594 matches
-
Omul de litere nu ia în considerație litera ("lettreüre" literatură în limbajul Evului Mediu) -, o indiferență frecventă a scriitorilor față de chestiunile tipografice, față de realizarea literei ca artă și meserie. Producătorii ideilor nu vor să trateze gîndirea ca pe un produs: muțenia filosofilor și a psihanaliștilor în ce privește neurofiziologia creierului amintește de confuzia îmbufnată a sociologilor față de sociologia sociologilor. Mediatorii nu acceptă în general să privească deschis medierile. Aceasta începînd cu mediul lor natural, limba: indiferența intelectualității franceze față de francofonie, inconștiența cercetătorilor anglo-saxoni
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care nu se poate trece. Una e să fii mut ca o lebădă, în felul lui Blaga și absolut cu totul altceva e să taci fiindcă nu ești în stare de mai mult, în felul multor parlamentari autohtoni care practică muțenia. Probabil că absenții și cei care au votat împotrivă cînd s-a discutat despre revotarea acestui articol în Parlament au avut o logică. Și mă tem că ea e una a dezertării. Sau a dării cu tifla, avînd ambele aceste
Votul parlamentarului anonim by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17153_a_18478]
-
pot figura pe Mircea Dinescu restrângându-și libertatea "de a fluiera în biserică" în schimbul onoarei de a se saluta zilnic cu președintele. N-o văd pe Ileana Mălăncioiu abandonându-și convingerile doar pentru a se mula cerințelor de protocol și muțeniei impuse de un post căldicel. (Nu vreau, Doamne ferește, să-i blamez în vreun fel pe intelectualii de valoare care, mai ales în ultimul an, au acceptat să se sacrifice - acesta e cuvântul -, riscând să se compromită, alăturându-i-se fățiș
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
spovedania”, care intervine într-o împrejurare anume, când ei socotesc momentul potrivit să își destăinuie motivele apăsării sufletești. Istorisesc ce li s-a întâmplat și le-a marcat grav existența. Dau, în consecință, confesiunii o inevitabilă solemnitate. Apoi reintră în muțenie. Sub raport narativ, are loc o pauză înfiorată în desfășurarea vieții curente, trecutul invadează prezentul, îl dizolvă și absoarbe, iar realitatea ajunge să trăiască doar pe oglinda aburită a amintirilor. Câteva notații privind cadrul natural și reținând de obicei o
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Tomozei, Drumul spre Mare, LCF, 1989, 6; Ulici, Prima verba, III, 224-225; Alex. Ștefănescu, „Iubire interzisă”, RL, 1996, 6; Alex. Ștefănescu, La al treilea roman, RL, 1998, 16; Alex. Ștefănescu, În vârtejul publicisticii, RL, 1999, 46; Dan C. Mihăilescu, O muțenie cât moartea, „Ziarul financiar”, 2000, 28; Alex. Ștefănescu, Un profesionist al scrisului, RL, 2001, 9; Mariana Criș, Un martor lucid, LCF, 2001, 20; Dan C. Mihăilescu, Curajul simplității, „Ziarul financiar”, 2002, 11; Cristina Ionică, Aventuri cu Popeye, RL, 2002, 11
ŢURLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290312_a_291641]
-
o personalitate). Ca răzbunare însă, activul de partid din catedră a hotărât ca nimeni dintre membrii acelei catedre să nu mai vorbească cu „infamul trădător”. Membrii din catedră n-au îndrăznit să încalce ordinul, iar tânărul a fost înconjurat de muțenia colegilor... timp de doi ani! Situația tensionată din facultăți, conștiința că tot ce faci și ce spui este observat și uneori înregistrat au creat la cadrele didactice o puternică atitudine duplicitară: într-un fel vorbeau și se purtau la universitate
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
nu pot fi încadrate în categoria persoanelor cu deficiențe mintale), cauzată de o serie de disfuncții ale zonelor corticale ale vorbirii; poate fi alalie senzorială, motorie sau mixtă, fiind cunoscută și sub denumiri de tipul audiomutitate (mutitatea celor care aud), muțenie idiopatică, afazie congenitală etc. alexie - inabilitate și incapacitate de a citi și înțelege limbajul scris, consecutivă unei disoluții perceptive vizuale determinate de leziuni ale substanței albe din lobul occipital, asociată frecvent cu agnozii și afazii, în care subiectul este capabil
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
încearcă să comunice jubilația „unei noi resurecții” după „iarna letargică”, fără nevoia de a mai „țese distanța dintre gura mea și enorma ureche a lumii” și exersând „cu smerenie” instalarea în tăcere, sub efigia „Cumințeniei pământului”, „această făptură închisă-n muțenie: talpă de piatră”. Prozatoarea, fără vocația ficțiunii, a practicat de la început notația biografică sumar disimulată. La capătul lui ‘38 asambla minuscule decupaje din „jurnalul de dăscăliță” într-o școală de periferie, cu exaltări umanitariste și anxietăți biografice: războiul, handicapul etnic
