469 matches
-
pat. Și cu nenorocita mea de cezariană cum rămâne? Una și-a pus brațele curate pe piept. — Doctorul spus că cezariana nu necesară. Amanda s-a ridicat în fund, atât cât îi permitea starea în care era. — Nu necesară? a mugit ea consternată. Dar eu sunt mult prea elegantă ca să împing. Seriosul argument n-a mișcat-o deloc pe Una. —E operație periculoasă. Nu face decât dacă necesitate medicală. Dar asta e o necesitate medicală, a țipat Amanda. Oare mormanul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Amandei. Ce pizda mă-sii mai are acum? E un nenorocit de copil, Amanda. Asta are. — Și hoașca aia ce face? a vrut să afle Amanda înfuriată. E obligată să aibă grijă de el pe timpul nopții. Cine dracu’ știe, a mugit Hugo. Oare hoașca măcar îl auzise pe Theo? Trebuia spus că de obicei îl auzea. În trecut, de fiecare dată când Theo o luase razna, așa cum descria Hugo situația, plânsetele încetaseră aproape imediat în mijlocul sunetelor înfundate, dar eficiente ale ușilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
oricum, a continuat asistenta Harris uitându-se prin bucătărie cu o privire disprețuitoare, ăsta nu e deloc genul de situație cu care sunt eu obișnuită. Vă pot spune că așa ceva nu s-ar fi... —....întâmplat în casa lordului Fairbourne, a mugit Hugo în timp ce asistenta Harris și-a ridicat valiza, a deschis ușa și a dispărut în noapte. Capitolul 11tc "Capitolul 11" —Crăciun fericit tuturor! Jake a așezat pe masă un castron mare de plastic cu varză de Bruxelles aburindă. Cele trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei, iar Theo a înțepenit ca un bloc de stâncă și-a început să protesteze urlând, Hugo a mugit disperat. Cum dracu’ să poată cineva să facă față unei asemenea situații și să se mai gândească și la muncă în același timp? Hugo a observat-o pe una dintre mame împleticindu-se către intrare. A recunoscut-o: era Sue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pâinea în chiuvetă, l-a luat pe Theo și l-a așezat rapid pe podea, i-a dat cheile de la mașină ca să aibă cu ce să se joace, după care s-a repezit pe hol. — Aici e numărul patru? a mugit bărbatul îmbrăcat în uniforma United Parcels Service. Avem o livrare. — Dar nu aștept nimic, a zis Hugo aruncând o privire îngrijorată peste umăr, către hol. Oare Theo era tot unde-l lăsase? Curierul s-a dus în spatele microbuzului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu un sentiment de groază care creștea cu fiecare secundă. —Huuuuugooooo! a mieunat Laura la el de pe pat. Iar începuse să se frece de coloana baldachinului. Cu una dintre mâini își împingea sânii către el. — Am nevoie de tine, a mugit ea printre buzele bosumflate. Neatent, Hugo se uita fix la ea. În lumina a ceea ce tocmai auzise, situația în care se găsea părea mai ireală și mai absurdă ca niciodată. —N-ai nevoie de mine, Laura, a spus el rar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
faptului că rămăsese prizonier. Care a fost urmată, la scurt timp, de descoperirea că mobilul nu-i funcționa în subteran. Nu putea s-o contacteze nici pe Alice - care era singură, în parc, cu copiii - și nici agenția. Hugo a mugit, s-a ridicat în picioare înțepenit și-a început din nou să se miște, în sus și-n jos, prin parcare. Întunericul ăla de nepătruns era îngrozitor. Pumnii îl dureau și sângerau de cât bătuse cu ei în ușa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cărticica la loc, în raft și luă alta, cu coperte foarte uzate, pe care era înscris titlul: ”Scrieri din Orientul Antic ”. O deschise și citi; Din literatura sumeriană, mileniu IV î. e. n. : ”Bocet la moartea pastorului Dumuzi ” ” Zac precum juncanu care muge Stau precum oaia behăind după mieluțul ei Glasul lui ce-mi încântă inima l-a năpădit muțenia Câinii stăpânului meu umplu furtuna cu urlete... ” ” Cu inima înlăcrimată Porni departe srepre câmpie; Cu fluieru-i legat de gât El își începe jeluierea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați cu cenaliștii autentici, profanii. - Păi, o să vă! Că altceva ce are să vă crape
