484 matches
-
ale vieții de șobolan - un ambalaj uleios, o fîșie unsuroasă de coajă de costiță, coji de alune, blat crocant de pizza. Bărbații se opriseră din lucru din cauza ploii, huruitul mașinilor Încetase și el, iar acum nu se mai auzea decît mugetul ploii. Mă simțeam agitat și deprimat și mi-am petrecut toată dimineața plimbîndu-mă tîrșîit prin prăvălie, Încoace și-ncolo, Încoace și-ncolo. Ploaia nu s-a potolit ; la prînz, cerul se Întunecase deja, și m-am hotărît să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și, sub stratul de zăpadă se presimte viața, noul ciclu vital periodic al anului care va începe... Finalul acestui ciclu periodic al naturii, este un moment de odihnă și meditație... Și, astfel, Iorgu continuă să mediteze... Afară se aude numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în pereți și-n ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de păsări de pradă. În casă era întuneric... Doar, candela de sub icoană răspândea rotocoale de lumină roșie, tremurânde, pe pereți. După atâta suferință, Iorgu vindecat într-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
te așteaptă restaurantul Ulu Safari, de 600 de locuri, pentru a te bucura dacă dorești, de o gamă largă de meniuri din bucătăria internațională. Chiar și aici, la ieșire, se aud sunetele misterioase ale junglei, de la urletele nocturne, răgetele fiarelor, mugetele bivolilor, până la cântecul greierilor sau orăcăitul broaștelor. Nu trebuie să vă lăsați păcăliți de calmul aparent al acestor animale: ele rămân cu instinctul lor sălbatic, dispuse oricând să acționeze în căutarea hranei. În general, par să nu le pese de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
decât pilonii. O spumă groasă, băloasă ruina toată fața apei verzi, și un miros pătrunzător de lintiță umplea aerul. Dinspre sălcii, câteva bivolițe și vaci înaintau până la pântece în apă, supravegheate de un copil gol, cu abdomenul prea umflat. Un muget răsună prelung din depărtare, și din băltoacă îi răspunse, cu tonuri scurte de flaut, broaștele. Era o apă mocnită, smârcoasă, cum apare uneori în visele grele în care adormitul se cufundă mereu în nămoluri universale și nu scapă de ele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zile de lupte, neprimeniți și cu picioarele împleticindu-se, au mărșăluit în beznă având drept acompaniament vuietul apelor Oltului, veșnic întrerupt de răcnete sălbatice și strigăte de agonie, de zgomotul carelor prăvălindu-se cu un înspăimântător uruit în valuri, de mugetul bietelor animale (și tunurile, și chesoanele erau trase de perechi de boi, ajungând până la opt perechi), de bubuitul armelor de foc. Pereții înalți și strâmți de stâncă ai defileului făceau ca sunetele să se audă bubuitor și întreit, în această
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe cele trei trepte de la intrare, fiecare mergând pe rând, la biserica Boteanu, vom pleca spre Boteanu, desigur, dar nu amândoi, nu deodată, de mult, ah, suport țăcănitul acesta supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu disperare, și supărător-liniștitor cineva care spală vasele în bucătărie, cineva spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti își șterge nerăbdătoare degetele înnegrite de la curățatul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să nu te simți nasol fiindcă ai omorît patru oameni de dragul meu. Și tu vrei să știi care este adevărata mare minciună? Tu și prețioasa ta dreptate absolută! Ed Împinse ușa În afară, cu palmele lipite de urechi, ca să curme mugetul iscat acolo. Afară era Întuneric și frig. Îl văzu pe Dick Stens prins În curele de scaun, mort. CAPITOLUL 43 Bud Își studie noua insignă: scria „Sergent“ acolo unde Înainte scria „Polițist“. Își ridică picioarele pe masă și spuse adio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mașina pe malul canadian, de unde avem o altă perspectivă. Ne spune și prețul: un dolar. Cascada, la acea dată, era un sloi imens de gheață. În lumina reflectoarelor pare o stalactită uriașă (70m) din împărăția urieșilor. Pe sub acel sloi auzim mugetul apei ce se prăvale. Cea mai mare hidrocentrală a lumii produce aici energie atât Canadei cât și SUA. A doua zi pornim în căutarea familiei profesoarei Mather Saferia de la Pitar Moș. După ce rătăcim 1⁄2 oră pe diferite străzi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
