338 matches
-
de slab, care se poartă proaspăt bărbierit mai tot timpul și Își suge mereu obrajii când e Îngândurat, e “Scrumbia” (hi hi - hi, e Într-un maț individul ăsta... tre’ să treacă de două ori ca să-l vezi, spune deseori mucalitul de Grigostea!). Doamna Emilia, grasa, cea cu un picior mai scurt, care umblă tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
detalii și precizări care intră în treaba lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm astfel una care acoperă o bună parte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Nu promite. Nu promite nimic. Vorbește despre orice altceva. Spune-mi ce urmează să faci la Constantinopol. — Doar afaceri. O chestie delicată. Data viitoare când mai mănânci dalmațian, gândește-te la mine. Stafide. Stafidele sunt eu, adăugă el cu mândrie mucalită. Atunci o să-ți spun dalmațian. Nu pot să-ți spun Carleton, nu? Ce nume! — Uite, ia o stafidă. Întotdeauna am câteva cu mine. Ia una din cele din despărțitura asta. Bună, nu? — Suculentă. — Asta-i de-ale noastre. Myatt. Firma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Creangă și Eminescu... Pe timp de vară, ei aveau o masă a lor între liliecii din grădină... Când hangiul urca cu greu treptele pivniței tăbârcind oalele pline cu vin, Eminescu, râzând, îi ieșea în întâmpinare să-l ajute, iar Creangă, mucalit, îl sfătuia: “Ghinișor logofete să nu îmbeți păpădia”. Costache Luca era un întreprinzător. El a făcut și o cărămidărie, mai la deal de han. Era darnic. A dăruit cărămida din care s-a zidit biserica din Vișan. Apoi, de Paște
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cel din care bea împăratul, nu din care bea tot satul. Priceputu-m-ai? Priceput, Pâcule. Vineee! a răspuns profesional crâșmarul. Asta nu înseamnă că tu, Pâcule, ești pus la popreală de la vorbă. Nuuu. Dă-i înainte cu Scaraoțchi! l-a îndemnat mucalit moș Dumitru. Apoi tu nici dacă m-ai vedea lat nu m-ai crede că mor de sete. Ba te cred, Pâcule, pentru că de data asta așa m-o pălit și pe mine o sete, de nu mai văd bine
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o răzgândit și până la urmă o întrebat: „Cu ce mergem?” „Cu vaporul” - i-a răspuns Dinuța, fără samă de bucuroasă. Da’ oare pe ce post mergea nepotul ista al tău, Pâcule? a întrebat moș Dumitru, mijindu-și râsul pe chipul mucalit. Pe post de ține-cal sau mai degrabă pe post de prost. Si să nu credeți voi că el nu s-o simțit bine. „Toată ziua mâncam, beam, dormeam” - se lăuda el... „Dar Dinuța ce făcea?” l-am întrebat eu. „Păi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mi-ar prinde bine, băiete? zise Boiangiu. Aolică!... Ori voi credeți că și eu am moșii ca boierul Miron?... Sabia, și pușca, și lefșoara, fraților, asta mi-e moșia! ― Și ce mai pică pe de lături, don' șef! completă un mucalit. Țăranii porniră pe râsete. Plutonierul se supără: ― Apoi vezi, măi, că sunteți porci?... Care-i ăla, să-l văd și să-l cunosc!... Așa sunteți, măi, fără rușine și fără obraz și vă mai mirați când luați la ceafă ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cultivă plăcerea lui "aproape comparabil" descoperit în legătură cu românii, mediile românești confirmă orgolioasa lor deosebire. În sfîrșit, dacă această politică convine opiniei interne, mulțumită de a fi recunoscută de cei Mari datorită celui pe care populația îl numește, cu o afecțiune mucalită, "Ceaușescu al nostru", ea nu este determinantă pentru bazele regimului care sînt ordinea siguranței și dinamica dezvoltării. Acțiunea occidentală începe în perioada 1967-1969. Raporturile cu Republica Federală Germania, active din 1966, capătă o amploare crescîndă. Scînteia prezintă în întregime această
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
gratula pe Zeno, mirîndu-se de geniul său actoricesc: Meștere, învață-mă și pe mine secretul meșterelii dumitale! Vreau și eu s-ajung geniu! Cum procedez? Flatat, Zeno-i răspunde, pontifical: Muncă... muncă... și iar muncă, tinere! Din fundul mașinii însă, un mucalit completează: Ei, și 1% talent!... Vancea candidat la... actorie! Pe celebrul Vancea vi l-am mai prezentat, în anterioare ocazii. Știți că defectele lui (în special, cel de vorbire) nu-l recomandau deloc, DA' DELOC, pentru actorie! Cu toate astea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Am răspuns că am văzut la mânăstirea din Altomonte călugări aprinzând focul cu așa ceva, în loc de conuri de pin uscate și de surcele. Copilul râdea fericit, și nu numai el. Mario del Tufo interveni cu zâmbetul pe buze: Fra' Tommaso, incorigibil mucalit! Nu, Mario, chiar așa i-am spus copilului. Nu știu de ce, dar în acel fel mi s-a părut că m-am răzbunat pe Stareț și pe răutatea celor de la mânăstire. De altfel arderea cărților nu este un privilegiu al