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele legate de coarne, niște boi cât streașină hanului, costelivi și murdari de balegă, viței roșcovani care mugeau ascuțit, neliniștiți, adulmecând, și câteva vaci leneșe însemnate cu fierarul roșu pe pântece. Ăștia rămaseră în soare posomoriți. De-abia dacă unu-ldoi vânduseră la prețul cerut și numai dacă găsiseră vreun prost. Or, boi nu cumpăra 65 oricine. Negustorii erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
s-auzea un muget de tablă zgâlțâită. A grăbit pașii, scuipând. - Ptiu, uite ce-mi face băutura! Încă de pe cheiul Dâmboviței simți în nări mirosul sângelui de vită. Pe podul de piatră se înghesuiau boii de cinci sute de kilograme, mugind cu spaimă, loviți de cărăușii nădușiți, care pocneau din bicele lor. Împrejur era un vaier prelung, un zgomot de copite împiedicate. Trupurile mari, abia deslușite în lumina dimineții, mirosind a baligă, se izbeau surd în fața porților înalte de fier, înjurăturile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a matosit aseară cu un cumnat. Încai știe de ce-a trăit. Pe urmă strigă la ăilalți. Haideți-napoi, c-avem treabă! Peste trupul înțepenit al mortului ningea. > Pe poarta larg deschisă intrau niște boi falnici, goniți de bicele bouarilor. Mugeau de se cutremurau zidurile. 4 j Ramazanul Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra pământului sterp. Seara cădea, deodată, rece. Sub maluri sclipeau flăcări. Furiș, octombrie urca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
18. Exaltarea fascinează și neliniștește în același timp, numai că mulțimea mărșăluind capătă aspectul unui Frankenstein colectiv. Așa descria Flaubert norodul care năvălise în Palais Royal: "O masă viermuitoare care creștea neîncetat ca un fluviu întors îndărăt de o maree, mugind îndelung, pradă celor mai imprevizibile impulsuri"19. Aceste impresii puternice dau densitate imaginii comune: adunați în adevărate cirezi sociale, intoxicați de forța misterioasă emanată de orice grup supraexcitat, oamenii cad pradă unei stări de sugestibilitate asemănătoare celei provocate de drog
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ascunsă de a fi Închis la bătrînețe În cartea de aur a pensionarilor români... Latura paradoxală a acestei psihologii e că prin intervenția rasei, sau prin cine știe ce fatalități ale destinului, acest iepure vrea să necheze și să muște, vrea să mugă și să sfîșie ca leii, acest contemplativ visător vrea să fie revoluționar. Voronca este, anume, unul din șefii integralismului, adică al unei arte complexe, energetice, cu imagini de 75 H.P. de care nu te poți apropia fără a fi electrocutat
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
stăpîni: „Ș-Însumi mulțumit cu mine Mă duceam și mă culcam” și, după evaziunea provocată de Amor, se Întoarce la peisajul său intim: cîmpurile smălțuite, iarba pe care strălucesc bășicuțele de rouă, turmele de oi care zbiară plăcut, taurii care mugesc apăsat, călușaua care nechează, albinele, rîndunelele, ciobănițele care cîntă etc. Nu se poate zice că Iancu Văcărescu are o percepție mai profundă a lumii fizice pe care, se vede bine, vrea s-o sacralizeze. Natura ajunge la el prin intermediul literaturii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se Îmbină, apare luna blînd, C-un pas ușor pătrunde din ce În ce eterul; Și stînca se-nvelește sub umbre, negurînd. Îmbălsămitul aer ce cîmpul răspîndește, Cu aerul de mare s-amestecă plăcut; Sub malul singuratic un val abia mugește; Zefirii dulci aleargă și undele sărut”, În acest decor sincretic („eden al lumii”) pare a se situa spațiul securizant al lui Bolintineanu. În „fundu-acestui cadru” care unește parfumurile și culorile pămîntului și ale apei, simțurile ating pragul de sus al
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n zăbale. Zmeu-Îi ia frînele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
