a spus ea. Nu, mersi, sunt plină. A fost exact cât aveam nevoie. Claire era mai palidă ca de obicei și avea urme adânci de umbre mov sub ochii ei albaștri. Poți să mai iei dacă vrei, a spus nepăsătoare. Nu-i păstrez nimic lui Paul, nenorocitul dracului. —V-ați certat? am întrebat natural. —O ceartă? Dumnezeule, de unde să încep? A mușcat cu sălbăticie dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
o femeie cu părul prins într-o perfectă coafură franțuzească. Nu avea cum să-mi fi văzut gaura din dresuri, dar se uita în jos la mine ca și cum știa că-i acolo. Avea gura de culoarea coralului strălucitor, o jachetă mov și o pereche de perle rozalii în urechi. Mă întrebam dacă o obligă să se îmbrace în ton cu decorul. M-am prezentat. A dat de câteva ori în tastatură vizibil dezamăgită când mi-a găsit programarea pe listă. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care probabil îi aparținea lui Johnny. Confortabil. —Pot să intru? am întrebat. — Sigur! M-a condus în living. Era un bârlog de burlac, cu canapele căcănii și mochetă verde închis. Pe peretele din spate era atârnată o vâslă pictată în mov cu dungi verzi. Sub ea erau poze înrămate cu o echipă de opt oameni în acțiune, vâslele ieșite în ceață din cauza mișcării. Johnny era numărul patru. Era transpirat și arăta mai degrabă ca un purcel torturat. Vrei ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Am pus telefonul jos și m-am uitat pe peretele din bucătărie. în fața mea era un tablou lung și îngust, pictat de o prietenă de la Colegiul de Arte. Era un șir de fructe: mere roz, banane albastre, căpșuni verzi, avocado mov. Erau agățate de un singur fir negru și păreau dulci și coapte, dar mai degrabă bizare. După un timp am băgat mâna pe sub bluză și am scos scrisorile. Am dat jos tabloul, am scos rama și am băgat acolo scrisorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
până la ei - mulțimea mă împingea din toate părțile. Îmi pierdusem respirația. Nu știu cum, dar până la urmă am ajuns la piatra lui Schiller ca la un colac de salvare. Atârnam cu brațele de stâncă împreună cu alții, vineți de frig ca niște struguri mov. Am văzut din depărtare cum bucata de gheață pe care se aflau orchestra și pianul s-a înclinat, apoi s-a răsturnat, scufundându-se ca un vapor împreună cu toți cei care se aflau acolo. Mikael căzuse în marele vârtej și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în care îmi clătisem ochii înainte de a intra. Încăperea avea, din câte puteam să-mi dau seama, o înălțime de aproximativ opt metri și o suprafață de, să zicem, tot cu aproximație, o sută de metri pătrați. Perdele masive și mov, pline de praf, aproape că acopereau geamurile la care mă tot holbasem în vreme ce încă mai șovăiam în fața clădirii, astfel că foarte puțin din lumina naturală putea pătrunde în interior. Un candelabru asemănător celui din încăperea precedentă, numai că aprins, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sa cu nici o formă venea să întărească prima mea impresie, și anume că astfel de oameni nu au cum să existe. Costumul vechi și gri, cu un strat de praf de trei ori mai gros decât cel aflat pe draperiile mov și cravata maro, ce îi scotea perfect în evidență imensa gușă hrănită cu carnea unor bieți porci, nu mai lăsa putință de tagădă. Individul era absolut hidos. La stânga și la dreapta sa se aflau alte două persoane asupra cărora ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care se aruncă prin geam, prăbușindu-se într-o mare de cioburi și bucăți ascuțite de lemn din ramele ferestrelor. Zgomotul de sticlă spartă era asurzitor și dură mai bine de un minut, atât de violent fusese impactul. Uriașele perdele mov, acum sfâșiate, se încolăciseră în jurul trupului lui Giordano și atârnau în curte prin imensa spărtură lăsată de corpul acestuia. - X, X! se auzi deodată vocea lui Bobby Giordano din depărtare, repetând ceea ce spunea atunci când intrasem, moment în care întreaga sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Deci, Walter Arensberg, Alfred Kreymborg, Carl Sandburg, Louis Untermeyer, Eunice Tietjens, Clare Shanafelt, James Oppenheim, Maxwell Bodenheim, Richard Glaenzer, Scharmel Iris, Conrad Aiken, Vă trec numele pe listă Ca să puteți trăi Fie și numai prin nume, Nume sinuoase, de culoare mov, În Juvenaliile Operelor mele complete.“ Amory a hohotit de râs: - Premiul „Panseluța de fier“! Pentru aroganța din ultimele două versuri, te invit la masă. Amory nu era Întru totul de acord cu condamnarea În bloc de către Tom a romancierilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bine cu capotul ăsa. E nou? Nu era nou. Domnul Popa știa asta, pentru că acum trei ani purtase și Mișu capotul ăsta, când era doamna Popa la Băile Felix. Ea își scutură cu mâna o firimitură imaginară de pe floarea mare, mov, de pe sân. - Aș, de unde să fie nou, păi nu mi-am mai cumpărat ceva nou de ani de zile! - Ciudat. Aș fi jurat că e nou. Sau ai mai slăbit tu? - Crezi? - Sigur, e ceva schimbat la tine. - A, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
butic. De fapt el voia să înece în șampanie această zi, tot ce văzuse, auzise și făcuse în propria lui casă. Cuprinsă de o vervă de zile mari, doamna Popa se juca cu o șuviță de păr rar care sclipea mov și argintiu, amânând momentul despărțirii, fie ea și pentru cinci minute. - Cred că o să mă vopsesc blondă. Ce zici, mi-ar sta bine? - Da. - Ca Mariana. Îți place de Mariana? îi dădu ea un cot cochet, care trimise țigara direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și de luciditate. - Floricăăă! Băiatul de la chioșcul de vizavi (avea patruzeci și cinci de ani, dar față de domnul Popa, care ținea un MaxiBar, era doar un băiat) se miră să-și vadă clientul acasă la ora asta, purtând un halat mov cu flori descheiat peste burtă. - Ce-i? - Adă-ncoa o șampanie. Și-o vodcă! Deci doamna Popa nu vorbise-n dodii când zicea că o să fie gravidă și să-i aducă la iarnă căpșuni și măsline și halva! - Hai noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și totul începu să se desfășoare, datorită energiei pozitive a Contesei, pe repede-înainte. Astfel, Jerry trecu pe sub fusta Contesei - privind o clipă în sus -, apoi se ascunse sub peruca lui Horațiu, care avea din nou perucă, de data asta una mov. Contesa începu să bată step, apoi lui Tom îi reveni încet culoarea, dar Contesa îl trase repede pe Horațiu în gaura lui Jerry. Erau din nou în Rai. Pe un nor alb, Maica Tereza își spunea, pentru a treia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Articolele Autorului Cu tifla Mi-a năvălit toamna în suflet cu toți pasteliștii, vălătucind frunze galbene tristețea miriștii. Poate că e același decor, numai eu sunt altul. Am ajuns modestul citadin și măsor asfaltul. Culorile se amestecă, de la galben, la mov. Sunt cu toate la Alecsandri, Bacovia, Dimov. Tușește pe străzi și prin parcuri, cântă la clavire, se-afundă în fum de tavernă și bea în neștire, îngână știute melopei, allegro, andante, dar coardele, arcușul se rup, țipând discordante. E toamnă
CU TIFLA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361309_a_362638]