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fiul traducătoarei În franceză a romanelor Barbarei Cartland, străin de Sorbona și de Ecole Normale Supérieure, excelent jurnalist este astăzi scriitorul francez cel mai actual și reprezentativ. Romanele și ficțiunile lui, dintre care ultimul, Au secours pardon (cu acest titlu mucalit și inspirat: Ajutor, pardon!) a apărut pe piață În luna iunie, sînt imaginea de manual a ceea ce Înseamnă astăzi literatura În țara lui Villon, Pascal, Sade și Rimbaud. Literatura franceză de astăzi este industrializată și produce pentru marele public. Aventura
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fasonată cu o ironie totuși benignă. Poetul ascultă muzica "ploii de apă dulce", fixează femeii întâlnire "la nord sau sigur pe după răsărit", ascultă resemnat "zgomotul după-amiezelor casnice" (doar după ce, dimineața, nu uită să își facă... "gimnastica sentimentală") ori se preface, mucalit, a căuta lângă personajul feminin cu o identitate incertă "acele chei/ ce merg la garderoba uitatelor idei". Într-un cuvânt, își imaginează mici istorii sentimentale desfășurate de regulă în interioarele casnice unde mocnește spleen-ul provincial, deocamdată ostoit de jocurile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să desemneze la fiecare rundă pe care dintre ei îl consideră veriga slabă, adică individul care împiedică grupul să progreseze și să adune bani. Punctul forte al emisiunii constă în mare parte în tonul prezentatorului. Cu stilul de profesor autoritar, mucalit și caustic, nu ratează ocazia să ridiculizeze verbal concurenții. La asta se adaugă și un artificiu subtil al emisiunii: jocurile de lumini. Cei care au ocazia să privească emisiunea au putut observa următorul detaliu: o lumină albastră este proiectată atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mi-a ieșit înainte vrun popă” credința populară potrivit căreia prima întâlnire în cursul zilei cu un preot prevestește rău pentru acea zi; p. 25, r. 2 : „Numai după pleșcuit umblă” atitudinea mereu hâtră și șugubeață a unor persoane; spiritul mucalit al țăranului ce face haz de necaz cu orice ocazie; 78 r. 31 : „să tot trăiești, să nu mai mori!” aflarea unui loc plin de frumuseți și plăcere abate gândul omului de la rău, chiar și de la moarte; p. 26, r
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
o fantezie desuet romanțioasă, trăirea ușor exacerbată tulbură logica discursului liric. B. și-a strâns schițele și povestirile în două volume - Popasuri vânătorești (1906) și Dor pustiu (1908). În primul, câteva întâmplări mărunte sunt tratate cu umor, pe un ton mucalit, natural și senin, constituindu-se în lecturi ușoare și plăcute. În cel de-al doilea, doar piesa titulară e o povestire coerentă, veridică, susținută de o exprimare adecvată, care reușește să creeze o atmosferă grea, de nefericire implacabilă, țesută ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285658_a_286987]
-
Enescu, Jean Steriadi, Theodor Pallady, D. Ghiață - își găsesc ilustrarea în abundența substantivelor, în enumerații, în imaginile de bâlci excentric, în teribilismul voit naiv și în aglomerarea de bazar: roșcove, mânătărci, „opintivi, vin citadin, porumb de lapte cicantin, morcovul cel mucalit” și multe altele; în aceeași tonalitate sunt înșiruiți, asemenea obiectelor, și strategii, mercantilii, dandy, cameleonii, gentlemenii, giamgiii, sufleurii, poeții famelici, gastronomii, fulminanții, cei atinși de normalie, globetrotterii, gimnaștii, șampionii, autocrații, geniile, pirații, spuma lumii, cerealiștii, realiștii, un drac în frac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287955_a_289284]
-
iar întâmplările cu urși răpitori de femei sunt relatate cam în doi peri. Cei ce le povestesc nu prea cred în ele, le spun mai curând de dragul poveștii ca atare. Baciul, mai cu seamă, vorbește cu subînțelesuri, pe un ton mucalit, strecoară în evocare un umor ghiduș, o ironie subțire, parodiază cu bonomie folclorul orientat spre fabulos. Suflete simple, țăranii și ciobanii sunt, în același timp, minți limpezi, lucide, naturi sănătoase, care, chiar dacă un moment admit posibilitatea unor întâmplări în răspăr