lasă greu urnite când simt mirosul sângelui. Tabloul e pur și simplu înduioșător. Ca elev de liceu am asistat la un astfel de tablou, la abatorul primitiv din Tulcea. Vitelor bătute cu ciomagul li se îndoiau groaznic cozile și scoteau mugete sfâșietoare. Apoi erau trântite jos și cu greu avea loc sacrificarea. Aici asist la o sacrificare făcută de omul mecanizat. De altfel mecanizarea parțială e necesară, întrucât se sacrifică zilnic 20.000 porci, 20.000 de oi și 7.000
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
Vecinul lui Duncan, Quigley, Începu să bată cu ceva - probabil cu solnița lui - În podeaua celulei. Taci, urla el, Împuțitul naibii! Miller, curvă nerușinată! Te-am visat ca pe-un astru... Dar Miller continuă să cînte, peste toate vociferările, peste mugetul depărtat al raidului, și partea cea mai proastă era că, inițial, acest cîntec era, de fapt, foarte melodios. Unul cîte unul, oamenii tăcură de parcă l-ar fi ascultat. Chiar și Quigley Își aruncă solnița și nu mai urlă. Îți aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și ascunde-te! Vine cu satîrul să-ți zboare capul! — Stai, spuse Julia, atingîndu-i brațul, și imediat după asta Alarma Încetă. Tăcerea care urmă era și mai descurajantă. Rămaseră foarte Încordate, În așteptarea sunetului bombardierelor; În cele din urmă deslușiră mugetul slab al motoarelor. Era o nebunie să te gîndești că băieții din interiorul acelor tuburi metalice, caraghioase, doresc să-ți facă rău, să te gîndești cum, cu două ore Înainte, se plimbaseră, mîncaseră pîine, băuseră cafea, fumaseră, Își trăseseră hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Henry, arătă ea cu capul spre incendiu. El o strînse de mînă și plecă, și peste o clipă Începu să fugă și să strige... Incendiul ajunsese la punctul culminant Înainte de sosirea lui Kay. Flăcările nu mai săltau spre cer acum. Mugetul se mai potolise; dogoarea era mai mare ca Înainte, dar depozitul era Înghițit de vîlvătăi și curînd, Într-o explozie ultimă de scîntei, pereții tremurară și se prăbușiră. Pompierii alergau dintr-un loc În altul. Apa curgea murdară peste pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
scopul nu mai există. Charlie se simte ultimul bastion al ordinii în acest loc, o insuliță în marea haosului, o stâncă singuratică izbită de valuri, acoperită de steagul britanic zdrențuit. În cele din urmă, fotograful slăbește pasul, iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află cele trei nefericite animale, care se vânzolesc dintr-o parte în alta, agitate. Apucându-l de guler, fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra are polițiști cu uniforme albastre, autobuze roșii cu publicitate pe părțile laterale. Parcurile aflate printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în acel moment la ieșire au crezut că sunt împușcături și s-au întors panicați spre interior, în căutarea altor ieșiri. Aproape instantaneu, incinta fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază, mulțimea se învălmăși spre ieșiri. Sachs fu lovită din spate de mulțimea îngrozită. Se izbi cu putere cu obrazul de umărul unui bărbat care se afla în fața ei, rămânând pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trebui să se despartă de el. În sufletul ei e fugarnică, încolțește un sentiment stăruitor de milă pentru ființa fragedă pe care a hrănit-o cu laptele ei. Ochii ei îndurerați privesc cu milă și din pieptul ei țâșnește un muget înăbușit de durere. Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe care o purta, gâtul ei alb în soarele care tocmai răsărea, zgomotul nicovalei lui Bouzie, a cărui fierărie e la doi pași, ochii roșii ai lui Fermillin, bătrâna Sèchepart măturând în fața ușii, parfumul paielor proaspete, vaietele lăstunilor pe acoperișuri, mugetele vacilor pe care tânărul Dourin le duce în parc. Toate astea de zece ori, de o sută de ori, de parcă eram prizonierul acelei scene, de parcă aș fi vrut să mă închid în ea pentru totdeauna. Nu știu câte minute am rămas așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mine o schimbare de decor, dar nu și de mentalitate. Viața la țara își avea farmecul ei, chiar dacă prietenii mei o considerau un mare handicap. Liniștea imensă și plăcută a vietii rurale, grădină plină de flori, dangătul clopotului de la biserică, mugetul vacilor care se întorc de la câmp, scârțâitul cumpenei de la fântână nu se compară nici pe departe cu blocurile îngrămădite ca niște cutii de chibrituri din orașul acela plin țigani gălăgioși și scandalagii.Orașul mă apasă parcă, încercând să mă antreneze
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
acolo? ― Bine și rău. Vântul se întețește, dar naveta a pornit. Sulaco tocmai mi-a confirmat lansarea. Aterizarea este prevăzută peste șaisprezece minute. Nu este ușor să o pilotez de la distanță cu rafalele astea. Sfârșitul frazei fu acoperit de un muget electronic. ― Ce-a fost? Repetă, Bishop. Vântul? ― Nu. Stația de epurare a atmosferei. Sistemul de de-gazare de urgență este pe punctul de a exploda. Nu va mai dura mult, caporale. Nu vă opriți pentru pauza de cafea. Întunericul ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dezvoltat simțul eternității, nu dau pedepse decât pe viață, ori pe moarte. De aceea - șopti Cosette aprinsă - te rog, ia-mă cu tine în Moldova! Vreau să scap de aici! Mi-e dor de clinchetul tălăngilor, de susurul izvoarelor, de mugetul zimbrilor, de zborul berzelor care se duc în țările calde, de oamenii care se uită după ele, cântând o doină în cor prin văi mănoase, munți înalți, câmpii întinse! Ia-mă cu tine și mă jur pe icoana sfintei fecioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nimic. Episodul 178 AȘTEPTÂND PRÂNZUL în timp ce oaspeții gustară din dulceață, făcând-o să lunece mai ușor pe prăfuitele gâtlejuri cu câte-o sorbitură discretă de limpede apă, de undeva din fundul ogrăzii se auzi o izbitură seacă, urmată de un muget sumbru. Se pregătea prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la ceruri, oaspeții se simțiră o clipă rușinați. Văzând stânjeneala lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nespus de intens și el mai ales ar fi vrut să-l repete în aceleași condiții. Își strânse în grabă cearceaful. Nu mai putea sta. Privi în jur atentă. Nu cunoștea pe nimeni, nimic n-o atrăgea. Doar marea cu mugetul ei. Dar marea era rece ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câteva clipe acesteia i se alătură altă moschee, apoi alta și alta. Chipul Zelihăi se schimonosi de neplăcere. Nu-i plăcea faptul că o rugăciune ce fusese la origini destinată tonalităților pure ale vocii omenești era dezumanizată, preschimbată Într-un muget electronic ce se ridica deasupra orașului, răbufnind din microfoane și boxe. Curând larma deveni atât de asurzitoare, Încât ea Își Închipui că era ceva În neregulă ce sistemul de difuzoare al moscheilor din apropiere. Ori asta, ori urechile ei deveniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de coniac pe căldura aia. "exploatarea idealismului? Asta-i cinism curat, domnule Cantacuzino, un cinism afișat cu, hai să-i zic, perversitatea celui care știe ce face." Basarab Cantacuzino avu o a doua sclipire în ochi, scoase un soi de muget din pieptul său mare cît o tablă pentru plăcinte, însemna că rîde pe înfundate, "știi că-mi placi, domnule Bîlbîie, îmi placi, ești chiar un camarad pe cinste. Păi cum altfel să urnești căruța dacă nu bați caii?! Cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]