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
-o șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin,/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin,/ unde-i vin găsesc venin,/ eu de-acuma nu mai vin...// unde vin găsesc venin...” În Sutrele muțeniei (1994) se reface, în cheie proprie, sinteza spirituală dintre Orient și Occident, prin poeme în care filosofia esoterică a Asiei este turnată în tiparele rugăciunii creștine: „! cum vom ierta: cu/ brațele-amândouă/ cu limbile-amândouă/ cu-amândouă (Yin-Yang)/ vom săruta Călăul/ și
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
SCRIERI: Rod, București, 1968; Rod III, București, 1975; Rod IV, București, 1977; La Baaad, București, 1979; Muzeon, București, 1979; Fragmente din Muzeon, București, 1982; Doina, București, 1983; Rod, București, 1985; Doina, București, 1986; Alte fragmente din Muzeon, București, 1992; Sutrele muțeniei, Iași, 1994; Jeu d’amour, Timișoara, 1995; La Baaad. Poeme, București, 1996; Rosarium, Timișoara, 1996; Pentru Marin Preda, București, 1996; Timpul asasinilor (în colaborare cu Stela Covaci), București, 1997; Opera poetică, I-II, Chișinău, 2000; Efebul de la Marathon, București, 2000
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
judecată ar deveni o condamnare fără apel. În fața evenimentului (care personifică cutumele tradiționale ale generozității), interpretul trăiește tensiunea între cunoaștere și neînțelegere sau, dimpotrivă între necunoaștere și înțelegere. Acest raport e măsurat doar de adâncimea experienței mirării. Aceasta nu imită muțenia clocotitoare a stupefacției, ci se articulează ca fond de receptivitate pentru orice paradox. Mirarea, ca efect al unei spontane reducții fenomenologice, prin care orice neînțelegere e privată de conotații, nu împărtășește nimic din agresivitatea indignării. Ca epifanie a întâlnirii originare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și datorită refuzului constant de a vorbi despre evenimente, cu toate că a trăit ani buni după 1989. Același Marcel Petrișor s-a întâlnit cu Popa și în această perioadă și spune că era profund marcat de amintirile sale, păstrând însă o muțenie absolută când venea vorba despre Pitești 3. „Țanu” a dus cu el în mormânt multe secrete ale acțiunii. Neculai Popa1tc " Neculai Popa1" Născut în martie 1925 în Dragomirești, județul Neamț, Popa era responsabil al Frățiilor de Cruce din județele Neamț
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
istorie. Izolarea lor a fost și este totală: timișoreanul Zaharia, de pildă, descris în multe cărți de către victime ca fiind de o ferocitate ieșită din comun, s-a retras până la sfârșitul vieții într-un sat din județul Timiș, intrând în muțenie absolută chiar și față de familia sa. Reacția majorității a fost una de semiizolare și mefiență, și ea s-a menținut după ieșirea din închisori, ba chiar și după 1989 în foarte multe cazuri. Există numeroase mărturii scrise ale foștilor deținuți
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
lumină crudă și frunziș întunecat îmi transforma venirea într-un ciudat negativ al primei vizite, din ajun, în lumina soarelui matinal. Repetiția era atât de exactă încât avea să-mi dea răgazul să observ scurte pauze de absurd și de muțenie între cuvinte și gesturi. Paznicul își făcu apariția, îmbrăcat într-un impermeabil, se uită la mine prin grilaj, dispăru în gheretă. Interfonul șuieră, mi-am silabisit numele, apoi pe acela al persoanei care mă recomanda... Întrebările tărăgănate ale paznicului reveneau
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
să fie profesor, dar În asta ținea În mâini o cârpă umedă și o găleată, nu făcea decât să zâmbească și să spele geamurile din nou. Deși nu mi-a spus niciodată vreo vorbă, Îl iubeam pe chaplinescul meu papou. Muțenia lui părea să-i dea o notă de rafinament. Se potrivea cu hainele lui elegante, cu pantofii cu fețe Împletite, cu strălucirea părului său. Și totuși nu era deloc scorțos, ci jucăuș, chiar comic. Când mă ducea la plimbare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Oricâte explicații am fi primit, nu ne puteam da seama de adevărata lui suferință. Doar cel în cauză știe. Recent am început să simt cum e când ești bolnav. Sinceră să fiu, când nu mai spunea nimic și cădea în muțenie, casa se întuneca. Și copiii erau destul de îngrijorați. În ultima vreme parcă se străduiește mai mult. Așa simt eu.“ „M-am săturat. Nu mai vreau să vorbesc. În momentele astea e mai bine să dorm. Numai un pic să ațipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
