496 matches
-
curente. Pozițiile și pozele cele mai licențioase cu putință erau alese ca să amuze sau barbari tineri, sau civilizați obosiți. Eram barbar, fără să fiu tânăr. Eram european, fără să fiu obosit. Neguțătorul meu a înțeles că nu-i pot fi mușteriu pentru acea marfă și m-a privit cu oarecare respect. S-a interesat de unde sunt și cu ce mă îndeletnicesc. L-am făcut să înțeleagă că bunurile mele - dacă pot fi numite așa - nu sunt dintre acelea pe care rugina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-un pulverizator. Apoi, cu pieptenul, pe care îl avea întotdeauna prins în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ea. Dracu’ să te ia, mă scoți din sărite. Vrei măturat domol, ia-ți o bătrână. Eu mătur cu foc. Mătura se mai izbi de câteva ori de bar. Apoi trecu norul de fum împreună cu cealaltă parte. — Mai bine zi mușteriilor să folosească scrumiera, zi-le că n-ai decât unu care curăț-aci, cu mai puțin de un salar’ minim. Poate-o să aib-un pic de obraz. — Mai bine ai fi bucuros că ți-am dat o șansă. Tot timpu’ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la secție. — Ai grijă ce spui! — Vremile s-a schimbat, zise Jones, potrivindu-și ochelarii. Nu mai merge să-i bagi p’ăi de culoare-n sperieți. Îmi chem oamenii să facă lanț în fața ușii tale și să-ți alunge mușteriii. Fac să te deie la televizor. Negri-au răbdat destul pân-acu’ și pen’ două’j’ de dolari pe săptămână n-o să-ți meargă ție. Mi s-a făcut lehamite să fiu vagabont sau să muncesc sub salaru’ minim. Cată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Făr’ de slujbă vro cinzeci de ani. Eu n-am văzut pe nime’ să umble bezmetic dup-un muncitor negru fără meserie. Una ca Lee asta cunoaște-o droaie de polițai. Că altfel, bordelu’ ăla amărât cu fală care-mpinge mușterii să bee ar fi de mult închis. N-am de gân’ să risc să mă duc la poliție, să dau tocma’ d-un preten de-a ei și să-i spun: „Hei, nene, vrau s-o fac pe vagabontu’ un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
clienților la cârciuma respectivă. Probabil că oamenii nu veneau atât pentru că se punea mătrăgună „sub butoiul cu vin” (gest cu scop magic), cât pentru că se punea „o bucățică din ea în băutură” (gest cu scop narcotic), inducându-se astfel dependența mușteriilor față de substanțele psihotrope conținute de plantă. „Se și zice despre unele cârciumi - relata un informator popular - că pentru aceea merge lumea la ele, pentru că-i [a]duce mătrăguna” (28, p. 55). Informații similare erau date de țărani și din alte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai întâi o oală nouă nesmălțuită - sau mai multe - pe preț de 10 bani una, apoi te duceai la cumpăratul vinului. Într-un gârlici de pivniță erea așezat un butoi cu vin; un om sta în picioare și împărțea. Fiecare mușteriu întindea oala sub canà, vinarul o deschidea și lăsa să curgă vinul, după ce primea anticipat suma de 80 bani, plata litrului. O coadă nesfârșită aștepta ca să vie rândul fiecăruia. Apoi ereau mititeii. Câteva grătare în plin aer frigeau mititeii, pe
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ooouuuuuuuaaaa ne-am dat cu tramvaiul 28 ne-am cumpărat reebok negri și ciocolată pentru amicii din țară am băut cafele în ultima seară la o cârciumă patru soliști și doi chitariști au cântat doar pentru noi din lipsă de mușterii și crezându-ne amanți pește și fado două doamne trecute dar vivante un fante cu ghiuluri și mustăcioară un mascul cu gâtul gros și cu voce de privighetoare apoi patroana apoi tipii cu chitările toți s-au pus pe cântat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Cum nu-l vezi? Căutăm, ți-am spus, souchă. Când ne sosește proaspăt câte un Kinder, ne uităm cu interes la aducător, ca să știm ce ne așteaptă. Lică e un papugiu, dar îl cred reproductibil. Numai că nu e bun mușteriu. Nu ne aduce pui la cuibar. Fluieră și sare din cracă în cracă, mai mult decât se ocupă de opera noastră socială. 76 Nory râdea atunci zgomotos, dar fără de veselie, despre un subiect pe care, de altfel, îl lua în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Pe mine însumi?! Imposibil! Am martori! Aș merge la tejghetarul zahanalei. Dar el poate să-mi spună să-l las în pace, că nu știe nimic, că probabil sunt beat, că el nu poate să-i țină minte pe toți mușteriii care beau un rom și mănâncă un pilaf cu pește, că la el nu-i jandarmerie..." Carol nu mai avea mult. Doar câteva case. Gândurile i se învălmășeau în cap, fără control, galopând haotic, cu schimbări neașteptate de direcție. "... L-