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
mai izbutite personaje sunt extrase din mitologie, dar desacralizate prin transpunere în alt diapazon. Dumitru Micu recunoaște în imaginația și în „sprinteneala amuzantă” a paginii înrudirea cu Marin Sorescu: „Ființa lor s-a plămădit într-o măsură hotărâtoare din duhul mucalit răspândit de Pann, finul Pepelei”. Piesa Nepotul lui Sisif, care dă și titlul unui prim volum de teatru (1994), amintește, prin familiaritatea cu „miturile”, de Vărul Shakespeare de Marin Sorescu, dar și de un eseu al lui Albert Camus. Spre deosebire de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
ideea de a transporta pe Belfagor la București în mediu negustoresc în epoca Mavrogheni. Vocabularul epocii fanariote este adus nu numai în scopul coloarei, ci pentru a denota nuanțe sufletești locale, narațiunea învîrtindu-se în jurul istericalelor. Dracii sunt "afurisiți", "zevzeci", "procleți", "mucaliți", fac "lafuri" și "giumbușuri". Aghiuță se preface în negustor "chiabur", nici "matuf", nici prea "țîngău", își face case "deretecate", cu "dichis". El e "levent și galantom, pătruns de filotimie și de hristoitie". Fiind cuprins de patima "fuduliei", ia de nevastă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îi privim de nenumărate ori acoperiți de nea sau de promoroacă, de-a lungul unei ierni ce părea că nu se mai termină. La subsol se afla o "Cafeteria" largă, înzestrată, între altele, cu un bar de proporții impresionate; studenții, mucaliți, dăduseră cafeteriei numele de Lualamies, în traducere "Omul tavernelor". Consultările Multilaterale se deschideau în după-amiaza zilei de miercuri, 22 noiembrie 1972. Într-o întâlnire scurtă, strict protocolară, ambasadorul Danemarcii, A. Tscherning, Decanul corpului diplomatic acreditat la Helsinki, propunea ca președinția
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
eufonia argheziană, cea cu bastonul, care l-a logodit pe patriarhul literelor cu regimul lui Ghiță Dej. Dar nici la scena întîlnirii poetului cu savantul, acesta din urmă aflat deja în stafful comunist și recomandîndu-se: Parhon. La care, știți doar, mucalitul condeier: pardon! Deci, cu bontul creion prin București, în răstimpul îngăduit de nebunia, frumoasa nebunie a pregătirii vernisajului meu de la Orizont. Pentru că a desanta, oleacă, din moclomul Iași în tehuiul București înseamnă, mai întîi, a vedea, a tot vedea și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sunau, în urechile lor, ca poantele mai seci ale lui Jean Constantin. Dinescu era, într-un fel, de-al lor, din popor. Se tăvăleau cînd poetul se scărpina în cap (să găsească, nu-i așa, cuvîntul ce exprimă adevărul). Recent, mucalitul Costache Olăreanu, rememorînd începutul, îl chiar desemna pe Dinescu "cel mai mare comic parlamentar". Unde-s cei trei? Unde-s călușarii? Istorie. 16 decembrie Să conjug fericit două prilejuri, unul oarecum personal, altul cu implicații naționale. Ce șansă! Ies, o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revenim însă la strategiile narative. L-am ignorat pînă acum în această ordine de idei pe fostul meu profesor dorohoian de desen, Constantin Radinschi, nefiind atent că delicatul acuarelist este un maideloc delicat mînuitor de frază. Una pe cît de mucalit pipărată, pe atît de jovial moldovenească. Pînă cînd, într-o zi, îi citesc una din tabletele săptămînale, cea cu uitatul/ neuitatul "baron" care vindea cîndva garoafe în vetustele birturi ieșene: baronul Vax sau baronul Aiurea, după autoporecla cu care-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1996, Înmormântare via F.M.I., 2000) surprind secvențe din realitatea teribilă a vieții cotidiene, în care indivizii sunt supuși unor angrenaje sociale de presiune depersonalizantă, de corupție, nedreptate și discriminare. În general, scriitorul cultivă satira cu gust amar, pe un ton mucalit, cârcotaș, nu de puține ori abordând și formula fabulei sau a apologului, exprimarea metaforică; trimiterile permit însă întotdeauna identificări în actualitatea imediată. De asemenea, pasiunea publicisticii nu a fost abandonată, C. realizând de-a lungul anilor o serie de incitante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285984_a_287313]