senzația de freamăt obscur, de ieșire de sub controlul mecanicii universului: „Cerul se-ntunecă, munții se clatină...” Să se observe că imaginile sînt cu precădere auditive. Bolintineanu epuizează verbele care pot sugera sunetul confuz al materiei dezmembrate: fîșÎie, geme, sfîriie, fîlfîie, muge, murmură etc. În discursul liric intră, În număr mare, elementele fantastice. Macabrul romantic află, aici, un teren liber. Nagodele cu lungi și strîmbe rituri, șase legioane de diavoli trec cu „turbilioane de flăcări infernale”, călare pe cavale cu perii vîlvoiați
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uriașă dintr-o sticlă) DESIRÉE: Ha, a făcut pe el. Trebuie să-i punem scutece proaspete lui papa. BIANCA: Lui papa, mânia i-a ridicat în sus sertarul cocoșelului. Vezica lui papa s-a ușurat fără știrea lui. (Domnul Kovacic muge ca o vită și se lovește peste șolduri cu pumnii) DOMNUL KOVACIC (scos din fire): Asta... tot universul e umplut cu o grămadă de muieri împuțite. Tot pământul e... plin cu găuri. (Istovit) Lumea o să dispară înfometată într-o gaură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cărei puf vine de la gâștele pe care el le-a înfulecat în întregime. E plăcut și este o vacanță fierbinte. Eu nu sunt un om care să fie format pentru a fi apăsat de răspunderi. Nu fac nimic. Vacile mele mug furioase nemulse în grajd, legătura mea telefonică aparține din fericire statului și din partea mea nu simt nici o nevoie specială ca să vorbesc cu cineva anume. Te-aș lăsa să-mi săruți fiecare parte a corpului meu, dacă m-aș simți în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de trei ori la rând, în zilele de marți, joi și sâmbătă, spunându-se astfel: „O plecat Joiana pe cale, pe cărare,/ Pe drumul cel mare,/ Pe la mijloc de cale/ Ontâlnit diochitorii/ Fermecătorii și răsfulgul cel mare./ Joiana a început a muge și a rage/ Nimeni n-o auzea/ Nimeni n-o vedea/ Numai Maica Domnului din poarta cerului o- ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Pe la mijloc de cale/ Ontâlnit diochitorii/ Fermecătorii și răsfulgul cel mare./ Joiana a început a muge și a rage/ Nimeni n-o auzea/ Nimeni n-o vedea/ Numai Maica Domnului din poarta cerului o- ntreba:/ „Ce ai Joiană de te mugi și te văicărezi?”/ Cum să nu mă rag și să nu mă văicăresc/ Dacă răsfulgul ma cuprins/ Că m-a întâlnit răsfulgul cel mare/ Coarnele mi le-a strâmbat,/ Părul mi l-a zbârlit,/ Picioarele mi le-a strâmbat/ Și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ferice / N ‐aveam ce zice; / Dar fericirea azi a zburat. / Sunt chinuri grele, / În timpuri vechi; / Dările‐s multe, / Armatele sute; Întreg poporul e ruinat. / În cer sunt stele, / Jos sunt belele; Prea multe biruri ne‐ ați aruncat. / Ah! Vântul muge, / Românul plâng e; / Țăranul șede fără ogor. În casă n‐ are / Nici măcar sare / Și‐n bătătură n‐ are ... mohor!... (poezia: „Ce timpuri...”). Aparținând Partidului Constituțional ori Consti tuțional - Conservator, ziarul „Junimea” a fost când în amiciție, când în încleștare de
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care Mizeria,-n disprețul omului, vreodat L-a-apropiat de fiara. Oi da cu glod pe față, Țol încingînd, legîndu-mi păru-n noduri, Și-n goliciune-expus, voi înfrunta Furtună și miniile cerești. Ținutul îmi dă pildă și dovezi De cerșetori nebuni, care mugind, Isi vîră-n goale brațe degerate Ace și așchii, cuie, rozmarin, Si cu-ăst spectacol groaznic, la săteni, Sărace sate, stîni, si pe la mori, Cînd cu blesteme de nebuni, și cînd cu rugi, Storc milă. Biet Turlygod, biet Tom! Mai sînt
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Unchiule, agheazma de curte într-o casă uscată este mai bună decît apa de ploaie afară. Unchiule bun, hai înăuntru, și cere binecuvîntarea fiicelor tale. Asta-i o noapte ce n-are milă nici de-nțelepți, nici de nebuni. LEAR: Mugiți cît vreți! Foc, scuipa! Varsă, ploaie! Nici vînt, nici ploaie, tunet, foc mi-s fiice; Stihii, pe voi n-acuz de răutate; Nicicînd v-am dat regat, v-am spus copii; Nu-mi datorați supunere; deci, cadă Groaznic al vost
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]