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Pe cine cauți? Auzi Bătrânul și vocea răstită sparse aerul în mii de cioburi. O jumătate de frunte, un ochi și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei?! M-ați chemat.... în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în care cârciumarul afundase și câteva lipitori de baltă, ca să se lipească mușteriii de vin. îngânau și țineau isonul unui taraf de balaoacheși, care îi dădeau zor cu cântări tânguitoare de iuboste și de inimă albastră. Bătrânul îi privi o clipă cu invidie pe acești bărbați știutori și umblați, care văzuseră de toate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
felul de costume, care de care mai frumoase. După ce se uită la fiecare în parte, cu multă băgare de seamă, căpetenia alese unul și întrebă: ― Cât costă ăsta? ― Pentru dumneavoastră, răspunse negustorul, așa cum spun toți negustorii, ca să-i măgulească pe mușteriii săraci cu duhul, pentru dumneavoastră, 1 000 de lei, de la 1 500. dar nu pot să vă mai las un leu măcar! Căpetenia pungașilor strâmbă din nas, în semn că i se pare cam scump. Îl mai pipăi, mai întinse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pipăi, mai întinse de postav, mă rog, ca omul care vrea să știe pe ce are să dea banii, și zise: ― Să-l încerc, să văd dacă mi se potrivește! ― Cum nu, cu plăcere, poftiți, poftiți, vă rog! După o perdea, "mușteriul" își lepădă cât ai clipi hainele cele vechi și se-mbrăcă îndată cu cele noi. Apoi veni în fața oglinzii, ca să se privească dacă îi șade bine cu ele, sau nu. Nu-i ședeau rău deloc! Parcă fuseseră anume croite pentru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
plac! Și, zicând așa, scoase din hainele vechi un portofel umflat și-l puse pe masă. Negustorul aduse numaidecât o pălărie de toată frumusețea și un baston, care ar fi meritat să fie purtat de cel mai de vază boier. "Mușteriul" își puse pălăria pe cap, și-o potrivi în oglindă cum crezu el mai bine, luă bastonul, îl învîrti de câteva ori pe degete, ca un boier adevărat și, îndreptîndu-se către cei doi prieteni, îi întrebă din nou: ― Ei, acum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pe strada neguțătorilor hăinari: cei doi, ca să scape de bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru necuviința lor... și s-au tot dus, lăsîndu-l pe bietul negustor cu buzele umflate! Că, negustorul, săracul, a tot așteptat să se-ntoarcă mușteriul: dar, văzând că nu se mai întoarce până la amiază, a pus mâna pe portofelul, așa-zis uitat pe masă, ca să-și ia dreptul lui, și, când colo, în loc de buni, l-a găsit plin cu hîrtii! . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Ei, le spuse căpetenia, de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
negustor de pește, alese din ochi un crap mare cât un miel și auriu, cu ochii roșii, de proaspăt ce era, și spuse: ― Fă bine, te rog, jupîne, și pune la cântar crapul de colo! Pescarul, când văzu cu ce mușteriu are de-a face și mai ales ce crap alesese, se grăbi să-l servească și-ndată apucă frumos coșcogea crapul de urechi și-l aruncă în balanța ce se legăna prinsă de-o grindă. ― Trage cinci kilograme, boierule! spuse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un băiat să mi-l ducă până colea, la biserica Sfântul Andrei, că stau la frate-meu, la Popa Petrache... și ți l-oi plăti acasă, că n-am la mine bani potriviți. Pescarul, văzând cât de bine este îmbrăcat mușteriul, nici nu se gândi să se împotrivească. ― Cum doriți dumneavoastră, boierule! Măi Ilie, ia crapul și du-te cu boierul până la dumnealui acasă! Are să-ți dea 150 de lei. Să trăiți, boierule, și mai poftiți pe la noi! ― Vânzare bună! spuse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-l de unde nu-i! S-a-napoiat bietul băiat necăjit la stăpînu-său: iar hoțul de păgubaș i-a tras o chelfăneală bună și a băgat la cap învățătura să nu mai dea altă dată pe datorie, când nu-și cunoaște mușteriul, oricât de bine îmbrăcat ar fi! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Al doilea pungaș, după cum se legase, pomi după untdelemn. Dete câțiva gologani p-un urcior, pe gura căruia îndesă un burete de mare, și hai la băcănie. ― Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Aveți untdelemn? ― Cum să nu... și încă din cel mai bun! ― Te rog să-mi umpli și mie urciorul ăsta! Băcanul luă urciorul și se duse la butoiul cu untdelemn, unde turnă cu măsura aproape trei litri; apoi îl aduse mușteriului. ― Cât ai pus? întrebă acesta, nepăsător. ― Au încăput tocmai trei litri! ― Foarte bine... și cât costă? ― Cu totul... 75 de lei, vine pe 25 de lei litrul. ― Cum? Cât ai spus? se prefăcu că se miră pungașul. Așa ceva nu s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de pomană, luă urciorul, se duse la butoi și-l răsturnă cu gura în jos, așteptând până crezu el că s-a scurs tot untdelemnul, care, fiind supt de buretele dinăuntru, nu se prelinse prea mult. Apoi dete urciorul prefăcutului mușteriu, care o luă la picior cât putu mai repede, ca nu cumva să i se dea pe față șarlatania și să pățească cine știe ce! Se duse la hogeacul lor, luă un ceaun, sparse urciorul și stoarse buretele de tot untdelemnul furat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu mare bucurie că avea de gătit pentru trei crapi, nu pentru unul! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Să vedem acum în ce fel a făcut rost de pâine al treilea pungaș. Acesta ochi o brutărie din mijlocul târgului, unde se perindau tot felul de mușterii, de nu le puteai ține rostul. Trecu pe acolo și, oprindu-se, intră în vorbă cu brutarul, spunîndu-i: ― Jupîne dragă, nu știu dacă-ți mai amintești de mine: acum câteva zile am cumpărat de la dumneata patru pâini și ți-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
La vremea prânzului vom fi toți aici. Ai grijă și pune la gheață și câteva sticle cu vin din cel mai bun, și te-om mulțumi după cum se cuvine și cum sîntem noi obișnuiți! Și plecară. Hangiul, bucuros de așa mușterii, dete în grabă bucătarului cele aduse, iar acesta găti crapul pescărește: cu untdelemn din belșug, cu sare și piper, cu cimbru, foi de dafin și usturoi tocat, și cu felii de lămâie și roșii pe deasupra, ca să-i dea mai mult
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pungașii că s-au săturat mai ales de băutură, și că e vremea potrivită, se hotărâră să plece și chemară pe hangiu să le facă socoteala. Cum se brodi, nu știu, se vede spre și mai marele noroc al cinstiților mușterii, că hangiul avea treabă la grajduri, așa că trimise cu socoteala pe tejghetarul lui. ― Cât face? ― Uite atâta și-atîta! ― Foarte bine! Și aproape toți pungașii în același timp băgară mâinile în buzunare, chipurile ca să scoată bani și să plătească fiecare. Atunci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fost atunci, iar acuma e acum...” ...Uneori, ca să-l necăjească, Oliver se apuca să latre. Mângâindu-și bărbia, Satanovski scotea și el un lătrat atât de lung și de lugubru, Încât pe masă halbele zdrăngăneau, ciocnindu-se Între ele, iar mușteriii Își astupau urechile. „Adevărul poate fi perceput și sub forma asta”, conchidea el, suflând din buzele-i umede fumul spre tavan. „Adevărul dumneavoastră”, Îi răspundea Bikinski, „nu și al meu...” „Al dumneavoastră”, replica inginerul, scoțând rotocoale de fum pe nări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]