o memorie "foarte bună, excepțional de bună", în școala primară și gimnaziu ia numai premiul întîi. Dar privațiunile existenței, nenorocirile familiei își pun dramatic pecetea pe sufletul său. Îi mor mama, sora, tatăl. Pneumonia tatălui îi cauzează o "curioasă psihopatie": muțenia, născută din frică. Hăituit de griji materiale, elevul se va chinui, va da meditații, își va impune regimuri severe de hrană, ca să-și cumpere, bunăoară, un volum de Haeckel. În ciuda tuturor lipsurilor, tinerețea sa e plină de idealuri generoase. Precumpănesc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de necesitate fiziologică, dar ne este de folos din punct de vedere ideologic și spiritual. Fără el nu ne-am fi putut constitui ca stat... Într-un alt timp, cuvântul „stat“ ar fi adus-o pe Mașa În stare de muțenie. Acum Însă vremurile se schimbaseră și Mașa auzind de guvern, de constituție, de parlament, de stat, izbucni În râs. - Te pomenești că statul ăsta al vostru, spuse ea printre hohote de râs, se ascunde Într-un prohab? Te deschei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite pe geamurile clădirilor condamnate la demolare (atelierul de croitorie părăsit din fața spitalului). În acest stadiu al lucrurilor persista o muțenie Înfricoșătoare. Despre lucrurile de strictă necesitate nu se putea spune aproape nimic. Și totuși, se puteau face semne, era bine să fie făcute, trebuiau neapărat făcute. Trebuia să declari ceva de genul: „Oricât de real Îți pot părea ție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o nuanță de haut en bas în vorbele lor, Marjorie și Dave erau foarte flatați. — Nu-i așa că e drăguță?, șoptea Marjorie, ori de câte ori Sheba era cu spatele. Nu-i așa că vorbește frumos? Chiar și Dave, un om de o legendară muțenie, conchisese aspru că imaginea Shebei în ziare „nu-i face dreptate“. Ieri dimineață, Sheba și-a câștigat și mai multă admirație cerând în mod special să se alăture familiei la slujba de vinerea mare. Marjorie aproape s-a udat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
canapea. Mă apropiai fără cuvânt. Nici o tresărire, nici o cută a rochiei ei nu se mișca, poate e numai ideea despre Ana, gândii speriat. Mă aflu în fața unei simple idei, îmi vorbii, altfel cum se explică trecerea ei spre diafan, privirea, muțenia, nemișcarea aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zâmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atât de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „Până când?” - și iată-ne pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
orașului, în fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu înflorituri de fier, alături de el câțiva, și lângă ei drapelul în bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care până atunci se foiseră între ele încetară mișcarea, înlemniră într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, în realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se întocmeau, chiar dacă nu era așa, - purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se spălau pe mâini. Ei mă trimiseseră, dar parcă se disociau de mine, după ce m-au aruncat în groapa cu lei; lipsă de interes sau lașitate? * La sosirea în țară, am rămas dezamăgit și șocat de lipsa de reacție, de muțenie; eram îngrijorat, așteptând semne din care să pot deduce cum a fost apreciată această activitate; trecusem prin atâtea, pentru ca să nu am acel minim de prudență și să evit a-mi face iluzii (dacă după ce am stat sub tirul gloanțelor puciștilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
părea viitorimii ca cea mai falsă și cea mai antipatică“. Deși o apreciere generală, celebra frază a lui G. Călinescu ni se pare aici relevantă: „Prin natura rudimentară a omului înfățișat, literatura lui Sadoveanu ș...ț dă impresia unei mari muțenii“. În antologia Istorisiri vechi și nouă, volumul de sinistră propagandă comunistă al cărui criteriu de selecție era tema asupririi țărănimii și a clasei muncitoare și „relația dintre exploatați și exploatatori“, prefațatorul anonim scria că în această povestire: „Natura ia parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
parte Iocasta și Media își continuau exercițiul cu o ferocitate neobișnuită, iar în Elbaroom Flann O’Toole punea jos masa pe care fusese gata s-o arunce și se retrăgea în spatele barului său, acolo de unde cățeaua alsaciană îl fixa cu muțenie nedumerită. — Virgil? întrebă Vultur-în-Zbor. Dar Virgil Jones clătină din cap, fără să înțeleagă. Un fel de pierdere a cunoștinței. Probabil că suntem obosiți. — Dar amândoi, Virgil? în același timp? Virgil clătină iar din cap. Nu știu, spuse el, iar vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]